În afară de Vladimir Putin și acoliții săi, nimeni nu și-a dorit războiul din Ucraina. N-a fost, nu e și nu va fi unul existențial pentru Rusia, dar e unul existențial pentru liderul de la Kremlin.
După un an și jumătate, forțele Moscovei sunt blocate în sudul și vestul Ucrainei fără a mai avea resurse să înainteze, dar reușind să ridice fortificații astfel încât să încetinească ofensiva Kievului.
Alianța statelor care susțin cauza Ucrainei, conduse de SUA, a rămas solidă, dar nimeni nu știe pentru cât timp.
În Uniunea Europeană vor fi alegeri anul viitor și se așteaptă o creștere în popularitate a extremei drepte din cauza nesiguranței economice și politice provocate de război.
Tot anul viitor vor fi alegeri și în SUA, iar o eventuală victorie a candidatului republican poate aduce o schimbare majoră în ce privește raportarea guvernului american la conflictul din Ucraina. Există o grupare conservatoare care militează pentru reducerea substanțială a ajutorului militar și încheierea războiului în orice condiții.
Dar cu toți norii negri, în Europa, SUA, Australia, Japonia și alte state democratice, susținerea pentru Ucraina în rândul opiniei publice a rămas la cote înalte, deși a scăzut față de primele săptămâni ale conflictului.
Brutalitatea, iraționalitatea și forța distructivă a invaziei declanșate de Putin asupra unui stat vecin, independent și democratic, vine în contradicție flagrantă cu valorile occidentale despre libertate, justiție și pluralism politic.
Pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă în Ucraina și a vedea cât de dur și complicat e conflictul de acolo e important să vedem ce gândesc și cred trei experții militari implicați în războaie, care au condus operațiuni și au urmărit mișcările de trupe ale Rusiei înainte ca Vladimir Putin să dea ordinul de atac.
Mai jos, prezentăm explicațiile a trei generali americani despre stadiul în care se află contraofensiva ucraineană.
Generalul Mark A. Milley, șeful de Stat Major al Forțelor Armate SUA, 65 de ani. Mai are o lună până când i se încheie mandatul:
„Rușii sunt într-o stare destul de proastă. Au suferit pierderi uriașe. Moralul lor nu este foarte bun.
Conducerea armatei este îndoielnică și fluctuantă, depinzând de fiecare unitate în parte. La nivelul conducerii strategice se observă destul de multe fricțiuni.
Logistica nu este grozavă. Așadar, rușii sunt în defensivă, iar Ucraina are inițiativa pe front.
Am spus încă de acum câteva luni că această ofensivă va fi una de lungă durată, sângeroasă și lentă. Și exact așa este: o luptă foarte, foarte dificilă.
Am participat încă de la început, chiar înainte ca rușii să invadeze Ucraina, la procesul de luare a deciziilor împreună cu președintele Joe Biden, cu Consiliul Național de Securitate al SUA și cu secretarul Apărării Lloyd Austin.
Nu am constatat niciodată o lentoare în luarea deciziilor. Am furnizat Ucrainei o mulțime de echipamente, muniții, o cantitate uriașă de asistență militară și, de asemenea, multă asistență civilă, bani etc.
Am furnizat Ucrainei cantitatea potrivită de echipament, la momentul oportun, pentru a-și atinge obiectivele de care aveau nevoie la momentul respectiv”.
Generalul Jack Keane, 70 de ani, a fost șef-adjunct al Marelui Stat Major al SUA, în perioada 1999 - 2003. Este un important strateg militar și președintele Institutului pentru Studiul Războiului, cea mai citată sursă în ce privește conflictul din Ucraina:
„Militarii americani își exprimă frustrările cu privire la modul în care Ucraina își desfășoară contraofensiva. Acest lucru este alarmant.
Ofițerii americani par să aibă așteptări nerealiste cu privire la ceea ce se poate realiza printr-o singură operațiune de contraofensivă.
SUA ar trebui să se concentreze pe sprijinirea Ucrainei în lupta pe care o dorește, nu să vocifereze de pe margine.
Conducerea militară americană dorește ca Ucraina să-și concentreze forțele, pe care Occidentul le-a echipat și antrenat, într-un singur sector din vestul regiunii Zaporojie, unde obiectivul ar fi să străpungă rapid liniile rusești și să cucerească orașul Melitopol.
Oficialii americani sunt iritați de faptul că Ucraina a păstrat un număr mare de forțe pe frontul de est, în special în jurul orașului Bahmut, și că desfășoară mai multe operațiuni ofensive în regiunea Zaporojie, în loc să se concentreze pe una singură.
Nimeni din armata americană de astăzi nu a proiectat operațiuni mecanizate pe scară largă împotriva unui inamic serios și capabil, care folosește o defensivă eficientă.
Ultima dată s-a întâmplat în campania asupra orașului Metz, Franța, în anul 1944, condusă de generalul George S. Patton. Atacul masiv spre Melitopol, pe care unii îl cer, este cel mai evident lucru pe care Ucraina l-ar putea face, concentrându-și puterea de luptă ofensivă pe o deplasare pe cel mai scurt drum spre mare. Această abordare pare atrăgătoare și solidă din punct de vedere militar.
Problema e că și rușii văd situația în același fel și au desfășurat cele mai puternice forțe de apărare rămase pe această axă.
Au săpat linii de tranșee adânci și extinse și au acoperit pământul cu mine.
Cei mai buni piloți ai lor, care manevrează cele mai avansate elicoptere militare, sunt situați în această zonă, pregătiți pentru atacul ucrainean.
Ei apără Melitopol și Tokmak de un an de zile. Acest drum scurt spre mare este, de asemenea, cea mai bine pregătită parte a apărării rusești din teatrul de război.
Generalul David Petraeus, 71 de ani, comandantul forțelor americane din Iraq, comandantul forțelor NATO și SUA din Afganistan, fost director CIA:
„Războiul nu se desfășoară într-un mod liniar. Apărătorii pot rezista mult timp și apoi să cedeze brusc, permițând atacatorului să obțină rapid avantaje înainte ca apărarea să se consolideze mai departe, în spate.
Ucrainenii urmăresc să genereze exact acest efect - și există motive să credem că pot.
Impulsul ofensiv al Ucrainei este departe de a se fi încheiat. De fapt, se află încă în fazele incipiente - doar 10 săptămâni într-o ofensivă ce, probabil, va dura cel puțin încă patru luni.
Pătrunderea printr-o apărare modernă, în adâncime, cum este cea pe care rușii au construit-o în sudul Ucrainei, e o sarcină dificilă pentru orice armată.
Forțele americane au reușit acest lucru de două ori în istoria recentă, ambele împotriva Irakului.
Prima dată în 1991, după ce a bombardat forțele irakiene timp de 39 de zile cu aviația, având la dispoziție o coaliție militară internațională, formată din 650.000 de soldați.
În ziua 40, forțele SUA au pătruns prin apărarea irakiană, zdrobind, apoi, întreaga armată a Bagdadului în 100 de ore.
A doua oară, în 2003, o forță militară mai redusă, condusă de SUA, a distrus o armată irakiană puternic degradată în câteva săptămâni.
Ucraina nu are niciunul dintre avantajele pe care le aveau Statele Unite în cele două operațiuni.
În ambele cazuri, forțele coaliției au beneficiat de supremația aeriană, în timp ce avioanele ucrainene nu pot opera deasupra liniilor rusești și nu pot împiedica avioanele și elicopterele Kremlinului să lovească trupele ucrainene ce avansează.
De asemenea, rușii luptă mult mai bine decât irakienii și mai bine decât se așteptau mulți analiști, având în vedere performanța neimpresionantă a Rusiei de până acum, în acest război.
Pentru observatorii occidentali, e important să aibă în vedere imaginea de ansamblu atunci când urmăresc lupta istovitoare din Ucraina.
Iar factorii de decizie politică nu ar trebui să se agite din cauza faptului că mult așteptata contraofensiva nu aduce câștiguri rapide. Va fi un război lung, dar Ucraina va reuși.”
Cele șapte concluzii ale experților
Cei trei generali au descris precis situația din Ucraina și în ce stadiu se află operațiunile militare. Din prezentările lor se desprind șapte concluzii importante:
- Contraofensiva nu este o defilare, ci o operațiune militară complexă, care nu e la îndemâna oricărei armate;
- Nu există un plan magic, iar strategia folosită de ucraineni e cunoscută și de ruși;
- Lipsa aviației e un handicap puternic pentru armata ucraineană;
- Forțele Kremlinului au avut timp, peste iarnă, să-și consolideze liniile defensive și să mineze suprafețe întinse de teren;
- Contraofensiva va dura cel puțin încă patru luni;
- Armata ucraineană are inițiativa;
- Rușii se apără mai bine decât se așteptau analiștii militari;