În politica rusă, toate privirile sunt ațintite asupra unui singur om: președintele Vladimir Putin.
Însă, pe măsură ce discuțiile privind încetarea focului continuă, atenția globală se îndreaptă și asupra celor trimiși în prim-plan pentru a executa voința Kremlinului – fie la masa negocierilor din Arabia Saudită, fie în culisele din Washington D.C.
Ministrul de Externe Serghei Lavrov și fostul ambasador rus în SUA, Yuri Ușakov, care conduc negocierile din Arabia Saudită, sunt doi operatori politici versatili, care se bucură de încrederea și sprijinul Kremlinului.
Între timp, Kirill Dmitriev, directorul general al Fondului Rus pentru Investiții Directe, a fost, până de curând, o figură relativ necunoscută publicului, înainte să fie propulsat în centrul discuțiilor cu emisarii președintelui american Donald Trump, la Washington.
Toți acești oameni au acces la cele mai restrânse și influente cercuri de putere ale Kremlinului – grupuri bazate pe relații personale și apropiere de Putin, legate între ele de o viziune comună și rigidă asupra lumii. „Curtea” lui Putin nu este, totuși, una pașnică sau eficientă, scrie Kiev Independent.
Agenția rusă de presă Agenstvo a relatat, la începutul lunii aprilie, că atunci când Lavrov și Ușakov au ajuns în Arabia Saudită pe 18 februarie, au fost surprinși să descopere că nu erau singura delegație rusă prezentă. Dmitriev și echipa sa se aflau, de asemenea, la fața locului și au fost văzuți discutând cu oficiali — deși, în cele din urmă, Dmitriev nu a primit un loc la masa negocierilor.
Elita rusă se străduiește să mimeze ideologia lui Putin, dar în final joacă un joc de ghicit politic și sunt predispuși la certuri între ei. Kremlinul poate exploata acest lucru — iar dacă negocierile de pace eșuează din cauza lipsei de angajament rus, nu vor lipsi țapii ispășitori.
„Dacă părțile nu se plac între ele, vor încerca mereu să se întreacă una pe cealaltă, crezând că au descifrat semnalele lui Putin. Asta îi oferă lui Putin negare plauzibilă (în cazul unui eșec)”, spune Stephen Hall, profesor asistent la Universitatea din Bath.
„E o strategie clasică: divide et impera.”
Diferiți, dar asemănători
Oamenii din jurul lui Putin pot fi împărțiți în câteva grupuri principale. Cei mai notorii sunt așa-numiții siloviki: persoane cu un trecut în armată sau serviciile de securitate ale statului.
Printre aceștia se numără oficiali precum Alexander Bortnikov, directorul Serviciului Federal de Securitate (FSB), Serghei Narîșkin, șeful Serviciului de Informații Externe, și Nikolai Patrușev, fost șef al FSB și actual consilier al lui Putin.
Majoritatea celor de la vârf sunt apropiați de Putin de mulți ani, iar în multe cazuri l-au cunoscut când acesta activa în cadrul KGB-ului sovietic.
„Sunt obsedați de securitate și văd Rusia ca pe o fortăreață asediată. E un tip de gândire atât de înrădăcinat, încât devine a doua lor natură”, spune Mikhail Suslov, profesor asociat la Universitatea din Copenhaga.
Urmează tehnocrații: persoane cu experiență în finanțe sau afaceri, mai interesați de menținerea stabilității și a status quo-ului. Premierul Mihail Mișustin, cunoscut pentru prezența discretă și rolul său de lungă durată în administrarea sistemului fiscal, se încadrează în această categorie.
„Pentru ei contează o ordine mondială stabilă, care le permite să rămână la putere cât mai mult posibil. Sunt raționali: nu sunt religioși, nu sunt obsedați de securitate, ci de afaceri curente”, explică Suslov.
Totuși, aceste diferențe sunt, în esență, de suprafață. Cercul apropiat al lui Putin este relativ omogen. Cu excepția câtorva figuri, precum Valentina Matvienko (președinta Consiliului Federației) sau Elvira Nabiullina (guvernatoarea Băncii Centrale) — care nu sunt considerate „insideri” adevărați — toți sunt bărbați, apropiați ca vârstă de Putin.
Și, mai important, împărtășesc aceeași viziune conservatoare, anti-occidentală. Nu este doar o respingere a Vestului, ci o convingere că Vestul a trădat Rusia, spune Suslov.
„Este un sentiment comun de nedreptate — că Vestul a tratat Rusia incorect. Asta le modelează percepțiile și deciziile”, adaugă el.
În această realitate distorsionată, Rusia are un „drept” natural asupra tuturor fostelor republici sovietice, inclusiv Ucraina, văzută ca un câmp de luptă între Rusia și Occident.
Un cerc tot mai restrâns
Putin este înconjurat de un grup mic de oameni care îi reflectă experiențele de viață și ideologia și care sunt motivați să nu-i contrazică viziunea asupra lumii.
„Oamenii din jurul lui nu vor să-i ofere informații care nu se potrivesc cu percepția lui despre realitate. E ceva evident de mult timp. Nu te duci la țar cu vești proaste”, afirmă Hall.
Această dinamică creează un efect de bulă informațională. Putin nu este un dictator slab, ușor influențabil de consilieri, dar nici aceștia nu sunt lipsiți de opinii proprii. Atunci când repetă în presa de stat idei despre conspirații occidentale, e foarte posibil să creadă în ele.
Fără cineva care să conteste status quo-ul, aceste două grupuri — Putin și cercul său — se alimentează reciproc.
„Este un proces bidirecțional. Putin nu este un gânditor politic profund. Se bazează mereu pe un set fix de intelectuali din jurul său. În același timp, acești oameni încearcă să ghicească ce vrea să audă Putin”, spune Suslov.
Rezultatul? Declarații din ce în ce mai radicale. Antioccidentalismul virează rapid spre teorii conspiraționiste. Bortnikov, spre exemplu, a acuzat public și repetat Occidentul că ar fi ajutat teroriștii care au atacat sala de concerte Crocus City din Moscova în martie 2024, atac în care au murit 145 de oameni.
„Când Putin ia o decizie, ea este definitivă — dar, ca orice lider, poate fi influențat într-o anumită direcție. Dacă vii cu o idee care se potrivește cu narațiunea lui, ai șansa să-l influențezi pentru o vreme”, adaugă Hall.
Sânge nou?
Schimbările de personal la vârf sunt rare. Fiecare promovare sau decădere capătă o semnificație majoră.
Patrușev, aliat vechi al lui Putin, a fost înlăturat în mai 2024 de la conducerea Consiliului de Securitate și mutat la președinția unui nou Consiliu Maritim — o poziție lipsită de influență reală.
În schimb, ascensiunea lui Dmitriev, aflat în centrul dialogului cu SUA, este o schimbare de paradigmă și un semn că Kremlinul e dispus să aducă tehnocrați mai tineri.
Bancherul de investiții în vârstă de 49 de ani stăpânește rețelele sociale și retorica pro-Trump. Critică presa occidentală pentru „răspândirea unor narațiuni false și negative despre Rusia” și își exprimă adesea, fără subtilitate, admirația pentru Donald Trump.
Totuși, și el a pătruns în cercurile puterii prin canale clasice. Ascensiunea lui a început odată cu căsătoria cu Natalia Popova — prietenă apropiată a fiicei lui Putin, Katerina Tihonova. Relațiile personale și patronajul au fost esențiale.
Alți „nou-veniți” urmează traiectorii similare. Maxim Oreșkin, în vârstă de 42 de ani, adjunct al șefului administrației prezidențiale, a crescut în sistem prin Ministerul de Finanțe. Alexei Drobinin, o stea în ascensiune la Externe, se remarcă prin discursuri despre valorile tradiționale și „lumea multipolară” — teme favorite ale Kremlinului.
„Încearcă să aducă un suflu nou în Kremlin. Clubul Valdai, de exemplu, cultivă o întreagă generație de intelectuali în jurul vârstei de 40 de ani. Aceștia sunt începuturile noii elite politice care, probabil, va domina discursul internațional rus în anii ce vin”, spune Suslov.
Un front dezbinat
Pentru negociatori, acest ecosistem închis are consecințe. Introduce incertitudine asupra a ceea ce ajunge efectiv la urechile lui Putin.
„Nu cred că prea multe informații urcă până la el. Cum ar putea?”, se întreabă Hall.
„Putin chiar crede că Rusia este a treia economie mondială. Că pierderile ucrainene sunt uriașe, iar cele rusești minime. Nu cred că primește date reale. E greu să imaginezi o negociere viabilă în astfel de condiții.”
Dar toate acestea presupun că Kremlinul caută cu adevărat pacea.
Deși ideologia unitară de la Moscova ar trebui să asigure un front comun, relatările despre echipe de negociatori ruși cu informații contradictorii sau în competiție între ele sugerează contrariul — că nu există o intenție reală de a construi un astfel de front.