A fost maratonul vaccinării de la Timișoara un eșec pentru că nu au fost folosite cele 10.000 de doze pregătite? Nu știu cât de realist a fost calculată ținta, dar indiferent de răspuns, cozile mari din fața centrului de vaccinare reprezintă un mare succes și arată că această campanie are nevoie de cu totul alți stimuli decât cei aplicați până acum pentru a deveni un succes.
Județul Timiș era unul dintre cele în care de zile întregi existau centre cu locuri libere fără liste de așteptare. Vedeți mai jos care era situația în centrele din județul Timiș vineri, când a început maratonul. Verde, locuri berechet.
Oameni care nu s-au înscris în platformă au dat navală la Centrul regional de afaceri Timișoara și s-au așezat la cozi lungi pentru a fi vaccinați. Pare paradoxal, nu? De ce să stai la coadă când poți să te programezi?
Unii pur și simplu nu au abilitățile tehnice pentru înscrierea în platformă. Alții probabil că s-au ihibat în fața liste de așteptare ințial fără orizont. Până acum vreo săptămână te înscriai fără să știi al câtelea ești, de fapt, în ce ritm înaintezi și dacă nu ți-o iau alții înainte pe scurtătură.
Apoi, sunt forța exemplului în comunitate, curajul pe care ți-l dă asocierea fizică cu alții și împărtășirea acestei experiențe. Cozile au un efect psihologic miraculos pentru că sunt asociate cu o cerere peste ofertă și vizualizezi viteza cu care înaintezi.
Așa cum nu mă îndoiesc că a contribuit mult popularitatea inițiatorilor acestui maraton. În Timișoara, prof. Dorel Săndesc este o personalitate foarte respectată. Și dincolo de calitățile sale profesionale, pe care nu sunt eu în măsură să le evaluez, domnia sa are calități umane rare și prețioase, este empatic, foarte generos și mereu pozitiv, blând.
Foarte importantă a fost și asocierea cu alte figuri locale populare, cum sunt membrii trupei Cargo, care și-au pierdut liderul din cauza Covid.
Succesul neașteptat de la Timișoara este dovada că s-a intrat într-o nouă etapă a vaccinării. Că epoca dr. Gheorghiță ca principal vector de comunicare s-a terminat. Și, în pofida criticilor, eu cred că merită felicitat pentru efortul imens pe care l-a depus în aceste luni, cu greșelile și lipsurile aferente, desigur. A fost omul care a răspuns la întrebări și a asumat un pionierat deloc simplu.
A trecut așadar perioada în care era greu de făcut o campanie provaccinare fără să te lovești imediat de întrebarea: și unde să mă vaccinez? Acum se poate face o campanie reală și chiar e nevoie, după ce am văzut la Timișoara. Există audiență. Campania nu se adresează anti vacciniștilor. Cu ei nu cred că e ceva de făcut. Ci scepticilor care au nevoie de un imbold.
Din start cred că în această campanie trebuie să implice de la sociologi, psihologi și comunicatori la publicitarii cei mai neconvenționali, pentru că o asemenea campanie trebuie gândită pentru fiecare categoie de vârstă, socială, de educație.
E foarte bine că pornesc caravanele care vor ajunge în localități unde de ani de zile nu există medic de familie. Apropierea oamenilor de un doctor care să le măsoare tensiunea și să le prescrie și o rețetă pentru reumatism sau arsuri la stomac cred că va face vaccinarea să meargă foarte bine.
Experimentul de la Deva arată că centrele drive-thru ar putea avea un mare succes. Va fi depășită cumva reținerea întâlnirii cu cabinetul medical, asociat în general bolii, suferinței. În plus, e important că vine vaccinul către tine, că îți iese în cale.
Pentru tineri există soluții ingenioase amuzante, neconvenționale care să schimbe accentul. Tinerii, în mod special, dar nu numai ei, nu au nevoie să li se spună doar că vaccinul îi ferește de boala și moarte. Au nevoie să audă că vaccinul le da înapoi petrecerile, libertatea, îmbrățișările. Și vă dau mai jos un exemplu care mi se pare extem de haios și …contagios:
Sau o variantă mai … răzbunătoare
Pentru cine caută explicații științifice, ele pot fi prezentate în fome accesibile, cât mai vizuale.
Așa numiții influenceri au rolul lor, pe categorii sociale desigur. Mihai Bendeac, Dorian Popa au mai mare credibilitate în fața urmăritorilor și fanilor lor decât toți medicii la un loc. Ar fi foarte bine dacă Țancă Uraganu' sau Salam ar face manele pro-vaccinare cu care să convingă publicul lor.
Actorii și cântăreții, cointeresați să iasă din seceta prelungită, ar putea fi în primele rânduri ale promovării vaccinurilor care să le dea meseria înapoi, dar nu în clipuri plate și convenționale, ci participând efectiv la un exercițiu colectiv de imaginație. Și nu mă îndoiesc că, având în vedere interesul comun, costurile ar fi mai mici decât banii pierduți pe campanii pentru purtarea măștii.
Dacă ceva ne va scoate la liman acum, eu cred că este în primul rând creativitatea care să facă vaccinul dezirabil. Pentru 70% dacă se poate. Și pentru creativitate, doar cerul e limita.
Alte informații relevante pe acest subiect:
