MOTTO:
Inflaţia este ca atunci când plăteşti cincisprezece dolari pentru o tunsoare de zece dolari pe care dădeai cinci dolari, atunci când încă mai aveai în cap păr stufos.
Sam Ewing, fost mare campion de baseball American
Săptămâna trecută, prim ministrul României, domnul Nicolae Ciucă, și-a făcut timp să informeze românii despre creșterea economică a țării noastre în primul trimestru al acestui an, arătând că se situează cu un punct peste cea înregistrată în Zona Euro. Bravo nouă!
Ce bravo, când, pe vremea dezastrului Dragnea și al prim miniștrilor săi, creșterea economică a României ajunsese să depășească toate țările europene, inclusiv Italia, Franța și chiar Germania? Noi îi depășeam pe toți, dar economia noastră scârțâia din toate încheieurile. Cum, de altfel, scârțâie și astăzi.
Respect statistica și am încredere în munca statisticienilor corecți, dar asta nu mă împiedică să-mi aminesc de eseul unui scriitor italian pe această temă, care eseu începea cam așa (citez din memorie):
Statistica face minuni. Dacă, să zicem, eu mănânc în fiecare zi câte un pui fript, iar vecinul meu rabdă și nu mănâncă nimic, atunci după două săptămâni, când el va deceda de inaniție iar mie îmi va crește burta, statistica va anunța oficial că el și cu mine am mâncat zilnic, în medie, câte o jumătate de pui fript fiecare.
Nu că aș contesta datele statisticii, unde creșterea economică a României este de multă vreme, numai de la super în sus, dar parcă m-aș întreba în sinea mea: se compară belșugul din farfuria neamțului sau a fracezului, doldora de cârnați și antricoate, cu farfuria românului, doldora de fasole și piure din urzici?
Ca și cum n-ar fi jenantă comparația antricoatelor cu fasolea, premierul Ciucă îi dă înainte cu laudele, când spune că dinamica creșterii economice (adică acel punct, cu care am sărit peste media UE) „confirmă eficiența măsurilor Guvernului de a sprijini economia și cetățenii în această perioadă, marcată de crize multiple”.
Frumos adusă din condei, stimate domnule general! Super!
Știți cum e asta? Ca elevul acela, care a rămas repetent pentru că n-a obținut note de trecere la matematică, română și biologie, dar vine acasă triumfător, strigând din ușă că este singurul din clasă cu nota zece la desen. Laudeamus igitur – dacă-mi permiteți un mic calambur!*)
În opinia mea, când vorbești de note, trebuie să le arăți pe toate, nu să te fandosești cu una singură, care te favorizează întâmplător.
Dacă punctul acela de mare laudă, de la creșterea economică, confirmă eficiența Guvernului, cum se laudă premierul, mă întreb ce confirmă celelalte puncte, de mai puțină laudă? Ce confirmă inflația, unde am depășit Europa cu multe puncte? Dar îndatorarea galopantă a trezoreriei, care emite titluri de stat în fiecare lună, împrumutându-se de la populație cu dobânzi numai sub rata inflației? Dar deficitul de cont, ajuns în aprilie la 7,5 miliarde euro, mai mult decât dublu față de perioada anului trecut? Dar prăbușirea cursului valutar al leului, față de alte valute forte de pe piețele lumii? Dar puterea de cumpărare a românului? Dar altele, destule, care împing tot mai mulți români jos de tot, sub pragul de sărăcie?
Prăbușirea leului și creșterea îndatorării arată, ca turnesolul, că multe din deficiențele economiei noastre sunt carențe ale propriului guvern, nu consecințe ale pandemiei sau ale războiului din Ucraina.
Prea multe explicații despre eficiență și prea puține despre ineficiență!
Refuz să cred că domnul prim ministru a citit din datele statisticii numai paragraful privind creșterea economică și mai nimic altceva. Adică, mi se pare imposibil să nu fi observant dânsul inflația, să fi scăpat din vedere scumpirile, să nu fi dat atenție deficitului de miliarde sau să nu fi băgat de seamă cum se prăbușește leul în neștire.
Mai curând aș crede că premierul le-a văzut pe toate și a selectat pentru noi numai ce-i convine, respectiv un singur parametru – creșterea econmică – unde „stăm bine”. Acolo unde stăm rău, o lăsăm baltă.
Greșesc cumva? Iar dacă nu greșesc, dacă prim ministrul a selectat datele statistice, ca să ni le servească nouă trunchiate, numai cu ce-i convine, ca să se laude apoi cu eficiența măsurilor Guvernului, asta ce mai este? Nu cumva este dezinformare prin omisiune, contând că românului îi e mai ușor să creadă ce-i spune o persoană onorabilă, precum premierul, decât să citească el însuși tabele complicate și pline de cifre al statisticienilor?
Cifra din comunicatul INS este corectă, dar felul cum ne-a fost comunicată este un fake news, în opinia mea.
Cam așa a fost cazul și cu „ieftinirea” benzinei, de 50 bani/l. Și asta mi se pare tot o dezinformare, tot prin omisiune, când îi spui omului că a câștigat 20 lei la un plin, dar omiți să-i amintești de pierderea – cam 100 lei, tot la un plin – care l-a usturat, treptat, la buzunare cu mult înainte de a i se fi oferit „ieftinirea” guvernamentală.
Nu trebuie să fii matematician de elită, ca să observi că n-ai ieftinit benzina cu 50 bani, ci ai micșorat scumpirea anterioară de 3 lei, la una de numai 2,50 lei, dar și asta numai până la 30 septembrie. Atât. Așa ceva nu-i ieftinire, oameni buni, așa ceva e un mic bonus, un cadou, ceva cuprins între pomană și bacșiș.
Este cineva de altă părere?
Aștept cu nerăbare ziua de 1 octombrie, când prețul benzinei va crește din nou cu (cel puțin) cei 50 bani, aflați în discuție, și mă întreb: ne va prezenta premierul atunci „scumpirea” cu acealași patos cu care ne-a przentat acum „ieftinirea”?
Vor zice, poate, unii că guvernul are tot dreptul să prezinte public reușitele sale, fără obligația de a se referi tot atunci și la sincope, inerente situației dificile pe care o traversăm. Pardon – le voi răspunde – asta merge în cazul omului de pe stradă, liber să vorbească vrute și nevrute. Dar prim ministrul e persoană oficială. Vorbele lui le ascultăm cu nesaț, convinși că sunt ca literă de lege, nu ca o mică șmecherie menită să ne închipuim noi că viața ar fi roz, atunci când se vede și din avion cât de albastră este.
Auzi, prim ministrul țării să se laude de trei ori pe săptămână cu o mică reducere de jumătate de leu la benzină și să se bată cu pumnul în piept cu creșterea economică, ca și cum inflația ar fi un simplu moft, înscris la capitolul et caetera.
Presa de marți dimineață informa despre rata inflației în luna iunie comparativ cu acceași perioadă a anului trecut, că a urcat la 15,1%, după ce în luna mai fusese 12,4%. Creșterea cu aproape 3 puncte procentuale într-o singură lună sugerează că situația ar putea fi scăpată de sub control.
A comentat cumva premierul această informație miercuri, joi, vineri sau sâmbătă? Aș!
Cifrele nu lasă de înțeles că Guvernul a luat „măsuri eficiente pentru sprijinirea economiei”, ci mai degrabă că participă ca spectator la creșterea amenințătoare a inflației, ceva ce (Doamne ferește!) poate prevesti un dezastru financiar.
Scumpirile ne golesc buzunarele, țara se îndatorează ca nicicând, iar șeful Executivului se laudă cu creșterea economică, un parametru sublim când faci teorie, dar imposibil de palpat la buzunar.
În ultimele opt decenii, mi-a fost dat să asist la două fenomene inflaționiste de poporții în țara noastră. În 1946, când bancnotele vechi și-au pierdut valoarea peste noapte și au fost tipărite altele noi și în anii ’90, aflați încă în memoria generației actuale, care se ducea atunci cu sacul de bani ca să-și cumpere de-ale gurii.
Mă întreb cu groază: trăim astăzi un al treilea asemenea fenomen? Se apropie ziua când vom plăti o mie de lei oul și zece mii litrul de lapte? Sau se vor plafona prețurile și vor dispărea cu totul de la raft ouăle și laptele – dar și altele, multe?
Dacă rata inflației, ajunsă la 15,1% în iunie, comparativ cu aceeași lună a anului trecut, va continua tot în ritmul actual, mi-e teamă că asemenea persectivă nu este exclusă.
De aceea, m-aș fi așteptat ca rata inflației să-i provoace premierului mai multe insomnii, decât satisfacția creșterii economice, ceva ce arată minunat în cifre, dar pe care, să mă iertați, eu unul n-am văzut-o niciodată cum arată ea la față.
În ultima vreme, Guvernul lasă de înțeles că noul cod fiscal ar combate fenomenul inflaționist. Nu zic ba, dar inflația crește amenințător lună de lună, iar codul va intra în vigoare după 1 ianuarie 2023. Între timp, rata nflției nu stă pe loc. Dimpotrivă.
Mi se pare ca un fel de teatru absurd, să combatem abia la anul rata inflației, care ne atinge la buzunar în fiecare zi, deci trebuie cobătută acum, nu la anul și la mulți ani, stimate domnule prim ministru. Părerea mea!
- - - - -- - - - - - -
*) Laudeamus igitur parafrazează forma corectă, Gaudeamus igitur, care este cântecul oficial al mai multor școli, colegii, universități sau societăți academice și este folosit mai ales cu prilejul solemnităților oficiale de absolvire a acestora.
Traducere corectă: Gaudeamus igitur = așadar, să ne bucurăm. Laudeamus igitur = așadar, să ne lăudăm.