Adeseori, mai ales când funcționează în coaliții complicate, un ministru are de făcut o alegere grea între promovarea propriei imagini și atingerea unor obiective strategice, cum ar fi adoptarea unor legi esențiale.
Pentru că unele soluții nu pot fi atinse concomitent cu păstrarea prim-planului și a aurei de erou. Culmea este că uneori exact din acest sacrificiu rezultă chiar eroismul politic.
Dl ministru al Justiției Stelian Ion avea de realizat două obiective majore: repararea rapidă a Legilor Justiției, inclusiv desființarea SIIJ, și ridicarea MCV, care depindea de primul. Pe moment cel puțin, a reușit să le compromită pe toate trei în numele propriului capital politic.
A trece noile legi ale Justiției și desființarea SIIJ prin actuala majoritate nu era și nu este treabă ușoară. O parte din PNL, avându-l ca exponent pe dl Fenechiu, și în mod cert UDMR au poziționări publice nu foarte departe de cele pesediste.
De partea cealaltă, în CSM majoritatea este ostilă, dar vorbim despre un dat cel puțin până la finalul mandatului actualilor membri.
În aceste condiții, singura șansă de a rezolva obiectivele era negocierea migăloasă și discretă până la epuizare pentru a crea, și într-o parte și în cealaltă, o majoritate cât de fragilă pe o formă bună.
Este fix ce nu a făcut dl Ion. S-a aruncat mai întâi cu o formă nediscutată a desființării SIIJ, respinsă de CSM, măcelărită în Camera Deputaților.
Dl ministru a cerut avizul Comisiei de la Veneția pe forma ieșită din Cameră, dar el va veni abia în iulie, deci după încheierea actualei sesiuni. Adică motivul perfect pentru susținătorii transpartinici ai SIIJ să amâne votul până în sesiunea de toamnă.
Deci iată că SIIJ are șanse mari să mai supraviețuiască pentru că dl Ion nu a încercat măcar să negocieze o soluție pentru care să obțină majoritate sau măcar să nu spargă prin gesturi individualiste încercările de negociere ale altora.
Cu Legile Justiției a început fix la fel. Coaliția s-a trezit cu ele trimise la CSM și nu aș băga mâna în foc că măcar liderii USR-PLUS au apucat să le citească înainte.
După care, desigur că dl Ion a făcut turul televiziunilor pentru a-și lăuda opera. Dacă avea în spate o majoritate solidă favorabilă, putea să facă și așa, dar în contextul actual, modul acesta de acțiune antagonizează din start și distruge mult din șansele acestor legi de a trece într-o formă cât mai bună.
Dincolo de asta, chiar sunt lucruri de discutat în proiecte. De exemplu, dl Ion pune în mâna CSM, care scapa de orice reformă și cu care se plânge acum că este într-o relație nefericită, arma letală a avizului conform pentru numirea procurorilor șefi.
Conform noii proceduri din Legea 303, ministrul Justiției face selecția candidatului, pe care nu îl poate propune însă președintelui decât dacă secția CSM dă aviz pozitiv conform, adică obligatoriu.
Dar secția poate da avize negative pe bandă rulantă pentru ca în timpul acesta să numească ea prin delegație pe cine dorește în fruntea parchetelor, fără ministru și fără președinte.
Dacă avizul CSM e negativ, ministrul trebuie să retragă propunerea, dar dacă e pozitiv, președintele mai poate refuza propunerea astfel avizată?
Art 149 din proiect spune că da, legal însă e foarte discutabil, pentru că avizul conform este general obligatoriu, deci inclusiv pentru președinte. Teoria dreptului spune că, în cazul în care este prevăzut aviz conform, emitentul actului trebuie să se conformeze avizului.
Când speța va ajunge la CCR, președintele va rămâne probabil explicit fără de ceea ce nici măcar Dragnea nu a îndrăznit să-i ia, adică dreptul de refuza propunerea.
Tot teoria dreptului spune că lipsa avizului conform atrage nulitatea actului administrativ. Și totuși art 148 al 3 prevede că ministrul poate continua procedura dacă nu primește avizul CSM în 30 de zile.
În schimb, în pocedura de revocare (art 173) , avizul CSM nu mai trebuie să fie conform.
Sunt și chestiuni de detaliu problematice. De exemplu, de ce mai păstrezi condiția bunei reputații la admiterea în magistratură când ea a fost trântită de CCR anul acesta?
Când trimiți la CSM proiecte cu asemenea erori, ce te aștepți să primești de acolo?
Fapt este că, spun surse politice, dacă Legile Justiției erau adoptate în această sesiune, exista o bună șansă, dacă nu chiar o înțelegere de ridicare a MCV. Dl ministru Ion însuși spune însă că în cel mai bun caz legile vor fi adoptate în sesiunea din toamnă.
În aceste condiții, mesajul venit din Parlamentul francez, că MCV trebuie să rămână, este doar o confirmare.
Dl Ion ar trebui să facă o alegere rapidă. Ori vrea să atingă obiectivele și atunci se pune pe muncă de negociere răbdătoare la literă, ori rămâne vedeta TV care să clameze cum vrea, dar nu este lăsat.