Ideea ca guvernul Ciucă să meargă în Parlament, iar cei ce-l vor vota – PSD sau USR – să fie cooptați în Guvern la primăvară, e de-a dreptul hilară. Cine să vrea să susțină un Guvern minoritar acum, pentru ca abia la primăvară să facă parte din el? De ce să pună vreunul din aceste două partide la dispoziție liberalilor un interval de cinci luni, timp în care se pot întâmpla multe, inclusiv ca PNL să basculeze către ceilalți competitori? Cum să facă PSD sau USR un asemenea pas, dacă n-ar avea un angajament scris din partea PNL? Pe ce să se bazeze, pe cuvântul lui Cîțu? De când cuvântul sforarului șef are valabilitate pe un cec alb?
Situația este hilară pentru simplul motiv că un asemenea vot ar fi inutil: vine legea bugetului și ce va face Cîțu, le va cere celor ce l-ar vota acum să voteze și bugetul că altfel înțelegerea cade? Cum să te pui cu bună știință în situația de a putea fi șantajat?
Ce ar vrea Cîțu acum este simplu, să câștige niște timp în care să împartă resursele guvernării doar pentru PNL-iști și să ajungă la un buget care, chiar de nu va trece, le va da posibilitatea să-l administreze pe varianta veche niște luni. Cîțu caută o cale să livreze ceva bani clientelei sale peneliste, ca să-și consolideze poziția în vârful partidului. Poate că speră că va reuși tot prin astfel de metode și bugetul pe anul viitor și atunci ar avea la dispoziție o perioadă de grație de opt luni de huzur.
Lista ministeriabililor este mai mult o diplomă oferită susținătorilor, ceva de genul uite ce numiri aș face eu dacă aș putea. Cîțu nu oferă nimic partidului, doar, ca un scamator, vrea să întrețină în partid iluzia puterii, ca să întărească coeziunea camarilei sale. Nu cred că vreunul din cei numiți mai nou pe lista aia ar suferi de atâta megalomanie ca să creadă în ea.
Guvernul Ciucă a fost moșit ca să se prăbușească, ca să mențină în PNL iluzia că doar Florin Cîțu și numai Florin Cîțu poate să scoată corabia eșuată a PNL la liman. Se dovedește astfel că principalul obstacol în calea unei Românii guvernabile este sforarul închipuit Florin Cîțu. Iar imaginea de la conferința de presă de vineri, când Cîțu și-a lovit vorbăraia goală și mincinoasă de sinceritatea milităroasă a lui Ciucă și a rămas în fața reporterilor privind ca o curcă-n lemne, ne dezvăluie caracterul celor doi. Avem un general care știe că lupta a fost pierdută din chiar secunda unu a nominalizării sale și o declară cu o sinceritate care îl face profund uman și un prim-ministru care mestecă vorbe încercând să înșele vigilența reporterilor și să aburească opinia publică pentru a câștiga timp, lucru ce-l face nefrecventabil și irelevant.
Dacă Florin Cîțu a ajuns să recurgă la astfel de startageme, ca cea povestită la începutul articolului, a ajuns la fundul sacului cu șmecheriile. Spuneam anterior că, dacă vom ,,beneficia” de prezența nocivă a șefului PNL în orice soi de negocieri, rezultatul va fi din ce în ce mai rău. Baletul ăsta făcut sub privirile aprobatoare ale președintelui, în ideea de a lungi interimatul acesta cât se poate, pentru ca bietul domn Cîțu să-și consolideze poziția în partid, este nociv.
Acum, că scopul acestor demersuri mincinoase și politicianiste este clar, mingea se află în terenul PSD. Pentru că dacă va rămâne Cîțu interimar o perioadă mai mare gradul de nervozitate va crește exponențial în PSD și domnul Ciolacu nu i se va putea opune. Va fi obligat să inițieze procedura de suspendare a președintelui, pentru că astfel acuzele că îi susține pe sub masă pe liberali îi vor șubrezi poziția în partid.
Abia această inițiativa va fi momentul adevărului pentru că îl va pune pe Klaus Iohannis în postura de a hotărî să scape de Cîțu. Poate că președintele chiar are nevoie de un asemenea impuls. Sub asediul procedurii de suspendare poate că președintele îl va soma pe Cîțu să înceapă negocieri serioase cu PSD sau cu USR.
Să nu luăm de bună declarația USR, care susține că deocamdată nu se pune problema suspendării președintelui. Deocamdată, pentru că răbdarea acestora va ajunge și ea la un final. Pe de altă parte, PNL se subțiază, Orban va ciobi cu îndârjire din armata #echipeicâștigătoare.
Pentru toată lumea politică necesitatea unui guvern întreg este de o claritate profundă. Doar Iohannis și Cîțu se complac în a se face că nu înțeleg asta, pentru că nu le convine, pentru că niciuna din cele două variante, cu PSD sau cu USR, nu este una câștigătoare. Altă variantă decât trimiterea orgoliului prezidențial la suspendare nu există. Pentru că, dacă cei doi nu vor să accepte realitatea, ci se complac în jocul acesta funest, alegerile anticipate și un Guvern întreg este de preferat acestei situații.
Soneria alegerilor anticipate l-ar putea trezi pe președinte, ca să pună capăt acestei stări de lucruri nebunești, în care orgoliile exacerbate a doi oameni joacă România la ruletă rusească, la propriu. Dacă nu se trezește domnul președinte, treaba dumnealui, nu scrie nicăieri în constituție că e musai să termine la termen și al doilea mandat.