Un sindrom geopolitic complex pare a se împământeni în Ucraina; nu sindromul Stockholm, pentru că victima nu se îndrăgostește de călău – deși îl copiază/imită/mimează cu sârg; nu reflexul lui Pavlov la stimulii stângaci și repetitivi ai unui vecin prea estic; nici reflexe post-sovietice și nici simptome ipohondrice pre-aderare.
În plan sincronic, Ucraina respiră geopolitic deasupra unei falii tectonice proprii, iar în plan diacronic se pliază angelic între două lumi antagonice – una care nu o lasă să plece și una care nu o lasă să intre.
Coexistă în acest sindrom ispita eternei victimizări cu ispita mimetică de a copia performanța “călăului”, lamentația evadării din trecut cu exaltarea acestuia, denunțarea clișeelor cu uzul lor zilnic etc.
Un sindrom geopolitic complex, sindromul “Kiev Bifrons”, pentru care aș risca trei atribute ontologice tari: captivitatea clivajului propriu est-vest, repudierea nostalgică a trecutului și rolul de fereastră cu dublu mâner între lumi geopolitice opuse, opace la ispita de a o interioriza peren.
Centrul Europei nu se poate despărți, mental, de Rusia Kieveană, aceasta este tema. De aceea, voi numi acest sindrom (locuirea între lumi geopolitice parțial suprapuse) sindromul “Kiev Bifrons (Centrul Europei – Rusia Kieveană)”.
Un clivaj mental
Ucraina își recuperează rapid identitatea europeană, amintindu-și că undeva în vestul țării s-ar fi consemnat cândva matematic, geografic, centrul Europei.
Totodată, peste acest Centru geografic al Europei s-a construit în câteva sute de ani un spațiu mental non-european, estic, slav, rusesc, articulat în jurul proiectului Rusia Kieveană.
Aspirația geopolitică a Ucrainei către Europa încă nu a destructurat reziduurile mentale ale Rusiei Kievene – reziduuri împinse, adevărat, progresiv, spre estul și sudul țării, refugiate în comunități locale rusești care simt încă o puternică legătură ombilicală cu Moscova.
Ar fi ideal, în primul rând pentru securitatea Ucrainei, ca procesul de emancipare națională a Ucrainei și a ucrainenilor, confundat câteodată prea mult cu apropierea Ucrainei de Europa, să nu producă victime colaterale, prin tensionarea necontrolată a relației antagonice dintre cele două proiecții/opțiuni geopolitice majore manifeste pe teritoriul acesteia (Europa vs Rusia/Eurasia).
Cine cunoaște Ucraina profund și nu doar din titlurile triumfaliste preluate de marile agenții de știri are intuiția acestui Ianus Bifrons, a cărui rezolvare poate fi decisivă pentru securitatea, liniștea și construcția geopolitică a întregii vecinătăți estice a României și a Uniunii Europene: “Kiev Bifrons (Centrul Europei – Rusia Kieveană)”.
Acest clivaj mental se suprapune, geografic, teritorial, peste clivajul etnic și ideologic est-vest, care reprezintă o constantă a ontologiei divizate a Ucrainei în ultimele decenii (și nu numai).
Pare că acest sindrom se manifestă plenar în tentativa mereu eșuată de a convinge uriașa lume rusă din estul și sudul țării de seducția Europei, pentru care merită să se disloce din șezlongul ancestral al apartenenței sale naturale la Est.
Torpilat mental de propriul eșec de a convinge marea lume rusă mută din est, Kievul apasă periodic pedala subordonării acesteia, cu multiple beneficii pe termen scurt, dar cu tensiuni de adâncime și mine neexplodate la fiecare colț.
Pariul Ucrainei
Cum anume ar putea depăși Ucraina actualul clivaj est-vest (clivaj etnic, politic, ideologic, mental etc.) care se ostilizează periodic și care are o capacitate ontologică de a exploda rapid – acesta este pariul de aur al oricăror politici reformiste ale Kievului. Acesta este pariul paradigmatic al președintelui Volodimir Zelenski.
Aceasta este “cheia” viitorului Ucrainei: cum îmblânzește și împacă cele două jumătăți ale lui Ianus Bifrons; cum anume își fidelizează sprijinul comunității ruse de pe propriul ei teritoriu pentru proiectul european și euroatlantic al întregii țări.
Dacă pierde acest pariu, Ucraina va risca să fie terenul de joc al celuilalt risc: riscul ca Federația Rusă să își fidelizeze sprijinul comunității ucrainene din vestul țării pentru proiectul post-sovietic al ei. Pe termen scurt, acest risc este ignorabil; dar premisele acestuia există.
Citește si: Matrioșka puterii la Marea Neagră
Fandările politice ale Ucrainei cu propria sa comunitate rusă de pe teritoriul țării trebuie să fie consecvente și eficiente în sensul consolidării permanente a fidelizării acestei comunități pentru proiectul european și euroatlantic.
Iar aici instrumentele pot fi multiple și rafinate, nu se reduc la claustrări repetate ale accesului colectiv la limbă, școală, biserică etc. Aceste claustrări pot provoca dezastre la un moment dat.
Experimentul tentativelor de fidelizare a comunității rusești din Ucraina este relevant și pentru celelalte comunități etnice din Ucraina (română, maghiară, poloneză, slovacă, bulgară etc.), mai ales că acestea sunt o probă complementară a europenității ancestrale a Ucrainei, comunități europene autohtone ancestrale.
Aceste comunități reprezintă expresia directă a locuirii geografice a Ucrainei în centrul Europei.
Mirajul proiectului Ze se erodează rapid
Timp de câteva luni, Ucraina a experimentat modelul unui vector absolut al schimbării, Volodimir Zelenski și „Slujitorul Poporului”, care au sumarizat în primăvara și vara anului trecut toate așteptările substanțiale ale populației țării – așteptările comunității ruse privind detalibanizarea dialogului cu Rusia și instaurarea păcii în raioanele de est; așteptările comunității ucrainene din vest de a revitaliza în mod credibil proiectul național; așteptările noilor generații privind eradicarea corupției; așteptările eterogene privind schimbarea modului populist de a face politică în Ucraina etc.
În mod firesc, proiectul Ze urma a dezamăgi repede, fiind produsul unor așteptări și iluzii nu doar diferite, dar chiar și (parțial/episodic) antagonice.
În momentul de față, se poate spune că mirajul proiectului Ze se erodează rapid.
Vă propun în cele ce urmează o scurtă fotografie tehnică a erodării acestui miraj.
Ucraina traversează de câteva luni tulburări politice interne profunde, pe fondul acutizării divergențelor dintre formațiunea pro-prezidențială “Slujitorul Poporului” și grupările de opoziție din Rada Supremă, al rivalităților interne din partidul pro-Zelenski etc.
În momentul de față, formațiunea pro-prezidențială “Slujitorul Poporului” asigură conducerea politică a țării pe baza majorității parlamentare realizate la alegerile din 2019.
În urma acestora, “Slujitorul Poporului” a obținut majoritatea absolută a mandatelor în Radă și exercită conducerea parlamentară și executivă în regim “monobloc”, fără a fi avut nevoie, până acum, de o coaliție de facto parlamentară și/sau de guvernare.
În ultima perioadă, pe fondul scăderii semnificative a ratingului său electoral și a susținerii sale publice, partidul aflat la guvernare, “Slujitorul Poporului”, s-a aflat deseori în imposibilitatea colectării majorității de voturi necesare promovării proiectelor legislative în plenul Radei Supreme.
Cu titlu de exemplu, recenta decizie a Radei Supreme privind înființarea și lichidarea de raioane a putut fi adoptată abia la a treia încercare de a se supune la vot proiectul hotărârii respective și doar după ce s-au obținut, prin negocieri repetate, voturile necesare trecerii/adoptării acestui proiect din partea grupurilor parlamentare constituite în principal din foști deputați neafiliați.
“Slujitorul Poporului” obține din ce în ce mai greu voturile necesare pentru adoptarea, în Rada Supremă, a proiectelor legislative convenite la nivelul formațiunii.
Sunt tot mai dese scandalurile între Președinție și formațiunea sa politică, între președinte și Guvern, între Guvern și deputații din Radă, între majoritatea pro-prezidențială din Radă și grupările de opoziție din Parlamentul de la Kiev.
E nevoie de o coaliție
În momentul de față, două formațiuni politice importante de orientare pro-europeană, “Batkivscina/Patria” (Iulia Timoșenko) și “Solidaritatea Europeană” (Petr Poroșenko), sunt într-o stare de opoziție de facto, pe care o exprimă și exploatează punctual și episodic.
O a treia formațiune, “Golos/Vocea”, a declarat că va trece de jure în opoziție în această perioadă. În fine, o altă grupare puternică a opoziției, separată ideologic și politic de prima, este cea reprezentată de formațiunea pro-rusă “Platforma de Opoziție – Pentru viață!”.
Din ce în ce mai multe voci din formațiunea “Slujitorul Poporului” se pronunță pentru renunțarea la conducerea “de tip monobloc” a țării și pentru crearea unei coaliții care să includă fie nume politice sonore din rândul Opoziției, fie un număr semnificativ de deputați (foști neafiliați), grupați în momentul de față în fracțiuni parlamentare precum “Încrederea” sau “Pentru un viitor mai bun!”, fie chiar o alianță cu o altă formațiune politică bine reprezentată în Radă.
În acest sens, cele mai recente voci ale Puterii declară că s-ar pregăti deja, pentru vara acestui an, un proiect de acord privind înființarea unei coaliții parlamentare și executive; noua coaliție ar putea fi creată pe baza unui pachet legislativ convenit în prealabil.
Realizarea unei coaliții în Radă care să asigure sprijinul majoritar necesar este cu atât mai importantă cu cât, în septembrie 2020, majoritatea parlamentară din “Slujitorul Poporului” dorește să promoveze un pachet de reforme și proiecte legislative în domeniul economic.
Președintele fracțiunii parlamentare a formațiunii “Slujitorul Poporului”, David Arahamia, a declarat recent că acest acord va fi elaborat în luna august și va fi semnat în cursul lunii septembrie de către noii parteneri ai “Slujitorului Poporului”.
O astfel de coaliție este necesară și din perspectiva alegerilor din luna octombrie 2020.
În momentul de față, singura variantă pe care o resping cert liderii formațiunii pro-prezidențiale (prioritar președintele Radei Supreme, Dmitri Razumkov) este posibilitatea unei coaliții cu opoziția pro-rusă, “Platforma de Opoziție – Pentru viață!”.
Parlament dizolvat?
Pe fondul căderii ratingului formațiunii pro-prezidențiale “Slujitorul Poporului” și al tensionării sistemice a relațiilor dintre președintele Volodimir Zelenski și Rada Supremă, unii analiști din Ucraina nu exclud varianta unei dizolvări a Parlamentului de către Zelenski.
Actuala legislație i-ar permite dizolvarea Radei după expirarea primului an de activitate a acesteia - august 2020 (în primul an de activitate, Rada are “imunitate la dizolvare”, potrivit legislației actuale).
Liderii din Radă ai formațiunii “Slujitorul Poporului” apreciază însă că această variantă nu este utilă din punct de vedere politic – din perspectiva apropierii alegerilor locale. Se poate aprecia că varianta dizolvării Radei are șanse minime de a fi aplicată de către președintele Zelenski în contextul pre-electoral actual complicat din Ucraina.
În ultima perioadă, au fost numeroase temele delicate care au provocat tensiuni între Președinție și Rada Supremă; tot mai multe, de asemenea, sunt temele care provoacă discordii chiar în rândul membrilor formațiunii pro-prezidențiale.
Numeroși deputați ai Radei din partea formațiunii “Slujitorul Poporului” au promovat inițiative legislative neconvenite în prealabil în partid, spre exemplu, inițiativa deputatului Maxim Bujanski de a amâna cu trei ani intrarea în vigoare a legislației lingvistice pentru unitățile școlare cu predare în limba rusă, inițiativa deputatei Galina Tretiakova de a legaliza prostituția etc.
Ce spune poporul
Potrivit ultimelor date rezultate din cercetarea sociologică efectuată de Grupul “Rating”, 37% dintre ucraineni sprijină activitatea președintelui Volodimir Zelenski, 25% sprijină activitatea președintelui Radei Supreme, Dimitri Razumkov, și doar 16% - pe cea a premierului Denis Șmîgal.
Totodată, 59% dintre ucraineni nu sprijină activitatea președintelui, 57% nu sunt mulțumiți de activitatea președintelui Radei și 65% nu sunt mulțumiți de activitatea premierului ucrainean; la sondajul respectiv, efectuat în perioada 16-17 iulie a.c, prin metoda CATI (interviuri telefonice asistate de computer), au participat cca 2.000 de respondenți.
Potrivit datelor Grupului de cercetare sociologică “Rating” (datele au fost colectate în perioada 24-28 iunie 2020), 63% dintre ucraineni apreciază că țara se îndreaptă într-o direcție greșită.
21% dintre cetățeni apreciază că Ucraina se îndreaptă într-o direcție bună, potrivit altui sondaj, realizat recent de către Centrul Razumkov și Fundația “Inițiative Democratice I. Kuceriv”.
Ratingul formațiunii pro-prezidențiale “Slujitorul Poporului” era estimat în iunie la 30% (în scădere). 53% dintre respondenți apreciază că principala cauză a actualei crize o reprezintă incompetența puterii politice.
Alegerile locale bat la ușă
Alegerile locale de la 25 octombrie bat la ușă, iar campania electorală ar trebui să înceapă la 5 septembrie a.c.; aceste alegeri se vor desfășura, pentru comunitățile cu peste 10.000 de alegători, pe baza sistemului electoral proporțional, situație care dezavantajează figurile locale proeminente neînrolate în formațiuni politice.
Potrivit evaluărilor experților ucraineni, din cele 1.470 de comunități teritoriale unite create în Ucraina în ultimii ani în cadrul primei etape a reformei administrativ-teritoriale, în 684 dintre acestea se vor desfășura mai degrabă alegeri bazate pe liste de partid (sistemul electoral proporțional), iar în 280 de comunități vor avea loc în premieră alegeri locale (acestea sunt comunități nou înființate).
Nu se vor desfășura alegeri locale în Peninsula Crimeea (anexată de Federația Rusă) și în teritoriile ocupate din estul țării, Donbas.
Un partid puternic la bază, în comunități, este “Batkivscina/Patria” (Iulia Timoșenko). Sondajele relevă și o creștere electorală semnificativă a formațiunii conduse de Petr Poroșenko, „Solidaritatea Europeană”.
Nevoia de vector al schimbării, pe care s-a bazat strategia electorală a formațiunii “Slujitorul Poporului” în vara anului 2019, s-a redus simțitor, nu mai este “prizată” de către populație; foarte probabil, o parte a electoratului va reveni la variantele “Batkivscina/Patria” (Iulia Timoșenko) și „Solidaritatea Europeană” (Petr Poroșenko).
Formațiunea “Slujitorul Poporului” ar avea în continuare un ritm relativ lent de construire a rețelelor de partid la bază, în comunitățile teritoriale.
Resursele administrative nu vor mai conta foarte mult la aceste alegeri, spre deosebire de cele precedente, din cauza modificărilor repetate ale legislației electorale.
În aceste condiții, scade posibilitatea ca principiul monopolului nominalizării partidului să funcționeze eficient la nivelul comunităților teritoriale rurale; va fi astfel extrem de dificil pentru Zelenski să se salveze de la o înfrângere electorală previzibilă la alegerile locale de la 25 octombrie 2020.
Cum stau partidele
Potrivit celor mai recente date furnizate de Grupul de cercetare sociologică “Rating” (datele au fost colectate în perioada 16-17 iulie 2020), ratingul electoral al principalelor formațiuni din Ucraina se prezintă astfel:
- “Slujitorul Poporului” 27,9% dintre cei care declară că vor vota și și-au stabilit deja opțiunile de vot (diminuare cu 1,4% față de perioada precedentă, iunie a.c.).
- “Platforma de Opoziție – Pentru viață!” (de orientare pro-rusă): 18% (în iunie 15,3%, în creștere).
- “Solidaritatea Europerană” (Petr Poroșenko, de orientare pro-europeană): 14,7% (în iunie 13,6%).
- “Batkivscina/Patria”: 11,4% (în iunie 10,7%).
- Partidul Radical Liașko: 5,2% (în iunie 3,5%).
- Partidul “Forță și onoare”: 4,3% (în iunie 3,7%).
- Partidul “Șaria”: 3,4% (în iunie 3,7%).
- Partidul “Strategia Ucraineană Groismann”: 3,3% (în iunie 2,2%).
- Partidul “Svoboda/Libertatea”: 3,2% (în iunie 2,5%).
- Partidul “Golos/Vocea”: 3,1% (în iunie 3,0%).
Ultimele luni ale vieții politice interne din Ucraina au relevat astfel scăderi dramatice ale sprijinului politic al președintelui Volodimir Zelenski și al formațiunii sale, “Slujitorul Poporului”.
Diminuarea ratingului acestora era previzibilă încă de la alegerile prezidențiale din 2019, în contextul comasării unor așteptări electorale și politice eclectice, chiar antagoniste, în figura / candidatura actualului șef de stat.
Guvernele manageriate de către “Slujitorul Poporului” au avut unele inițiative reformiste salutare și mai multe proiecte puternic contestate de către societatea ucraineană.
Principala miză internă (consolidarea coeziunii interne, mai ales prin crearea unor platforme care să unească estul pro-rus cu vestul pro-european) nu a fost atinsă. Numeroase inițiative guvernamentale au continuat pur și simplu proiectele guvernărilor anterioare de consolidare a vectorului național ucrainean (iar această consolidare, salutată în vestul țării, este puternic contestată de către comunitățile rusești din est și sud, precum și de către minoritățile etnice în general).
Test politic de supraviețuire
Alegerile locale din octombrie 2020 vor reprezenta un test politic de supraviețuire pentru formațiunea politică a președintelui Zelenski; în numeroase comunități din estul și sudul țării, această formațiune își va disputa supremația cu partidele pro-ruse, iar în vest se va confrunta cu o posibilă “revanșă electorală” a principalilor competitori pro-europeni, “Patria” (Iulia Timoșenko) și “Solidaritatea Europeană”.
Din perspectiva electorală a alegerilor locale din octombrie 2020, finalizarea reformei administrativ-teritoriale (obiectiv reformist ambițios al actualei puteri) pare a nu fi fost inspirată – nemulțumirile provocate de noile hărți raionale par a depăși beneficiile produse de reforma menționată.
În fine, la alegerile locale din octombrie un rol semnificativ îl va juca așa-numitul “factor rusesc” – ingerințe directe și indirecte ale Federației Ruse în procesul electoral din Ucraina, la care se adaugă absența unor rezultate concrete privind soluționarea conflictului în raioanele de est ale Ucrainei; această realitate va fi speculată și exploatată abil de către mașinăria de propagandă a Federației Ruse din Ucraina.
Află mai multe despre: Descentralizarea din Ucraina – o reformă eșuată, cu efecte triste pentru români
Sindromul geopolitic “Centrul Europei – Rusia Kieveană” se manifestă în Ucraina în fiecare zi. Și în fiecare zi Ze trebuie să sporească zestrea umană pe care se sprijină proiectul european.
Pe 25 octombrie vom ști dacă experimentul Ze a reușit. Pe 25 octombrie vom ști dacă proiectul european se poate construi în Ucraina nu doar prin voturi în Radă privind vectorul constituțional european al țării, ci și prin mirajul în creștere al Europei în satele din est pentru care soarele răsare încă (tot) la Moscova.
Pe 25 octombrie vom afla dacă poporul ucrainean își va concedia slujitorul sau îl va înnobila.