În regiunea Mării Negre este multă gălăgie geopolitică. Toți actorii vorbesc, iar limbajele acestora par a fi transformat regiunea într-un adevărat turn Babel.
Cele mai multe limbaje implică și transportă puterea: mulți actori vorbesc despre putere, chiar dacă nu o dețin. În regiune sunt astfel mai multe limbaje decât puteri.
Limbajele puterii acoperă o stilistică narativă suprapusă și complicată, asemenea unei pânze de paianjen. Ele se exprimă hibrid și imprevizibil, iar caracterul lor hibrid face ca lectura acestora să fie dificilă. Nu mai știm să citim limbaje. Lectura noastră a rămas una tradițională, în timp ce structura limbajelor s-a hibridizat foarte mult.
În acest turn Babel, forma de organizare a acestor limbaje hibride ale puterii la Marea Neagră seamănă cu o matrioșkă.
Am preferat metafora Matrioșkăi pentru a descrie arhitectura geopolitică actuală de la Marea Neagră din trei motive: matrioșka este ingenuă și poate păcăli fără efort; matrioșka are abilități ontologice de a-și ascunde următoarea mutare; matrioșka spune o poveste, este fabulă, narațiune și mit.
Cinci piese de la Putin
În regiunea Mării Negre, cea mai complicată arhitectură a limbajelor puterii o realizează Federația Rusă. Rusia nu doar a inventat matrioșka, ci a ridicat la rang de artă utilizarea principiilor ei în geopolitică. Rusia astăzi este o adevărată matrioșkă geopolitică.
Pentru regiunea Mării Negre, matrioșka geopolitică rusească are cinci piese. Fiecare piesă a ei este un limbaj. Fiecare din aceste limbaje utilizează zeci și sute de narative pentru a convinge.
Primul limbaj este unul de consum interior, vizează cetățeanul rus obișnuit. Este limbajul triumfalist. Scopul acestuia este să îi obișnuiască pe ruși cu veșnicia Imperiului. Imperiul este veșnic, nimic nu îl tulbură. Țarul veghează de la Kremlin asupra liniștii tuturor. Țarul este un mic Dumnezeu căruia i se închină un imperiu indestructibil.
Al doilea limbaj, a doua piesă a matrioșkăi, este destinat lumii ruse din țările foste comuniste. Este limbajul apartenenței. Prin acest limbaj Moscova transmite că nu există granițe reale între ea și lumea rusă din aceste țări. Că lumea rusă din aceste țări este parte a Rusiei ca proiect, nu doar a culturii ei.
Al treilea limbaj este destinat țărilor rebele care au decis să părăsească imperiul sovietic. Este limbajul mieros al ademenirii, al amăgirii. Acest limbaj transmite că Imperiul este gata să le primească înapoi, să ierte rebeliunile lor; că laptele și mierea mai curg, precum în perioada sovietică, prin trupul acestui Imperiu.
Al patrulea limbaj este destinat țărilor libere din jurul Imperiului. Acest limbaj transmite forță și generează frici. Este limbajul fricii și terorii. Cine nu ascultă acest limbaj riscă deportări ale populației și amputări teritoriale. Acest limbaj transmite subliminal că Siberia are și astăzi nevoie de robi.
Al cincilea limbaj este pentru competitori, pentru actorii globali, pentru marile puteri. Acest limbaj pretinde că totul se prăbușește în sistemul liberal occidental. Că întregul sistem politic și geopolitic al Vestului este un eșec. Că singurul organism geopolitic viu din lume este Rusia, modelul său. Este limbajul absolutist.
Aceste limbaje nu se regăsesc în stare pură. Ele se suprapun și se succed. Când un limbaj eșuează, altul îi ia locul. Când matrioșka se dezbracă de o haină, alta strălucește pe ea și îi ia locul.
Matrioșka rusească nu moare niciodată... Iar dacă moare, ea se reinventează în mod natural.
Forța ei de seducție este atât de mare încât și alți actori din regiunea Mării Negre își construiesc propriile lor matrioșce. Despre matrioșcile acestora, mai puțin colorate, mai mici și mai modeste, neieșite încă în lume, dar cu haine și limbaje similare – cu altă ocazie...
Notă: Textul reprezintă comunicarea prezentată de autor la masa rotundă internațională “De la cyber la fake. Limbajele hibride ale puterii la Marea Neagră”, desfășurată la 29 iunie, în reim online/Zoom; evenimentul a fost organizat de către Asociația Casa Mării Negre / Black Sea House, în colaborare cu partenerii acesteia – Asociația Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană / ICDE (filialele București și Constanța) și Institutul pentru Politică Mondială, Kiev, Ucraina.