Se strânge tot mai mult lațul în jurul unui guvern și al unei coaliții construită pe minciună. Și oricum ar da-o, decontul nu-l pot evita.
Pe de-o parte, explodează un buget construit absolut fantezist, doar pentru a pica, oricât de chinuit, pe ținta de deficit, în pofida populismelor incluse în el.
Încetinirea economiei, dar și a inflației au accentuat diferența dintre realitate și previziunile bugetare.
La asta se adaugă, desigur, și extrem de probabila ratare a unor jaloane din PNRR, deci extrem de probabila pierdere a unor sume din cele preconizate să vină de la Bruxelles.
Soluțiile nu sunt greu de găsit, dar extrem de greu, spre imposibil de aplicat mai ales în an preelectoral și, apoi, electoral.
Guvernul a lansat un balon de testare a reacțiilor cu un proiect de OUG care prevede tot felul de tăieri de cheltuieli, inclusiv înghețarea posturilor și a salariilor în sectorul bugetar.
Concluziile sunt previzibil proaste, așa că au început să vină retractările. Duminică seara, la Antena3, Rareș Bogdan spunea că până nu grăiește premierul sau ministrul de Finanțe, nu vorbim decât despre simple speculații sau variante de lucru.
Cel mai probabil, nu vor avea curajul să ducă la capăt demersul austerității (imperfect, dar cât de cât corector) din cauza costului electoral important. Nici pensiile speciale nu le vor corecta în mod serios și credibil.
Klaus Iohannis a promis deja că va refuza reduceri de salarii și concedieri.
Vine campania electorală care va pune presiune pe buget pentru că partidele de la guvernare nu știu să facă alte oferte decât aruncând cu bani. Iar presiunea primarilor va crește imens, mai ales în partidul care va avea premierul.
Una peste alta, cifrele se vor agrava pe măsură ce oamenii sărăciți își vor reduce consumul, inflația va încetini și va aduce mai puțini bani la buget, tot mai multe firme se vor închide și tot mai mulți români vor pleca din țară.
Și vor fi tot mai puține de împărțit fără împrumuturi masive, cu dobânzi record în Europa.
Al doilea decont este al înțelegerii politice care a creat coaliția și guvernul, cu împărțeala inițială și cea stabilită în protocol la rotativă.
PSD a luat atunci partea leului ca ministere, cedând, pasămite, premierul, de fapt, doar uzura pe care o generează funcția, pentru că tot partidul mai mare a controlat guvernarea.
PNL a luat funcția de premier cu toată uzura ei, dar la ministere a ieșit foarte prost: le-a primit pe cele ale lui Iohannis, pe care doar le decontează, Energia - o belea, Internele - care le stau în gât din cauza lui Lucian Bode, plus niște ciurucuri.
UDMR a păstrat perlele coroanei, deși este o formațiune dispensabilă pentru majoritate.
Pe scurt, PNL vrea să pună mâna pe ministerele pierdute în 2021, PSD nu vrea să le dea și amândouă tânjesc după zestrea UDMR. O ecuație extrem de complicată în care dl Iohannis nu este o soluție, ci, dimpotrivă, o problemă, cel puțin pentru PNL pe care l-a forțat mereu la cedări.
PNL este un cazan sub presiune, PSD îl vrea slab, dar nu distrus și ține la parteneriatul Nicu&Marcel, iar UDMR are toate motivele să se teamă pentru viitor.
Probabil că soluția de ieșire din acest cerc închis ar fi anticipatele în toamnă, însă nu e ușor de ajuns la ele când presupun scurtarea cu un sfert a mandatelor parlamentarilor și nici președintele Iohannis nu pare dispus la un asemenea efort stricător de vacanțe exotice pe bani publici.
Așadar, întrebarea nu e dacă vom ieși rău din aventura electorală din fața noastră, ci cât de rău vom ieși. Care va fi dimensiunea dezastrului.