Dacă vrem să grăim oblu, limba română e muma celei latinești, suna una dintre exagerările Școlii Ardelene, a cărei miză era să demonstreze latinitatea exemplară a limbii române.
Folosind raționamentul, ministrul de Interne Predoiu practică exagerarea și falsitatea, fără a înțelege că astfel nu nuami că nu demonstrează europenitatea României, dar alimentează nepermis curentul eurofob.
Cu o strategie departe de profesionalism politic și diplomatic, Guvernul de la București a folosit tema Schengen în același registru care oscilează de la triumfalism la resentiment. Când la Strasbourg se reunise Parlamentul European în sesiune plenară, la mijlocul lunii noiembrie, pe agenda provizorie a Consiliului JAI a apărut din nou tema extinderii Schengen.
Asta, în pofida unor fapte evidente pe agenda statelor UE, care sugerau, din contră, o opoziție mai fermă la lărgirea Schengen: alegeri politice în diferite state UE și dosarul migrației, acutizat de evenimentele din Italia și influențat, fără doar și poate, de noile alerte teroriste. Dar Marcel Ciolacu e în plină conversie de profil politic și atacă două fronturi în același timp:
- Registrul extern, unde deja se instalează în profil de președinte – aici intră vizita precipitată la Washington, fără vreo reușită notabilă, dar finalizată cu un conflict deschis cu ambasadorul român Andrei Muraru, de fapt, o contestare a legitimității reziduale a președintelui Klaus Iohannis;
- Registrul intern, unde vânează voturile unui electorat volatil, care s-ar duce spre cel care îi hrănește cel mai mult frustrarea și resentimentul – AUR – dacă Guvernul de la București nu ar face asta mai bine, alimentând aștepătirile negative de la UE, prin neprimirea nedreaptă a României în Schengen.
A jucat România astfel fără să aibă un scop? La cum arată lucrurile și declarațiile adunate ale oficialilor români, cu ministrul de Interne Cătălin Predoiu cap de listă, consecințele sunt mai degrabă de politică internă, ceea ce demonstrează, dacă mai era nevoie, minoratul în care România se așază atunci când este vorba despre dosare externe.
Imediat după anunțul reluării în JAI a temei Schengen, la presiunile României, al cărei prim-ministru face parte din aceeași familie politică cu partidul aflat la guvernare în Spania, țară care asigură președinția rotativă, ministrul Cătălin Predoiu a asamblat rapid o poveste nu doar failibilă, cât mai ales ofensatoare tocmai pentru unul dintre statele care s-au opus extinderii Schengen cu România și Bulgaria, Olanda.
Astfel, ministrul român a justificat întârzierea unui vot clar și în favoarea României prin aceea că la Haga încă nu există un nou guvern, care să aibă mandat pentru votul din JAI.
Cum stau, de fapt, lucrurile în Olanda a explicat suficient de limpede pentru spotmedia.ro eurodeputatul Dragoș Tudorache, chiar înainte de JAI-ul din 5 decembrie:
„Așa e întotdeauna după alegerile din Olanda, câteva luni, timp în care guvernul actual, condus de Mark Rutte, va rămâne. În septembrie, când s-a decis lista de subiecte pe care un guvern interimar până la constituirea coaliției nu are voie să le decidă. Și acolo a fost un moment foarte important. Subiectul Schengen nu este în acea listă în mod deliberat, ceea ce înseamnă că Mark Rutte va putea să ia o decizie în privința Schengen imediat după alegeri, timp în care se desfășoară negocierile de aderare.
Există indicii că Olanda a cerut o nouă evaluare pe statul de drept în Bulgaria, tocmai pentru că au fost niște pași făcuți de actualul guvern al Bulgariei în direcțiile așteptate de către Olanda, care pot reprezenta alibiul politic de care Rutte are nevoie pentru a anunța cât se poate de repede o schimbare de optică în privința Bulgariei.
Asta înseamnă că, dacă Olanda practic va fi în postura politică de a da undă verde și României, pentru care oricum nu mai avea rezerve, și Bulgariei, atunci Austria rămână izolată.
Deși nu s-a văzut, eu sunt convins că a existat o coordonare între Olanda și Austria în decembrie anul trecut, care a contat foarte mult în a da cancelarului Nehammer siguranța de care avea nevoie pentru a rămâne ferm pe poziția pe care a avut-o, lucru care acum se va schimba.
Eu sunt convins că o Austrie izolată, inclusiv izolată de Olanda în Consiliu, va fi mult mai greu să rămână totuși cu un veto pe Schengen. Asta nu înseamnă că nu poate să o facă și că nu trebuie să se lucreze pe canale diplomatice, inclusiv pentru a da Austriei un mesaj foarte clar că izolarea nu ajută.
Deci, una peste alta, eu cred că există o șansă pentru o discuție concluzivă în decembrie, posibil cu niște variante de calendar care să dea și Austriei, eventual, spațiul politic de care are nevoie.”
Doar că despre Austria ministrul Predoiu a avut numai cuvinte bune de spus: se înțelege de minune cu omologul său de la Viena, a spus Predoiu, înainte de JAI. Tot cam atunci, Austria și-a reiterat poziția nenegociabilă de a bloca extinderea Schengen.
Totuși, Guvernul de la București a obținut ceva: opoziția de principiu și a Belgiei, care, prin vocea lui Nicole de Moor, secretarul de stat belgian pentru Migrație, a anunțat că are îngrijorări în ceea ce privește capacitatea țărilor UE de a controla migrația și de a-și apăra granițele externe:
„Vorbim despre o extindere a spațiului Schengen, dar înainte trebuie reformat sistemul în sine. Europa trebuie să fie și ea pregătită. Este un sentiment al urgenței, dar toată lumea știe că este un moment crucial. Nu trebuie reformat doar sistemul de migrație, ci și sistemul Schengen”, a spus Nicole de Moor înaintea reuniunii JAI de la Bruxelles, potrivit Digi24.
Pas cu pas, așadar, statele UE sunt mai degrabă integrate într-o narațiune care la București e prezentată răsturnat, așa cum știau sovieticii că trebuie citită Pravda: Nu există pravda/adevăr în izvestia/știri și nici izvestia/știri în pravda/adevăr.