Poate vi s-a întâmplat să fiți undeva și să vi se descarce telefonul, iar cei din jur să nu aibă încărcător pentru telefonul vostru. Ce se întâmplă atunci? Nu știu cum e pentru alții, dar pe mine mă ia panica. Gândul că ceva se poate întâmpla, iar eu nu sunt conectată îmi stârnește anxietăți mari. Are un nume această teamă: FOMO – fear of missing out.
Nu am fost prea des într-o astfel de situație – dar asta pentru că am grijă să-mi încarc telefonul.
Sunt însă oameni care au mai multă grijă să își încarce bateria telefonului decât să își încarce propriile baterii. E greu să ne luăm timp pentru noi, ne lăsăm copleșiți de griji, de liste, de responsabilități, de a fi totul pentru toți, a fi prezenți pentru toți cei din jur.
Uneori, ne simțim vinovați dacă ne acordăm timp pentru noi. Chiar și când suntem obosiți, stresați, când propria baterie este pe roșu, tragem de noi, apoi devenim nervoși, hiper-sensibili, pasiv-agresivi. Ceilalți nu înțeleg ce ne apucă, noi avem senzația că ne sacrificăm și că nimeni nu ne înțelege.
„Timpul pentru mine” presupune un mod de a gândi diferit. Eu vreau să fac multe, am niște obiective, vreau să mă implic în diverse cauze, să fiu sprijin pentru cei din jur. Dar ca să pot face toate acestea, e nevoie ca energia mea să fie sus, să mă simt bine.
Este ca în avion: înainte de decolare, însoțitorii de bord ne învață să ne punem nouă înșine masca de oxigen înainte de a-i ajuta pe alții. Nu este un gest egoist, este unul de supraviețuire și de grijă față de cel de lângă noi. Ca să fim capabili să ne purtăm cu calm, entuziasm, creativitate, înțelegere, grijă, cu ceilalți, e nevoie să ne întoarcem întâi către noi.
Pentru diverse persoane, acest ‘timp pentru mine’ poate lua diverse forme. Pentru mine, de exemplu, înseamnă:
- să îmi definesc prioritățile
- să îmi pun în agendă acest timp pentru activități de tipul:
- coafor, cosmetică,
- shopping,
- timp pentru citit,
- timp pentru a mă plictisi,
- timp de condus, așa, fară un scop anume
- timp cu mentor, psiholog,
- timp cu câte o prietenă / un prieten,
- timp de pus un pahar de șampanie și de aprins o lumânare parfumată,
- timp pentru scris
- timp pentru a dormi cât am nevoie
- timp pentru un film, cumva departe de lumea dezlănțuită
- timp pentru pasiunile mele
- timp să merg la prânz / cină / o cafea singură
Desigur că nu le fac pe toate în aceeași săptămână, însă mi le planific, cu rigoare.
Foarte importante mi se par câteva aspecte:
- Să știm ce ne place, ce ne relaxează, ne bucură, ne dă energie
- Să știm ce ne ia energia, ce scoate din noi ce e mai rău
- Să ne punem în agendă timp pentru noi, așa cum blocăm timp pentru ședințe, întâlniri cu clienți, colegi, șefi
- Să ne respectăm și pe noi
- Să menținem disciplina și când e vorba de noi înșine.
- Să lăsăm deoparte sentimentul de vinovăție.
Ceilalți se vor bucura să ne vadă odihniți, calmi, plini de idei, să ne aibă în preajmă.
Nimeni nu vrea să fie cu cineva etern obosit, etern ‘ocupat’ cu jobul, energofag sau mereu prins în valea plângerii.
Vrem însă să fim cu oameni care își știu atuurile, se respectă pe ei și îi respectă pe ceilalți, care știu să își facă timp pentru relaxare, diversificarea activității; oamenii bucuroși, mulțumiți, care par să se simtă bine în pielea lor.