Îl putem acuza de multe pe premierul Marcel Ciolacu, dar nu de modestie. Iată ce scria șeful Guvernului pe Facebook:
,,Am câștigat procesul Roșia Montană!!! Ne-am luptat pentru România pentru că era nedrept ca fiecare salariat și pensionar al acestei țări să fie penalizat pentru ticăloșia unor antiromâni!
Mulțumesc echipei de avocați care a reprezentat România cu profesionalism, cinste și onoare! Românii nu trebuie să sufere din cauza deciziilor unor premieri care au pus interesele personale mai presus decât interesele naționale!Nu am acceptat jaful în cazul vaccinurilor anti-Covid, nu am făcut-o nici acum! Bravo, România!’’
Domnul Ciolacu și Guvernul actual, în special PSD, merită ZERO felicitări.
Să ne amintim că PSD a fost partidul care a forțat cel mai mult proiectul Roșia Montană, care a fost foarte aproape de adoptare pe vremea premierului Ponta. Atunci, PNL, lăsat în ofsaid după ce susținuse proiectul, a decis să dea înapoi și modificările la Legea Minelor nu au mai fost adoptate. Pe vremea aia premierul de acum Ciolacu era un mai modest baron local în Buzău.
Partidul său era la putere când a semnat contractul cu Gabriel Resources pentru care am avut acest proces.
Mai mult, când a revenit la putere, a pus bețe în roate, sub premierul Dăncilă, într-o echipă în care Marcel Ciolacu era la vârf, includerii Roșiei Montane în patrimoniul UNESCO.
Premierul Ciolacu și partidul său, precum și PNL-PDL nu merită felicitări pentru asta.
Cel mult ar trebui să ne întrebăm ce rost au avut declarațiile șefului Guvernului despre pierderea iminentă a procesului, un lucru dacă nu ilegal, măcar total în neregulă într-un stat democratic. Cui a servit anunțul că ne pregătim să pierdem procesul? Și oare este atât de inocent omul din fruntea Executivului să nu înțeleagă faptul că asemenea comentarii nu ar trebui făcute, fie pentru că influențează Bursa, fie pentru că sunt manipulări ordinare, fără dovezi? S-ar putea să nu știm niciodată.
Cei care merită felicitări sunt cei care s-au bătut cu adevărat pentru ca acest proiect să nu se întâmple.
În primul rând numeroșii activiști de mediu care au încercat să oprească exploatarea de la începutul anilor 2000.
Apoi ziariștii care au avut curajul să scrie despre problemele proiectului într-o vreme în care Roșia Montană Gold Corporation pompa sume imense în presă pentru ca aceasta să scrie favorabil despre exploatare.
Mai merită felicitați și cei câțiva politicieni care s-au opus de la început proiectului. Avocații care au susținut cauza României, de asemenea.
Cu toate astea, cele mai multe felicitări le merită cetățenii care au ieșit în stradă pentru a opri acest proiect dubios. Oameni pentru care au contat mai mult argumentul de mediu, pericolele pentru oameni, ilegalitățile comise pentru împingerea pe sub mână a exploatării, decât zecile de miliarde de euro promise.
Protestele pentru Roșia Montană au definit o nouă generație de acțiuni contra abuzurilor guvernelor. Cele câteva mii de oameni de atunci, rar peste 10-15.000, care ieșeau în stradă în orașele mari, s-au transformat în milioanele care au ieșit să protesteze față de amnistie și grațiere în 2017.
Protestele pentru Roșia Montană ne-au arătat că nu putem fi toți manipulați și manevrați.
Și ne-au arătat că atunci când suntem uniți și luăm atitudine, putem opri aproape orice.
O lecție pentru o generație. Sigur, energia protestelor a fost drenată de-a lungul anilor de către partidele politice, dar oamenii care au luat atitudine atunci sunt încă aici.