Curtea de arbitraj comercial internaţional (ICSID) de la Washington a anunțat decizia pe care a luat-o în cazul procesului intentat României de Gabriel Resources pentru aurul de la Roșia Montană, după scandalul prin care locația a fost introdusă în patrimoniul UNESCO. Procesul s-a finalizat în septembrie 2023, dar decizia a fost comunicată vineri guvernului.
Rezultatul este unul neașteptat, având în vedere scenariile făcute în ultimele săptămâni de autoritățile române.
România a câștigat procesul cu Gabriel Resources Ltd și Gabriel Resources (Jersey), care solicitau despăgubiri a căror valoare maximală ajungea la 6,7 miliarde de dolari. Nu numai că statul român nu are de plătit niciun leu companiilor care ne-au dat în judecată, dar are de primit cheltuieli de judecată de milioane de dolari.
Decizia tribunalului arbitral
Potrivit unui comunicat emis de guvern, decizia pronunţată de instanţa internaţională prevede că:
”Tribunalul arbitral
1. Respinge în unanimitate obiecţiile pârâtului cu privire la competenţa Tribunalului şi la admisibilitatea pretenţiilor.
2. Respinge pretenţiile reclamanţilor pe fond în temeiul BIT Canada-România şi în temeiul BIT Marea Britanie-România.
Obligă reclamanţii să ramburseze pârâtului cheltuielile de judecată ale procedurilor de arbitraj în valoare de 1.437.574,01 USD, împreună cu o dobândă simplă la o rată fără risc reprezentată de rata de dobânda la un bon de trezorerie al SUA pe trei luni de la data prezentei hotărâri şi până la plata integrală.
Obligă reclamanţii să ramburseze pârâtului o parte din cheltuielile de judecată ale acestuia în valoare de 1.154.774,34 EUR, 30.284.053,32 RON şi 928,641.70 USD, împreună cu o dobândă simplă la o rată fără risc, aşa cum este reprezentată de de rata dobânzii la un bon al Trezoreriei SUA pe trei luni de la data prezentei hotărâri şi până la plata integrală. Respinge toate celelalte pretenţii formulate de părţi”, se arată în decizie.
Gabriel Resources, compania care ar fi urmat să exploateze resursele de aur de la Roşia Montană, a solicitat despăgubiri de 6,7 miliarde de euro pentru că guvernele României nu i-au mai permis exploatarea aurului, după ce investise deja 900 de milioane de euro.
Gabriel Resources a fost reprezentată de White & Case de la Washington și de casa de avocatură Ţucă Zbârcea şi Asociaţii din Bucureşti.
Guvernul României a fost reprezentat de LALIVE din Geneva şi de Leaua Damcali Deaconu Păunescu din Bucureşti.
Reacții după anunțarea verdictului
Premierul Marcel Ciolacu și-a manifestat satisfacția într-o postare pe Facebook.
„Am câștigat procesul Roșia Montană!!! Ne-am luptat pentru România pentru că era nedrept ca fiecare salariat și pensionar al acestei țări să fie penalizat pentru ticăloșia unor antiromâni!
Mulțumesc echipei de avocați care a reprezentat România cu profesionalism, cinste și onoare! Românii nu trebuie să sufere din cauza deciziilor unor premieri care au pus interesele personale mai presus decât interesele naționale!
Nu am acceptat jaful în cazul vaccinurilor anti-Covid, nu am făcut-o nici acum!
Bravo, România!”, a scris premierul Marcel Ciolacu sâmbătă noaptea.
A reacționat și fostul premier Dacian Cioloș, ținta principală a atacurilor din ultimele săptămâni pe subiectul Roșia Montană.
”Roşia Montană rămîne în patrimoniul mondial UNESCO iar statul român nu plăteşte nici o despăgubire. Sper că cei care m-au acuzat în ultimii ani să înţeleagă că patrimoniul naţional cu valoare mondială nu se vinde şi că este datoria noastră să îl protejăm onest, până la capăt”, a scris pe pagina sa de Facebook Dacian Cioloş.
Iar liderul USR, Cătălin Drulă, s-a întrebat la ce a folosit isterizarea din ultimele săptămâni:
”România câştigă procesul Roşia Montană. Nu există despăgubiri de plătit. Ciolacu, Boloş, PSD/PNL împreună cu posturile TV în care pompează sute de milioane au isterizat România săptămâni de-a rândul cu o campanie toxică împotriva USR. Oare a fost o campanie pentru ca grangurii pesedişti să facă bani pe bursă? Oare au făcut rău României vorbind despre miliarde în despăgubiri ca şi cum am fi pierdut deja?”, a comentat Drulă pe Facebook. În opinia sa, ”DNA dacă n-ar fi condus de un servitor al actualului guvern, ar trebui să se autosesizeze în această noapte”.
Ce se întâmplă mai departe
Purtătorul de cuvânt al Executivului, Mihai Constantin, a explicat ce va urma după anunțarea deciziei.
- Se primește decizia - În primă fază (vineri seara), este primit ceea ce se numește „dispozitivul decizie”, care este enunţul deciziei, nu decizia în sine. Decizia în sine poate consta într-un document cu până la 1.000 de pagini. Decizia integrală va fi înmânată în scurt timp părților aflate în litigiu.
- Se stabilește ce se comunică public - „Ele sunt sub secret, sub ultra confidenţialitate, conform standardelor instanţei de arbitraj, nu ale noastre. Se intră după comunicarea acestui dispozitiv al deciziei într-un interval de 20 de zile în care oricare dintre părţile aflate în litigiu trebuie să comunice Curţii de arbitraj dacă are vreo obiecţie asupra vreunei informaţii din acele 1.000 de pagini, e metaforic 1.000 de pagini, nu ştim cât va avea (...) Ce pot să vă spun, că Guvernul român este pregătit să comunice tribunalului de arbitraj când i se va cere opinia că nu avem nicio pretenţie să ţinem ceva la secret. Premierul a anunţat-o, deja, dar mai e o parte. Şi va trebui să aşteptăm ca în aceste 20 de zile să aflăm dacă cealaltă parte are vreo pretenţie ca decizia să fie publicată parţial", a declarat Mihai Constantin.
UPDATE: Ministerul Finanţelor a anunțat că România doreşte ca întreaga decizie să fie făcută publică, urmând a notifica instanţa internaţională asupra acestei decizii, în termenul legal de cel mult 20 de zile.
- Se face public - După acest interval de 20 de zile în care ICSID ia la cunoştinţă de opinia celor două părţi se face public "ceea ce ambele părţi au fost de acord să se facă public".
- Se poate contesta - Părțile au posibilitatea de a contesta decizia. Intervalul de contestare este de 4 luni după ce expiră cele 20 de zile în care fiecare dintre părţi trebui să comunice tribunalului arbitral ce parte din decizie poate să publice.
- Cale extraordinară de atac - Ministrul Finanțelor susține că este posibilă și o cale extraordinară de atac, dar ea se derulează destul de rapid, aşa sunt uzanţele instanţelor arbitrare internaţionale şi perspectiva de a schimba decizia care se va pronunţa vineri este destul de mică, din ce a rezultat în urma discuţiilor cu juriştii.
Gabriel Resources ia în calcul să conteste decizia
Într-un comunicat de presă emis după anunțarea deciziei, compania Gabriel Resources spune că ia în calcul să conteste decizia Tribunalului Internațional de la Washington, folosind o cale extraordinară de atac.
Compania spune că este în total dezacord cu opinia a doi din cei trei judecători și susține că cel de-al treilea judecător a avut o opinie contrară, ceea ce arată că nu a existat o evaluare obiectivă a probelor depuse la dosar în cazul Roșia Montană.
În consecință, împreună cu avocații săi, compania va analiza motivația penală, la care, timp de 20 de zile au acces doar părțile implicate, fiind confidențială, după care va decide dacă va folosi calea extraordinară de atac pe care o mai are la dispoziție.
Cronologia conflictului Gabriel Resources - Roșia Montană
1997 – Gabriel Resources bate palma cu statul român pentru explotarea aurului de la Roşia Montană şi înfiinţează Roşia Montană Gold Corporation (RMGC)
2002-2008 RMGC cumpără proprietăţi în zona proiectului, în baza unui proiect de strămutare
2002 – Primele proteste împotriva exploatării de la Roşia Montană
2011- Emil Boc, premier atunci, afirmă public că este nevoie de regândirea proiectului
2013 - Au loc proteste ample împotriva exploatărilor cu cianuri
2013 – Guvernul Ponta, proaspăt în funcţie, nu acordă avizele de mediu pentru începerea exploatării la Roşia Montană
2016 – Ministerul Culturii sub guvernul Cioloş, condus de Vlad Alexandrescu, a iniţiat procesul de integrare a Roşiei Montane în patromoniul UNESCO
2015 – Începe arbitrajul internaţional Gabriel Resources vs. statul român
30 iulie 2015 - Secretarul General înregistrează o cerere pentru instituirea procedurilor de arbitraj
19 noiembrie 2015 - În urma numirii de către pârât, Zachary Douglas (australian) îşi acceptă numirea ca arbitru
3 decembrie 2015 - În urma numirii de către reclamanţi, Horacio A. Grigera Náon (argentinian) îşi acceptă numirea ca arbitru
21 iunie 2016 - În urma numirii de către Secretarul General, Teresa Cheng (chinez) îşi acceptă numirea ca arbitru preşedinte
21 iunie 2016 - Tribunalul este constituit în conformitate cu articolul 37(2)(a) al Convenţiei ICSID. Membrii săi sunt: Teresa Cheng (chinez), Preşedinte, numit de Secretarul General în conformitate cu acordul părţilor, Horacio Grigera Naón (argentinian), numit de Gabriel Resources; şi Zachary Douglas (australian), numit de România
12 august 2016 - Tribunalul organizează o primă sesiune prin conferinţă telefonică
7 februarie 2018 - În urma demisiei arbitrului Teresa Cheng, Secretarul General notifică părţile cu privire la vacanţa din Tribunal şi procedura este suspendată în conformitate cu Regula de Arbitraj a ICSID 10(2)
5 aprilie 2018 - În urma demisiei lui Teresa Cheng, Pierre Tercier (elveţian) îşi acceptă numirea ca arbitru preşedinte, numit de Secretarul General în conformitate cu acordul părţilor în conformitate cu Regula de Arbitraj a ICSID 11(1)
14 septembrie 2023 - Tribunalul declară procedura închisă în conformitate cu Regula de Arbitraj a ICSID 38(1)
O „afacere” controversată
Istoricul campaniei „Salvaţi Roşia Montană” arată o multitudine de momente când statul român nu doar că a ţinut ascunse documente din dosar, dar a şi făcut tot posibilul ca acestea să nu ajungă la public, susţin reprezentanţii Mining Watch România, într-un punct de vedere publicat pe tema despăgubirilor pe care compania canadiană Gabriel Resources le solicită României.
Licenţa de exploatare a fost publicată într-o investigaţie Rise Project, nu în urma desecretizării acesteia de către statul român, iar timp de 14 ani actul oficial a fost unul dintre cele mai bine păstrate secrete ale uneia dintre cele mari afaceri româneşti.
"Licenţa a fost acordată, în 1999, companiei statului Minvest, fără licitaţie, iar un an mai târziu, a ajuns, tot fără licitaţie, la compania privată Roşia Montană Gold Corporation (fosta Euro Gold Resources)", subliniază Mining Watch România.
În iunie 2017, compania canadiană, acționarul majoritar Roșia Montană Gold Corporation, a chemat România în instanță la un Tribunal al Băncii Mondiale, unde a invocat pierderi de miliarde de dolari din cauză că Guvernul de la Bucureşti a decis să nu aprobe exploatarea minei de aur Roşia Montană.
Inclusă în patrimoniul UNESCO
Preşedintele Comitetului, Tian Xuejun. Icomos, organismul consultativ al agenţiei ONU, a recomandat clasarea şi în Lista Patrimoniului în pericol, decizie adoptată şi de Comitet. Acest sit din Carpaţii Occidentali adăposteşte ”un ansamblu excepţional” de galerii romane datând din secolul al II-lea, ”cel mai important şi mai vast cunoscut”, declara Icomos la acel moment.
Și președintele Iohannis a salutat decizia la momentul anunțării ei: „Salut includerea peisajului cultural minier de la Roșia Montană în patrimoniul umanității! Prin eforturi conjugate ale autorităților și specialiștilor, Roșia Montană trebuie să devină un model de punere în valoare a patrimoniului prin dezvoltarea durabilă a zonei”.
Exploatarea nu era exclusă
Tot la acel moment, Adrian Cioroianu, delegatul Permanent al României pe lângă UNESCO, a precizat pe Facebook: „în Patrimoniul UNESCO nu intră întreaga localitate Roşia Montană, ci o arie delimitată, cea care apare în dosarul depus de guvernul României (prin delegaţia pe care am condus-o) în ianuarie 2017 şi, apoi, în ianuarie 2020. În dosar este vorba, în principal, despre fosta exploatare/mină romană (adică de pe vremea Imperiului roman, ca să fie clar) şi nu de întreaga zonă Roşia Montană”.
De asemenea, istoricul a subliniat că ”înscrierea pe lista Patrimoniul Mondial NU EXCLUDE continuarea exploatării în zonă, cândva, în viitor, de către firme româneşti sau în parteneriate. În istoria recentă a UNESCO au fost cazuri de state care au decis modificarea/exploatarea unor situri, drept pentru care ele au fost retrase de pe lista Patrimoniului Mondial.