Odată cu discuția despre creșterea taxelor, PSD-PNL tot propagă mitul taxelor mici în România. Este o minciună care le folosește doar pentru a justifica creșterea taxelor.
România are, de fapt, taxe mari. Suntem bine de tot în topurile europene de taxare a muncii.
Hai să vedem cât sunt taxele în România față de alte țări.
La taxarea muncii pe salariile mici, suntem pe locul 1 în UE la taxare. Lideri incontestabili.
La taxarea muncii pe salariul mediu, suntem pe locul 8 din 39 de țări din OECD.
În România, din munca unui salariat mediu, statul ia 42.79% (CAS, CASS, CAM și impozit pe venit).
Același indicator (denumit în engleză „tax wedge”) care măsoară cât ia statul din cât plătește un angajator cu toate taxele incluse este măsurat în toate țările OECD.
În Elveția, de exemplu, statul ia 23.42%.
În Irlanda, ia 34.72%.
Chiar și în Norvegia sau Danemarca, țări scandinave unde se spune că sunt „taxe mari”, statul ia 35.71% și 35.51%.
Culmea e că statul român reușește să bată și Suedia la taxarea salariului mediu. În Suedia, statul ia 42.37%.
| Belgia | 53.05 % |
| Germania | 47.85 % |
| Franța | 47.00 % |
| Austria | 46.82 % |
| Italia | 45.89 % |
| Finlanda | 43.13 % |
| Slovenia | 42.80 % |
| România | 42.79 % |
| Suedia | 42.37 % |
| Portugalia | 41.93 % |
| Slovacia | 41.60 % |
| Ungaria | 41.15 % |
| Letonia | 40.55 % |
| Luxembourg | 40.38 % |
| Cehia | 39.82 % |
| Spania | 39.48 % |
| Estonia | 39.00 % |
| Lituania | 38.22 % |
| Turcia | 37.22 % |
| Grecia | 37.08 % |
| Norvegia | 35.71 % |
| Danemarca | 35.51 % |
| Olanda | 35.48 % |
| Irlanda | 34.72 % |
| Polonia | 33.62 % |
| Japonia | 32.65 % |
| Islanda | 32.48 % |
| Canada | 31.86 % |
| Regatul Britanic | 31.55 % |
| Statele Unite | 30.47 % |
| Costa Rica | 29.25 % |
| Australia | 26.90 % |
| Coreea | 24.19 % |
| Israel | 23.57 % |
| Elveția | 23.42 % |
| Mexic | 20.40 % |
| Noua Zeelandă | 20.14 % |
| Chile | 7.00 % |
La noi statul ia deja mult peste cât ia în alte țări. Discuțiile de acum sunt să ia și mai mulți bani.
Chiar și la impozitul pe profit. În jurul nostru, țările taxează mai puțin (Bulgaria 10% și Ungaria 9%). Și chiar mai departe de casă, în Irlanda avem 12.5%. Mai mult, regulile sunt în general mult mai clare. La noi sunt tot felul de reguli bizare, unice României, cum va fi și „ajutorul fiscal”, un nou mod alambicat de a calcula baza impozabilă.
România nu are taxe mici. Chiar dacă acest lucru este repetat la nesfârșit, o minciună nu devine adevăr prin repetiție. Poate fi percepută ca adevăr, pe asta se baza și propaganda din RSR, dar nu devine adevăr.
România are însă o colectare proastă. Ceea ce e un lucru foarte diferit.
Dar de ce are o colectare proastă? De ce milioane de români aleg să muncească la negru sau la gri? Tocmai pentru că taxele sunt mari.
Taxele mari creează stimulentul de ocolire a taxelor care duce la evaziune și la proastă colectare.
Taxele mari duc la evaziune. Când ai taxe mari, lumea va încerca în mod firesc să le evite. De aceea, la nivel mic avem munca la negru și la gri. Iar la nivel mare avem optimizări și scheme foarte elaborate de evaziune.
Digitalizarea ANAF nu va schimba nimic. Au chinuit toți antreprenorii să-și schimbe casele de marcat, să pună case electronice cu legătură în baza de date a ANAF, cu STS, cu toate instituțiile. Și? A crescut cumva colectarea? Deloc.
Culmea e că România a încercat de câteva ori reducerea taxelor. Și de fiecare dată a fost bine și pentru mediul privat și pentru stat.
Trecerea la cota unică a dus la creșterea încasărilor din impozitul pe venit. Doar în primul an, statul a colectat mai puțin. În rest, în fiecare an, a colectat mai mult decât a colectat vreodată cu cota progresivă.
Atunci când au introdus facilitatea la construcții s-a întâmplat același lucru. Nu a mai rentat evaziunea, contractele s-au albit și statul a ajuns să colecteze din sectorul construcțiilor mai mult decât a colectat vreodată.
Creșterea de taxe este o situație în care toată lumea pierde. Și statul, și contribuabilii. Statul poate să câștige în plus pe termen scurt, dar doar atât. Apucă să-i taxeze pe cei care se ajustează mai greu sau care au apucat să investească în România și au o inerție.
Dar în foarte scurt timp, oamenii își ajustează comportamentul, se adaptează. Fie vor face evaziune, fie vor pleca din țară, fie nu vor mai face aceeași activitate. Pe termen lung, toți pierdem.
Scopul statului nu ar trebui să fie să ne ia cât mai mult din munca noastră. Ci să ne ajute să creștem și să ne dezvoltăm. Iar asta nu se poate face decât cu taxe mici.
Culmea e că, și dacă vrea să colecteze mai mult, statul ar trebui să mai reducă din taxe pentru că la nivelul acesta, pur și simplu, ne gonește din România. Lucru care se întâmplă deja de ani buni.
Creșterea de taxe pe care o vor face PSD-PNL în curând va reprezenta o nouă mare lovitură dată mediului privat, celor care au vrut să investească și să construiască ceva productiv în România. Precum creșterile de taxe făcute tot de PSD-PNL anul trecut, creșterile acestea vor aduce doar marginal mai mulți bani la buget, în schimb, vor goni și scârbi oamenii, ducând la și mai multă evaziune și migrație.
Cea mai bună reformă pe care o poate face statul român, care să aducă românii înapoi în România, este reducerea taxării muncii prin Zero Taxe pe Salariul Minim.
În felul acesta ar crește salariile tuturor celor care muncesc în România. S-ar elimina complet stimulentul de a munci la negru sau la gri. Și românii care au plecat și pleacă din cauza salariilor ar avea un mare argument să se întoarcă acasă.
Dar pentru asta e nevoie de două lucruri: puțină viziune și de dorința reală de a reduce cheltuielile statului. Ambele lipsesc în actualul guvern.