Toată agitația cu schimbarea peste noapte a regulilor fiscale pentru rezolvarea crizei bugetare a României e însoțită de un mare risc: Riscul de-a comite erori care să ducă le efectul invers decât cel scontat – adică veniturile să crească mult prea puțin față de prejudiciile încă neevaluate corect pe care aceste măsuri să le producă în economie.
Pe de altă parte, România mai are numai o singură lună la dispoziție să producă și să arate ”ceva” la Bruxelles în materie de readucere sub control a deficitului bugetar – ăsta e un adevăr peste care nu se poate trece, căci pierderea fondurilor europene ar înseamnă mult mai mulţi bani decât se chinuie Guvernul să economisească sau să stoarcă din economie.
Dar oare nu e limpede că nu poți pune ordine, în numai 2-3 luni, într-un sistem fiscal plin de excepții, derogări, prioritizări greșite și vulnerabil la evaziune și contrabandă?
Să fim realiști: Nu acesta e momentul unei astfel de schimbări de bară – cu studii de impact făcute pe genunchi și cu o profundă necunoaștere a mediului de afaceri – în buza unui an electoral în care ambele partide de guvernământ au probleme cu propriile electorate:
- PSD doar se va preface că taie cheltuielile statului – pentru că acolo, la stat, e electoratul său – de aia a şi mutat pentru anul viitor măsurile de ”reformă a administrației” anunțate de Marcel Ciolacu;
- Iar PNL numai se va preface că pune ordine în sistemul fiscal – atâta vreme cât acolo, în linia antreprenoriatului, e electoratul său.
Dat fiind, deci, că avem de obținut 12-15 miliarde în următoarele luni, pe fondul haosului din discuțiile pe măsurile fiscale, soluția este, după opinia noastră, compusă din 3 pași, cu argumentele aferente:
A. Creșterea cu 10% a tuturor taxelor (cu excepția TVA), de orice fel, începând cu 1 septembrie – pentru rezolvarea rapidă a crizei deficitului bugetar – pentru anii 2023 și 2024
Argumentele:
1. Se poate face simplu, cu o simplă ordonanță de urgență și s-ar obține venituri cu 10% mai mari în buget: ar fi vorba de venituri de circa 50 miliarde de lei anual, colectate ușor, cu actualul mecanism de colectare.
2.Procentul de 10% e suportabil pentru totă lumea. Măsura ar fi la fel de intempestivă precum măsurile fiscale deja propuse, dar cu efecte nefaste mai mici pentru economie.
Nu ar crește de 3 ori (cu 200%!) impozitarea microîntreprinderilor (cum spunea guvernatorul Isărescu, când era vorba de creștere a cheltuielilor cu pensiile de 40%: ”nicăieri în lume nu există creștere de 2 cifre la așa ceva” – așa și în economie, nu există taxă care să crească brusc cu 3 – trei! – cifre).
Nu ne-am pierde în chestiuni complicate de calcule, praguri, deduceri, treceri de la impozit pe profit la venit sau invers – nu s-ar da peste cap contabilitățile a 2-300.000 de firme.
Nu ar da peste cap bugetele de investiții și dezvoltare ale oricărei companii, mică sau mare.
Chiar ar fi de unde să se crească cu 10%: avem cea mai redusă fiscalitate – în numai o lună nimeni n-ar simți mare lucru în materie de taxe, iar statul şi-ar aduna 50-60 miliarde pe an (12-15 miliarde pe trimestru, adică inclusiv în 2023) bani fără nicio bătaie de cap și, mai ales, fără să stea cu inima cât un purice să vadă ce efecte se vor produce în economie, câte companii vor trece la gri sau la negru, câte se vor închide.
3. Procedura ar fi simplă, ar aduce bani la buget începând cu a doua lună de la legiferare: nu ar modifica decât o singură cifră.
Printr-o atare măsură statul ar rezolva criza bugetară din 2023 şi 2024 + economia ar putea suporta imprevizibilitatea creșterii poverii fiscale + s-ar câștiga timpul necesar ca, până în 2025 (anul de după alegeri), să se conceapă un sistem fiscal coerent – fără improvizațiile și mai ales fără caracterul reactiv care caracterizează fiscalitatea românească de 30 de ani încoace.
S-ar câștiga deci timp.
B. Regândirea sistemului fiscal pentru perioada de după 2025
Argumente:
1. Pentru ca sistemul fiscal să fie eficient, trebuie gândită o strategie economică în baza căreia să se așeze fiscalitatea: Codul Fiscal e singurul instrument prin care un stat cu o economie liberală își poate modela economia.
2. Orice măsuri fiscale noi trebuie luate numai după serioase studii de impact asupra economiei ,așa cum e ea acum: dacă vrem să dispară niște companii sau niște sectoare, trebuie să ne gândim nu doar la ce punem în loc, ci și ce se va întâmpla cu antreprenorii și salariații din aceste companii și sectoare; nemaivorbind de faptul că economia e ceva foarte diferit de statisticile cu care lucrează teoreticienii noştri în ale economiei, care n-au condus niciodată o companie.
3.Noua legislație fiscală va trebui debranșată de la prociclicitatea care o caracterizează de 30 de ani – adică de la politicianismul grosier, inconștient și demagogic, care explodează întotdeauna când se ajunge la crize fiscal-bugetare: când se ajunge la bani, toată lumea fuge – așa cum a fugit premierul Ciolacu ieri de la conferința de presă când au început întrebările.
Citeşte mai departe analiza lui Cristian Grosu - Soluția sigură și simplă de rezolvare a crizei bugetare. Despre anomlia structurală a finanțelor României pe Curs de Guvernare