Într-o comună din România, Frumușica din Botoșani, contorul care marchează branșarea localității la rețeaua de gaze a fost sfințit de un sobor de preoți, în fața unei asistențe îmbrăcată de gală, în frunte cu primarul și deputatul partidului, după care a fost sărbătorit cu o petrecere pe cinste, cum face orice creștin cucernic în postul Paștelui.
Este, desigur, aceeași țară în care pentru remedierea unei avarii la rețeaua de termoficare a fost chemat preotul să scoată dracii din țeavă, cum ar veni.
Dar să revenim la Frumușica. Prima racordată, prin contorul binecuvântat, a fost școala din localitate. Din ce înțelegem, ea nu are încă o centrală termică, dar să nu ne luăm din detalii.
Urmează, se arată în comunicatul pe Facebook al deputatului, ca „în perioada imediat următoare să aibă parte de acest privilegiu toți cetățenii”.
Care privilegiu?
Branșarea la rețeaua de gaze nu mai e un privilegiu și mă tem că nu va mai fi vreodată. Este extrem de puțin probabil ca vreodată prețul gazului să mai scadă la nivelul anterior acestei crize. Extinderea rețelelor de gaze nu ar mai trebui să fie nici vreo prioritate, nici vreo mare victorie.
Prioritate ar trebui să devină căutarea unor resurse alternative. Primarul și deputatul le-ar fi făcut un mult mai mare serviciu locuitorilor comunei cu un proiect pentru panouri fotovoltaice sau eoliene, de exemplu.
Sau măcar cu un proiect important pentru reabilitare termică. A încălzi cu gaz scump case cu pereți ca de hârtie este o nebunie economică.
Povestea de la Frumușica nu este doar una punctuală, un fapt divers. Este povestea României care merge mereu pe contrasensul evoluțiilor generale.
Așa cum nimeni nu a avut nevoie să mai acceseze bani din PNRR pentru autostrăzi, pentru că lumea civilizata a depășit demult acest stadiu, Europa se mută spre alte surse de energie, la noi încă e o victorie extinderea consumului unui combustibil fosil, din ce în ce mai problematic.
Lumea civilizată când are o problemă cheamă doctorul, inginerul, poliția, după caz, iar când vrea să se asigure că totul va merge bine face verificări tehnice și economice la sânge. Noi chemăm soborul de preoți.
De ce? Ca să ne descarcăm de răspundere și să avem pe cine da vina dacă treaba nu merge. Dacă nu se remediază avaria, nu a vrut Dumnezeu. Dacă va costa prea mult gazul venit pe noua conductă, precis asta e voia divină.
Dar ca să nu fim de vină, nu ne place să fim foarte responsabili și nici prea liberi. Singura libertate pentru care ne rupem hainele de pe noi este aceea de a înjura.
În rest, e confortabil să fie cineva deasupra care să ia deciziile, să aibă grijă în locul nostru, să plafoneze. Adorăm mercurialul.
Este și felul în care ne raportăm la conducători. Ne plac tătucii. Primarul de la Frumușica, deputatul de Botoșani nu au fost numiți, impuși în vreun fel. Au fost votați. Probabil după o campanie cu sobor de preoți și promisiuni cu staniol.
Un recent studiu al Centrului pentru promovarea Participării și Democrației (SNSPA) arată că suntem poporul cel mai permeabil la populism din UE. Aprope 2/3 dintre români sunt receptivi la populism față de a doua clasată, Spania, cu 45%. Nici nu discut despre Suedia cu 12%.
Și când aceasta este cererea, cum să fie diferită oferta politică?