Echipa națională s-a calificat în optimile Campionatului European, câștigând o grupă dificilă, în care toate echipele au terminat cu un număr egal de puncte, patru, diferențierea fiind făcută de întâlnirile directe și golaveraj.
După o primă repriză în care România și Slovacia au jucat la rupere, în repriza a doua am asistat la un non-combat așteptat, firesc și pragmatic.
După minutul 75 niciuna dintre cele două echipe nu și-a mai asumat riscuri, meciul terminându-se cu un egal prin care cele două echipe s-au calificat mai departe, Slovacia terminând pe locul trei, iar Belgia, pe doi. Ucraina a părăsit competiția.
Echipa României a continuat să fie nesigură în apărare, dar cu un contraatac rapid și surprinzător reușește să-și dezechilibreze adversarii.
Deşi prima repriză a fost disputată, finalul meciului dintre cele două echipe, care ştiau că s-au calificat cu acest rezultat, s-a transformat într-o glumă bună. Jucătorii nu prea şi-au ascuns intenţiile şi dorinţa de a se califica împreună.
Comentariu jurnalist francez, postul TV BFM
Andrei Rațiu, 26 de ani, fundașul dreapta cu părul vopsit albastru, care joacă pentru echipa spaniolă Rayo Vallecano, a făcut din nou o partidă excelentă, reușind o serie de incursiuni în jumătatea adversă pe lângă jocul din apărare destul de precis.
Dennis Man, un talent inconsecvent
Partida entuziasmantă cu Ucraina stă la baza calificării României, una la care prea puțini se așteptau înainte de începerea Campionatului European de Fotbal.
Echipa națională nu are vedete. Denis Man, cel mai important jucător, vine din Serie B, unde, după un campionat dificil, a promovat cu Parma în prima ligă italiană.
Valentin Mihăilă, un alt fotbalist cheie, a evoluat la aceeași formație cu Dennis Man.
Amândoi sunt jucători buni, dar inconstanți, fără a fi certitudini pentru antrenorii lor.
Dennis Man a evoluat mult de la sosirea în Italia. În primul său meci, pe care l-a jucat pentru Parma, unul de cupă împotriva puternicei echipe din Napoli, disputat la sfârșitul lunii ianuarie, 2021, Man era dezorientat, nepregătit fizic și fără viziune asupra jocului.
Deși s-a schimbat mult în bine, Iordănescu nu poate construi echipa în jurul lui.
Își pierde concentrarea în momentele cheie, nu are sclipirea prin care poate decide destinul unui meci în urma unei execuții decisive.
Ratarea din meciul cu Belgia în care ar fi putut egala și schimba soarta partidei e exemplară în ce privește diferența dintre el și, de exemplu, Ilie Dumitrescu, la Campionatul Mondial de Fotbal din 1994.
Capacitatea de a reveni, ceva nou la echipa României
Reușita lui Edi Iordănescu, un antrenor fără rezultate spectaculoase până la preluarea echipei naționale, e cu atât mai remarcabilă în lipsa unor vedete cu potențialul de a schimba destinul unui meci de fotbal prin execuții tehnice remarcabile.
Suntem fericiţi, ne-am calificat şi am reuşit să aducem bucurie fanilor. După cum aţi văzut, nu a fost nimic din ce s-a spus, că va fi un <meci amical>. Noi ne-am luptat, ne-am văzut de jocul nostru, ambele echipe au jucat la victorie, am dorit asta.
Denis Drăguș, atacant România
Toate realizările se bazează pe crearea unui „grup”, cum îi spune antrenorul. A unei comunicări, solidarități și mobilizări la nivel de echipă, astfel încât jucătorii au ajuns să se completeze unii pe alții.
O altă reușită importantă a antrenorului este motivarea jucătorilor. Rareori, fotbaliștii convocați au evoluat cu atâta pasiune și determinare.
Chiar dacă fac încă multe greșeli, nu au capacitatea de a executa o anumită strategie, iar posesia balonului e deficitară, jucătorii au energie pe tot parcursul meciului, un psihic bun și nu se blazează dacă sorții nu le sunt favorabili.
Acest lucru s-a văzut din calificări, mai ales în meciul din preliminarii, cu Elveția, atunci când România a fost condusă la pauză cu 2-0, revenind spectaculos în minutul 88 și 92, prin cele două goluri înscrise de Valentin Mihăilă.
Acel meci a marcat momentul de transformare a echipei naționale de fotbal dintr-una mediocră, fără perspective, într-una competitivă.
O revenire s-a înregistrat și în meciul cu Slovacia, România fiind condusă și, apoi, egalând în urma unei lovituri de la 11 metri.
Generația cu minte, suflet și picioare
Deși emoțiile vor fi mari, o victorie în optimi și o posibilă atingere a sferturilor de finală în cea mai mare competiție sportivă de pe continent nu sunt atât de importante pe cât vor fi de emoționante.
Încep prin a face o reverenţă în faţa suporterilor României. Ce am trăit aici probabil trăieşti o dată în viaţă. Cred că în istoria fotbalului nostru, suporterii nu au fost atât de apropiaţi de echipă cum au fost acum
Edi Iordănescu, antrenor echipa națională
Indiferent de rezultat, România a intrat, după un sfert de secol, din nou în elita europeană.
Pentru cei care au urmărit cu sufletul la gură „Generația de Aur”, revenirea naționalei e ca întoarcerea unui membru al familiei dintr-o lungă pribegie.
În aer plutesc sentimente de bucurie, mândrie și speranță. O confirmare a faptului că viața nu înseamnă doar înfrângeri și umilințe.