Ministerul Educației se dovedește din nou absolut incapabil să se adapteze realității, să folosească experiențele bune, să fie flexibil în interesul superior al copilului.
Povestea fetiței accidentată de polițist pe bulevardul Laminorului care nu poate asista la cursuri online este o dovadă grăitoare. Însă doar un vârf al aisbergului stupizeniei.
Mare parte din perioada pandemiei școlile au fost închise sau deschise otova, indiferent de gradul de afectare reală a localității respective sau pe niște criterii rupte de realitate.
Așa se face că au fost școli închise în sate fără niciun caz de Covid, fie pentru că în marile orașe incidența era mare, fie pentru că nu se vaccinaseră suficienți profesori.
Acum e pe dos. Nu mai e permisă prezența online la ore decât pentru copiii care au afecțiuni cu factori de risc pentru Covid.
Nu susțin sub nicio formă că prezența online să fie opțională și fiecare să facă ore cum vrea. Copilul care nu e prezent în clasă trebuie să fie absent în catalog, chiar dacă participă online, iar absența să se motiveze conform regulilor generale, dacă este adus documentul doveditor necesar.
Dar copiii se îmbolnăvesc nu numai de Covid. Copiii fac viroze, gripe, cu care nu e deloc bine, nici pentru ei, nici pentru colegi, nici pentru profesori, să fie trimiși la școală.
Copiii suferă accidente și sunt imobilizați în ghips. Copiii pot să fie în spital, pot să fie contagioși. Toți acești copii pot aduce hârtii pentru motivarea absențelor, nu trebuie crezuți pe cuvânt.
Dar pentru ei ce e mai avantajos? Să fie complet rupți de școală zile întregi, poate săptămâni, poate luni, în funcție de situație sau, în măsura în care pot ține un laptop în față, să audieze totuși ora de la clasă?
Sigur că nu e același lucru ca în clasă, sigur că eficiența e mult diminuată, dar și o oarecare familiarizare cu ceea ce se predă ajută la recuperarea materiei. E mai mult decât nimic, chiar psihologic atunci când e vorba despre absențe îndelungate.
Și chiar dacă intră online copii care nu își motivează absența. Decât unul care a chiulit, pur și simplu, nu e mai bine să ai unul cu absență nemotivată, care totuși asistă cumva la or ă? Dacă lipsește, chiar nemotivat, dar vrea să intre online, chiar dacă rămâne cu absența, copilul nu e cu totul pierdut.
Sigur, copilul bolnav ar putea să nu intre online și să nici nu piardă, dacă Ministerul Educației și-ar fi făcut datoria să posteze acele ore virtuale la fiecare materie sau măcar la cele mai importante.
Ore pe care să le poată accesa și copiii care nu au înțeles bine lecția la școală sau care vor o predare mai elaborată ori o altă variantă de predare decât cea de la școală.
Consilierul ministrului Educației, Radu Szekely, spune că nu există bază legală pentru ca fetița accidentată pe Laminorului să participe la cursuri online.
“Noi nu avem bază legală ca să putem spune că această fată poate urma cursuri online, pentru că legea spune clar că frecventarea orelor trebuie să fie fizică.
În starea de alertă și de urgență s-au făcut modificări pentru că situația o impunea. Fata poate urma școala online doar dacă în clasa ei sunt deja copii care au boli cronice și fac ore online, așa s-ar putea și ea alătura lor. Noi nu putem cere școlii să o lase doar pe ea să facă ore online, pentru că legea nu permite acest lucru”.
Ceea ce spune dl consilier e nu numai perfect stupid, dar și discriminatoriu.
E stupid pentru că nu poți condiționa un copil într-o situație specială de existența altor copii în altă situație specială.
De ce pentru cei cu risc de Covid se poate și pentru un copil cu altă problemă, inclusiv Covid, nu se poate? Este o discriminare ca la carte.
Tocmai această situație arată însă că impedimentul nu e legea. Dacă ar fi legea, nu s-ar putea pentru nimeni. Dar și să fie legea, cu o OUG se poate remedia imediat.
Problema este Ordinul 3352/2022 al ministrului Educației care permite scoală online doar pentru copiii suferinzi de anumite afecțiuni cronice care constituie factori de risc în caz de Covid.
Modificarea acelui ordin ar putea rezolva problema pentru toți copiii în situații speciale, nu doar pentru unii.
Desigur, tot pe baza actelor medicale, cu absențe care să fie motivate după reguli, fără posibilitatea de evaluare online, dar cu șansa de a asista la ore.
Pentru copiii cu fracturi, gripă, pojar, varicelă, contacți ai unor asemenea bolnavi, nu există decât șansa să încerce să recupereze cum și cât or putea pe cont propriu.
Ulterior, dl conslier Szekely s-a răzgândit: "Școala poate să decidă, prin Consiliul de administrație, că îi permite acelei eleve să participe în sistem online. Am luat act și noi de această lipsă de încredere a școlilor în asumare?" Parcă nu exista baza legală, dle Szekely, așa ați scris.
Adică raspunderea și presiunea este pasată școlilor. Dacă refuză pentru că ordinul de ministru este redactat așa cum e, pe ele să se înfurie părinții și elevii. Dacă acceptă, oricând poate veni un inspector birocrat care să le spună precum dl Szekely: „noi nu avem baza legală (...) legea spune clar că frecventarea orelor trebuie să fie fizică”. Cam cât tupeu să ai să invoci lipsa de încredere în aceste condiții?
Oameni buni, domnule ministru, domnilor consilieri, principala problemă a școlii românești, v-o poate spune orice părinte, este decuplarea de interesul elevilor.
Materia, modul de predare, modul de evaluare sunt în general vetuste și nu stârnesc interesul elevului din acest mileniu. Școala românească e din secolul trecut, iar copiii și-o doresc pentru socializare.
Dacă în aceste condiții există copii care bolnavi fiind vor totuși să fie prezenți online, să audă, să nu piardă, voi îi alungați? Cât de adâncă e această beznă a minții?