Registrul stalinismului supraviețuitor

Registrul stalinismului supraviețuitor

Păcatul originar este faptul că nu am avut un proces al comunismului și o lege a lustrației imediat după 1989. Ar fi împărțit apele și ar fi împiedicat capturarea unor poziții cheie ale statului de către eșaloanele secunde ale nomenclaturii de toate felurile. De ce nu a existat ea e o istorie pe care o știm cu toții.

Mai e posibilă și necesară acum o lege a lustrației? Ca demers moral, cu siguranță, da. Un demers moral este întotdeauna binevenit și poate închide o rană istorică.

2021 vine cu discounturi de până la 50% la principalele categorii de produse și servicii de care afacerea ta are nevoie. Obține oferta AICI!

Ar mai fi și eficientă? În foarte mică măsură, după atâția ani de zile și când foarte mulți dintre cei care ar putea fi vizați de un asemenea demers nu ar mai putea suferi vreo consecință, pentru că fie nu mai sunt în viață, fie nu mai sunt activi profesional sau social.

Ceea ce propune însă USR prin proiectul dlui Năsui nu este lustrație. Ci stalinism.

Proiectul dlui Năsui propune crearea registrului lucrătorilor Securităţii şi al legăturilor de rudenie cu aceștia, până la gradul III, ale persoanelor care ocupă demnităţi sau funcţii publice.

Pe partea cu registrul lucrătorilor Securității, după cum explică istoricul Madalin Hodor, cercetător în cadrul CNSAS, există deja. Din anul 2000. Se numește Monitorul Oficial al României, partea a III-a. Acolo, CNSAS publică sentințele definitive care stabilesc calitatea de ‘lucrător al Securității’ pentru acei ofițeri de securitate care au încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Numele sunt publice.

Mai mult, procesele care se desfășoară la Curtea de Apel București sunt de asemenea publice. În privința numărului securiștilor publicați s-a ajuns deja la câteva mii. Numele altor câteva mii au fost deja transmise persoanelor care au făcut obiectul urmării de către Securitate”.

Dacă cineva dorește să îi sistematizeze mai bine într-un registru pe cei deconspirați nu e o problema și nici măcar nu știu dacă e nevoie de o lege pentru asta.

Dar numai ei pot fi incluși în orice registru, pentru că există o singură cale de a atribui cuiva calitatea de lucrător al Securității: documentare CNSAS și pe baza ei decizie definitivă a instanței.Remarc însă că proiectul se referă doar la lucrători, nu și la colaboratorii dovediți ai Securității. De ce?

Problema este cu rudele până la gradul al III-lea ale securistului, care ar trebui să fie incluse în acest registru, dacă ocupa funcții și demnități publice. Până la rudă de gradul al treilea înseamnă de la frate, sora si copil, până la strănepot, nepot de frate, unchi și mătușă.

Pe parte de fezabilitate, cum ar putea să arate un asemenea registru, se întreabă Mădălin Hodor: “Cutărescu, văr de al doilea cu securistul Ionescu? Îi punem și CNP-ul și adresa, domiciliul, profesia? Că dacă îi dăm doar numele și e unul comun, de exemplu Vasilescu Ștefan, nu am făcut nimic.

Cum află vecinii dacă Vasilescu Ștefan de la 7 e chiar Vasilescu Ștefan din registru? Ce se mai alege din deconspirarea rudelor Securității? Deci ai nevoie de o identificare precisă”.

Dar de ce să o faci?

Efecte legale nu pot exista, de niciun fel. Răspunderea pentru altul nu există decât în cazul părintelui pentru copilul minor, nu invers. Deci orice limitare ai încerca să faci se numește discriminare și ar fi nu numai neconstituțională, dar dacă cumva ar trece de CCR ar fi spulberată la CEDO. Nu ai cum să creezi o culpă „de sânge”, o vină pentru fapta altuia.

Efectul moral este singurul posibil și constă în umilire publică. Adică îl expui pe copil, nepot sau strănepot oprobriului public pentru simpla vină de a fi ruda cuiva, de a fi descendentul unui om ale cărui acțiuni în general nu le putea controla.

„Cea mai exasperantă este extinderea vinovăției la rude. Exact asta au făcut oamenii lui Stalin, în URSS sau RPR/RSR, asocierea culpei prin gradul de rudenie. Sugestia era că vinovăția se transmite în mod natural, prin sânge. Dacă ești ‘pui de chiabur’ n-ai nici o șansă în România populară.

Securitatea avea, în anii 80, când membrii partidelor politice istorice se cam stinseseră, în pușcării sau biologic, problema "descendenți ai foștilor membri PNȚ, PNL, PSDR", vizând taman copii sau nepoții foștilor "dușmani ai poporului", notează Mihai Demetriade, consilier superior la CNSAS.

Deci combatem Securitatea prin metodele Securității? Susținem democrația prin metodele celor mai totalitare regimuri? Validăm astfel practicile din cei mai teribili ani ai stalinismului?

Eu nu cred că asta e o soluție doar pentru a șterge diferențe care ar trebui să fie esențiale și definitorii.

Simplul fapt de a fi fiul, nepotul, strănepotul cuiva nu poate fi o vină. Dacă dincolo de filiație există și o culpă individuală, ea este cea care trebuie sancționată.

Vina lui Bogdan Olteanu este mita, nu faptul că este nepotul Ghizelei Vass. Vlad Voiculescu nu are nicio vină pentru că este fiul unui turnător la Securitate.

Că PSD transforma filiații reale sau chiar inventate în argumente și atacuri politice, cum a fost în cazul ministrului Năsui, este o mizerie fără seamăn și arată cât de reformat este acest partid dacă dai puțin cu unghia.

Pot înțelege și enervarea dlui Năsui. Sigur, aș înțelege-o mai bine dacă în urma cu câteva săptămâni nu răspundea cu acel arogant „și”, la întrebarea de ce a adus în ministerul Economiei o persoană cu certificat de colaborator CNSAS, deci din registru, ca să zic așa.

Dar de la enervare până la instrumentalizarea politică a unei frustrări istorice ar trebui să fie o cale lungă. Faptul că un partid nou, teoretic reformator, de oameni educați democratic recurge la argumente și practici staliniste este uluitor.

Soluția la enervare nu era să cadă în capcana de a fi la fel, ci de a stimula deconspirarea. Spre exemplu, dl Stelian Ion a moștenit în dezbatere publică un proiect de lege care prevedea transferarea arhivei penitenciarelor la CNSAS, o parte esențială pentru înțelegerea proceselor politice și a pușcăriilor comuniste. Ar putea să-l promoveze în guvern.

Și cel mai dezarmant mi se pare că oameni care au stat în piață pentru statul de drept, pentru democrație sunt acum dispuși, dintr-o frustrare pe care o înțeleg, să valideze, să aplaude practici staliniste și chiar penale, având în vedere art 369 din Codul penal.

Citește și alte analize și opinii scrise de Ioana Ene Dogioiu


Te invităm și pe pagina noastră de Facebook, unde vei găsi multe lucruri interesante, în plus față de site. Îți mulțumim că ne citești!