Atâta vreme cât există o ideologie de grup, un ţel comun sau pur şi simplu avantaje pentru membrii unei organizaţii, lupta împotriva ei va fi grea şi dură, va fi de durată şi va consuma excesiv resurse materiale şi umane.
Dacă vrei ca o organizaţie să dispară sau măcar să o domesticeşti, nu o poţi face luptând cu fiecare din membrii ei în parte. Oricât s-ar împuţina la un moment dat soldaţii acesteia, ea va renaşte, dacă ce promite e în continuare atractiv, nu neapărat şi fezabil.
Singura soluţie ar fi să transformi organizaţia în altceva, să-i absorbi energia de impact, să-i schimbi ţelul, să o micşorezi până ce pericolul ei politic sau social se diminuează semnificativ, ca ea să fie controlată. Ca să fie îmblânzită.
Nu poţi face asta schimbând credinţa câtorva membri sau eliminându-i pe aceştia din organizaţie, chiar de ei ar conduce organizaţia.
Asta a făcut şi face Justiţia cu cleptocraţii. Pe termen foarte lung, ce face Justiția ar putea fi o soluţie, dar pe termen scurt - nu.
Ce e atractiv, adică banul public, va fura minţile multora, pentru că doar unii, puţini, vor fi prinşi iar alţii, majoritatea, vor scăpa de braţul Justiţiei. Iar cum aceştia fac parte dintr-o organizaţie de partid, Parchetul nu va câştiga lupta aceasta în doi-trei ani, cum ar vrea lumea, căci organizaţia se va mobiliza şi riposta. Acesta a fost cazul LCK.
Sunt mai mulţi cei care se ocupă cu spolierea banului public decât cei care se ocupă cu prinderea lor. Deci cei tentaţi să intre în această organizaţie, cea a furtului banului public, vor fi în continuare mai mulţi decât cei ce luptă împotriva lor.
Cum se face curăţarea partidelor de intruşi
Rezultatul e previzibil, doar un procent va fi dovedit şi pedepsit, iar frăţia devalizării banului public va continua şi poate că va prospera.
Singura soluţie pe care o văd este reforma administrativă, adică dispariţia judeţelor şi împărţirea ţării în regiuni, coroborată cu o micşorare majoră a numărului de primării.
Făcând asta se va micşora dramatic numărul celor ce au acces la gestionarea banului public. Cei rămaşi pe dinafară vor fi mulţi, iar ei vor fi ,,excluşi” de la beneficiile organiziaţiei. Asta va duce la anularea discursului şi a promisiunilor care le-au strâmbat mintea şi va face organizaţia asta neatractivă pentru mulți dintre ei. Posturile din administraţie ce vor fi ocupate politic vor fi extrem de puţine, deci tentaţia de a intra în organizaţie va fi mai mică.
În plus, dacă aglomerarea pe posturi va creşte, concurența în partide va scădea numărul celor ce se reped la ciolan, pentru că unii dintre aceștia vor fi descurajați de concurență.
Inevitabil necesitatea ca partidele să aibă un număr foarte mare de membri va scădea. Şefii de partide vor avea de unde alege, deci calitatea celor din vârful administraţiei va creşte. În plus, existenţa unor rezerve ce abia aşteaptă o greşeală a numiţilor ca să le ia locul va duce la îmbunătăţirea actului administrativ.
Dacă numărul de membri din administraţie (primari, lucrători la consilii judeţene sau din primării, consilieri) va scădea dramatic, nu numai că se va face economie la bugete, dar cei expulzaţi vor fi siliţi să-şi caute alte ocupaţii. Aceștia nu vor mai fi preocupați de discursul organizaţional pentru că el nu va mai fi atractiv pentru ei, lucru ce înseamnă curăţarea partidelor de intruşi.
Parchetul sau DNA vor avea mai puţini oameni de urmărit şi de anchetat, deci calitatea actului judiciar va creşte.
Nu vom mai avea nevoie de atât de mulţi procurori, se va putea face şi în parchete o selecţie pe criterii profesionale. Nu vom mai avea atât de multe dosare, deci vor exista timpul fizic şi resursa necesară ca anchetele să fie duse la capăt.
Organizaţia cleptocraţilor nu va mai putea asigura apărarea membrilor săi şi deci tentația intrării în organizație se va micșora, iar partidele curățite vor rămâne doar cu atracția discursului ideologic. Partidele vor fi forţate să se reorganizeze, şefiile vor fi foarte puţine, iar lupta internă va fi aprigă.
Sigur, aceasta nu va garanta automat primenirea sau spălarea ideologică a partidelor, căci scopul unei organizaţii este auto-conservarea.
Sigur că sondajele de opinie nu se vor schimba major, până la organizaţia alegătorilor drumul real e lung. Dar reorganizarea va începe, curățirea de bălării se va face mai ușor.
Va exista vreo forţă politică care să aibă curajul de a reforma din temelii societatea, practic, vor avea Iohannis, PNL şi USR PLUS tăria de a reseta societatea?
Din ce am văzut din programele politice, partidele evită acest subiect, în mare parte pentru că el este neplăcut pentru membrii lor, deoarece ar putea însemna pierderea privilegiilor de până acum.
Am văzut reacţia de opoziţie a primarilor la ideea lui Dragnea de a face reforma administrativă, iar teleormăneanul de la Rahova a înţeles rapid că ea lovea puternic chiar substanţa, chiar baza PSD. Va fi altfel pentru Ludovic Orban şi ai lui? Parcă n-aş paria pe ipoteza asta.
