Ciurucurile cu galoane de generali din oastea PSD

Victor Pițigoi
Senior Editor
“A fura idei de la cineva este plagiat. A le fura de la mai mulți este cercetare” (Murphy)

Marți seara, am asistat la un interesant interviu televizat, cu trei personalități de seamă, între care cunoscutul doctor Alexandru Rafila, reputat om de știință, recent pesedizat.

Domnul Rafila a pledat pe bună dreptate pentru depolitizarea spitalelor, dând însă alt exemplu decât uriașa campanie susținută câțiva ani de către PSD, pentru a-și planta propria clientelă nu numai la vârful spitalelor, ci peste tot unde se găsea un vârf potrivit pentru un politruc.

Exemplul domnului Rafila este un inginer de tancuri penelist care a fost pus să conducă un spital de psihiatrie, nu știu unde și nu știu cu care ocazie.

Nu se compară un inginer de tancuri cu o armată de clienți pesediști, plantați în puncte cheie

Boala cronică a României postdecembriste nu este inginerul de tancuri strecurat din eroare în post, ci efortul susținut al PSD ani la rând și chiar decenii,  pentru a-și planta la punctele de comandă doar simpatizanți de-ai săi, cei care au mai gustat din borcanul cu miere al partidului și prezintă garanții că, de acum încolo,  au obligații față de patronul stupinei.  

Nu vorbesc de unul-doi, vorbesc de toți, pornind aș zice chiar de sus, de la CCR și până la cea mai mică primărie din Oțoțoaia, sau de altundeva, tot p-acolo.

Cred că domnul Rafila a aflat de la TV despre dezastrul tăietorilor de frunze la câini descoperit recent de doamna Armand în primăria lui Dan Tudorache (propus iarăși de PSD pe listele parlamentare, deși a ieșit perdant la cele locale) sau de Nicușor Dan în Companiile Municipale ale doamnei Firea (propusă și ea, deși perdantă tot acolo).

Dezastrul Tudorache sau uraganul Firea nu se compară ca proporții cu inginerul de tancuri, pus să managerieze nu  știu care spital. Este ca și cum ai compara tragedia Titanicului cu o bărcuță, scufundată duminică în lacul Floreasca.

Cine îi diabolizează mai tare pe ceilalți?

Dacă domnul Rafila este în cunoștință de cauză cu exemplele de mai sus, atunci mă cam miră afirmația domniei sale la respectivul interviu, exprimată ca un fel de concluzie: „…și mai cred că nu face bine diabolizarea PSD”.

Este jenant. Omul de știință, care declarase că este mai întâi medic și apoi pesedist, crede că nu face bine diabolizarea PSD, desigur de către PNL.   Dar oare a făcut bine diabolizarea PNL, de căte PSD atâția ani la rând, prin rostirile Vioricăi Dăncilă, ale lui Dragnea, prin discursul scatologic al unui Codrin Ștefănescu sau al unei Olguța Vasilescu și, mai recent, al unui Ciolacu?

Hai că se observă și din avion că tot o diabolizare, dar mai subțire, mai voalată, mai cu mănuși o face însuși doctorul Rafila, în cadrul aceluiași interviu, ca să atragă atenția cât de greșită este direcția abordată de actualul guvern care completează dotările din spitalele vechi, în loc să construiască altele noi: „Un prelungitor banal nu poate înlocui un echipament complex. Nu poți să instalezi un echipament nou, într-un spital vechi”.

Ghicitoarea zilei: cine trebuia să înalțe spitale noi?

Mi se pare excentric să-i reproșezi Guvernului Orban că modernizează spitalele vechi, în loc să construiască altele noi. Guvernul se descurcă, așa cum poate, cu ce a găsit în urma uraganului PSD. Conform programului, trebuia să găsească în fază foarte avansată construcția și dotarea a opt spitale regionale și a unuia metropolitan, în București.

Ce a găsit din toate acestea?  Nici măcar o cărămidă simbolică, pusă la fundație, cu inscripția „Această piatră a fost așezată de Viorica Dăncilă” sau „Am așezat acest însemn pentru ca pe el să fie înălțat spitalul metropolitan Liviu Dragnea”.

Ce șanse sunt să se construiască Spitalul Metropolitan

Să fim serioși! Guvernul este nevoit să se descurce cu spitalele vechi și cu echipamentele existente – bune sau rele, așa cum le-a găsit pe câmpul de luptă, părăsit de PSD.

Dacă domnul profesor Rafila are vreo problemă cu lipsa de spitale noi, apoi trebuie s-o discute cu noii săi șefi din partid. Mi se pare nedelicat să spele asemenea rufe murdare la televizor.

Am totuși o remarcă, asupra felului cum sunt privite în lume spitalele vechi. Știe și respectatul domn profesor Rafila că nu există metropolă europeană unde să nu funcționeze un spital de renume, dotat cu echipamente de ultimă generație, instalat într-un local istoric.

Hôspital de la Salpêtrière, din Paris, construit în secolul XVII, este la mare cinste în secolul XXI

Nu mă voi referi decât la un singur exemplu, acela al renumitului Hôspital de la Salpêtrière, din Paris, unul dintre cele mai mari spitale europene, renumit pentru calitatea serviciilor medicale, aplicate cu echipamente de ultima generație.

Proiectarea și apoi construcția acestui Hôspital de la Salpêtrière se datorează inițiativei regale a lui Ludovic al XIV-lea, demarate în anul 1658. Edificiul inițial a fost completat pe parcurs cu importante anexe, a fost dezvoltat, a fost adaptat, dar nimeni, în curs de peste trei secole, nu s-a gândit să-l abandoneze, întrucât „nu poți să instalezi un echipament nou într-un spital vechi”.

Astăzi, Hôspital de la Salpêtrière a ajuns de renume nu numai pentru serviciile medicale operate cu aparatură de ultima generație, dar și pentru clădirea istorică, înscrisă ca valoros monument de patrimoniu.

Trista soartă a marelui spital Brâncovenesc

Aproape nu-mi vine să amintesc că disprețul pentru clădirile vechi a rămas marcat în istoria noastră recentă prin demolarea sălbatică a spitalului Brâncovenesc din București, construit în anii 1835-1838, din inițiativa și pe banii Saftei Brâncoveanu, fiica marelui ban Tudorache Balș și soția banului Grigore Brâncoveanu.

Atunci, Ceaușescu opinase că un spital vechi este anacronic și a dispus demolarea, pentru a asigura o deschidere mai largă spre piața Unirii și spre stația de metrou. Numaidecât au intrat în acțiune buldozerele și, în trei zile, terenul a fost nivelat.

Să mă ierte reputatul domn Rafila, dar eu, în locul domniei sale, n-aș pleda pentru ideea abandonării vechilor construcții spitalicești. Asta cu atât mai mult cu cât nu suntem noi țara cu mari disponibilități de fonduri pentru noi investiții, ca să ne putem permite așa ceva.

Ceaușescu a abandonat clădirea unui spital străvechi mânat de cunoscuta sa grandomanie, dar și din nepriceperea specifică celor care n-au absolvit prea multe clase primare. 

Dar domnul doctor Rafila ce alt motiv ar avea să se lanseze într-o teorie asemănătoare decât dorința de a servi o minge la fileul PSD și a se gudura un pic lângă picioarele noilor săi stăpâni, la numai câteva zile după ce declarase că domnia sa este mai întâi medic și doar, în al doilea rând, înrolat în partid?

Ciurucurile comandă parada

În ce mă privește, rămân să păstrez același respect și aceeași stimă pentru eminentul om de știință. Domnia sa nu este vinovat cu nimic. Este o victimă, una care nu a știut să reziste la cine știe ce atracții de nerefuzat cu care l-au magnetizat liderii PSD.

Mi-e teamă  că vina celor care au reușit să abată un eminent om de știință dintr-ale sale (din păcate, nu numai unul), ca să-l propulseze în mocirla jocurilor politice va fi judecată de posteritate mai sever decât ne închipuim,

Stimate domnule profesor Rafila, v-aș înțelege dacă v-ar fi fermecat irezistibil nobilele principii ale social-democrației, un concept care a atras generații de înțelepți. 

Dar PSD n-are nici în clin, nici în mânecă, cu social-democrația. Ciolacu, Firea, Stănescu, Grindeanu și alții câțiva nu sunt valori. Sunt ciurucuri. Ciurucurile lui Dragnea și ale Dăncilei. Niciunul n-a demonstrat că a citit măcar o pagină din nobila doctrină social-democrată.

Am ajuns oare în acea fază a istoriei, când oameni de seamă se fac ostași și sunt gata să defileze într-o oaste, unde toate ciurucurile au ajuns generali, gata să comande parada?

Citeşte şi alte texte semnate de Victor Piţigoi