Desființarea SIIJ este nu numai un demers simbolic al desprinderii de epoca Dragnea și al revenirii în linia principiilor europene. Este un imperativ de care depinde bunul mers al Justiției în ansamblu, pentru fiecare cetățean, nu numai pentru “penali”.
Doar că, după un an ratat, demersul a devenit și mai dificil. Așa va și rămâne, fără înțelegerea profundă a mizelor reale și căilor posibile.
De ce trebuie desființată SIIJ?
Problema nu mai este atât ce face SIIJ, problema este ce nu face SIIJ.
SIIJ nu mai este atât un instrument de presiune asupra magistraților incomozi sau de agitație. SIIJ oferă imunitate de facto magistraților prin faptul că este complet inertă – de la înființare a trimis în instanță 5 rechizitorii, niciunul pentru vreo faptă de corupție.
Efectul este că sistemul începe să colcăie din nou de corupție pentru că nu are cine să ancheteze aceste fapte. SIIJ nu s-a ocupat nici măcar de dosarele preluate de la DNA, nici vorbă de altele noi.
Cei care susțin teza abuzurilor DNA, chiar dacă într-adevăr cred sincer în ele, ar trebui să știe că abuzurile provocate de corupția lăsată liberă și cu imunitate de facto sunt infinit mai periculoase decât orice Portocală.
Iar abuzurile generate de corupție lovesc în imensa masă a proceselor din România, care sunt civile, comerciale, de contencios, raporturi de muncă etc. Acolo suferă cel mai mult omul simplu, inclusiv cel etnic maghiar, firmele, inclusiv cele cu patroni maghiari, chiar și politicianul când are un litigiu.
Nu în ultimul rând, având în vedere MCV și decizia CJUE care cer desființarea SIIJ, dacă România nu se conformează, va urma un infringement, ridicarea monitorizării pe justiție nu va intra în discuție, iar intrarea în Spațiul Schenghen va fi exclusă.
Situația de fapt
Toate partidele, atât în vechea cât și în actuala coaliție, s-au declarat de acord ca SIIJ să fie desființată. Disputa este cum anume ar trebui făcută desființarea, adică ce ar trebui să se întâmple pe viitor cu dosarele magistraților.
Care dosare? Accidentele de mașină, beția la volan sau violența în familie nu interesează pe nimeni. Aici toată lumea e de acord că trebuie să se întoarcă la competența anterioară, adică PCA-uri sau PICCJ.
Interesează dosarele de corupție. Să se revină la situația anterioară, adică la DNA, sau nu?
Ideală ar fi revenirea la situația anterioară apariției SIIJ, pentru simplul motiv că DNA este parchet specializat anticorupție și nicio altă structură nu poate avea aceeași expertiză.
Din păcate însă, în urma alegerilor nu a rezultat o majoritate care să susțină soluția maximală. Este un adevăr care trebuie privit în față oricât de neplăcut e. Acest adevăr a provocat blocajul în care băltim de un an.
Cât timp PSD, UDMR și AUR refuză revenirea la situația anterioară, USR și PNL - chiar să fi fost cu totul dedicat acestei variante - tot nu ajung.
În aceste condiții, sunt doar două variante posibile. Una este să te cramponezi de soluția maximală și să stai blocat cu SIIJ de gât. Ca acum. A doua este să găsești compromisul acceptabil care să facă majoritate, să fie acceptat majoritar de CSM, dar și de Bruxelles.
Care ar fi compromisul acceptabil?
Cel care să permită anchetarea dosarelor de corupție de către DNA, dar și cu garanții cerute de acuzatorii DNA.
Este o pierdere de vreme să mai discutăm dacă abuzurile au fost sau nu. După atâția ani e clar că taberele sunt ireconciliabile și opace la argumentele celeilalte. Existența acestor tabere este un fapt care nu mai poate fi schimbat.
Care să fie aceste garanții? Din start trebuie amintit că avizul negativ al CSM pe proiectul de lege de desființare în varianta maximală, dat la începutul anului, arată că nu desființarea în sine e problema, ci lipsa garanțiilor. Per a contrario, ele ar fi putut să aducă un aviz pozitiv.
Este totuși același CSM care a avizat negativ înființarea SIIJ și acest aviz negativ a fost copios folosit ca argument de cei care acum vor să ignore avizul negativ care nu le convine. majoritar.
Din păcate, cea mai simplă soluție fezabilă de compromis a fost ratată. În iunie se ajunsese la un punct de echilibru pe varianta de desființare votată în Camera Deputaților, în care dosarele de corupție ale magistraților să revină la DNA, dar începerea urmăririi penale să fie posibilă doar cu avizul pozitiv al CSM.
Liderul USR Dragoș Tudorache, fost judecător, spune că “acel compromis nu a fost ideal, dar nici un capăt de țară, un compromis de conjunctură”. Adică fix ce trebuia până când exista majoritatea care să scoată și acel aviz CSM.
Pragmatic vorbind, câte avize negative pentru percheziție, reținere și arestare, pe care le dă și acum, și-ar fi permis CSM? Niciunul, după știința mea.
Ministrul Stelian Ion s-a cramponat de varianta maximală, a sesizat Comisia de la Veneția fix pe acest amendament privind CSM, avizul Comsiei a fost negativ și înțelegerea între partide a picat exact înainte de convocarea Senatului în sesiune extraordinară pentru îngroparea SIIJ.
Ar fi respectat UDMR înțelegerea? E istorie contrafactuală. Fapt este că UDMR a votat la Cameră, că urma Senatul și că UDMR e greu de convins, dar după ce și-a dat acordul își tine cuvântul. Și toate acestea sunt argumente că SIIJ putea fi istorie din iulie, dacă Stelian Ion înțelegea imaginea de ansamblu și ținea la obiectiv.
Trecerea competenței anchetării tuturor dosarelor de corupție ale magistatilor la Secția de Urmărire Penala și Criminalistică din PICCJ, dorită de UDMR, nu echivalează cu înființarea unei secții noi. SUPC există deja, și-ar lărgi doar competența. Dar nu este o soluție fezabilă.
O structură centrală și să vrea, și să fie alcătuită din cei mai buni procurori din țară, nu poate face față pe întreg teritoriul, nici dacă procurorii și-ar trăi viața în avion și tren. Nu ai cum să acoperi de la București momentele operative si actele de UP pe întreg teritoriul.
Dacă UDMR se teme de abuzuri, ar trebui să fie terifiat, cum spuneam, de abuzurile pe care le provoacă actele de corupție la liber.
Și chiar nu aș vrea să cred că UDMR este interesat ca România să rămână oaia neagră pe justiție pentru ca Ungaria să se simtă mai puțin singură. Nu de alta, dar ar avea de suferit și maghiarii din România.
Nu va fi deloc simplu de găsit soluția acceptabilă care să păstreze competența de anchetă a DNA asupra corupției magistraților, să asigure garanțiile cerute de tabăra adversă și să fie acceptată la Bruxelles ca reală îndeplinire a obiectivului impus de MCV și CJUE.
Ca dovadă, în forma finală a PNRR, realizată de ministrul Ghinea, desființarea SIIJ nu mai este inclusă, deși fusese inclusă în forma Guvernului Orban, realizată de ministrul Boloș.
Pesemne și USR a înțeles că va fi extrem de greu, mai ales după pierderea în ultimul moment a formei salvatoare convenită în iunie în coaliție.
Primul pas spre această soluție de nou compromis acceptabil ar fi realismul de a înțelege că soluția maximală proDNA nu are majoritate, iar soluția maximală antiDNA înfundă sistemul în corupție, care poate lovi pe absolut oricine, și atrage mari consecințe externe.