Dacă există o victimă sigură după această campanie electorală, în mod cert ea este credibilitatea sondajelor de opinie și asta indiferent de rezultat.
Toată campania, cel puțin în București, a fost un fel de roller-coaster al cifrelor. Și nu este vorba doar despre evoluții ale candidaților de-a lungul campaniei. Este vorba despre diferențe fundamentale de procente și de ierarhie.
Să luăm exemplul ultimelor două sondaje apărute în privința intenției de vot pentru Primăria Capitalei.
Pe 2 iunie, Avangarde anunța Nicușor Dan – 28,6%, Gabriela Firea – 26,5%, Cristian Popescu Piedone- 15,2%. Sebastian Burduja – 13,8%.
Pe 3 iunie, IRSOP anunța Nicușor Dan – 43%, Cristian Popescu Piedone – 23%, Gabriela Firea- 18%, Sebastian Burduja – 4%.
Cum se poate explica așa ceva?
Am întrebat-o pe sociologa Ionela Șufaru:
“Când citim datele unor sondaje în presă, trebuie să fim atenți în primul rând la ce anume citim, mai precis: sunt rezultatele publicate de agenția de cercetare care a realizat sondajul, există metodologia sondajului, intenția de vot pentru candidați este prezentată din total eșantion, sub-eșantion subiecți care au declarat o opțiune, sub-eșantion subiecți care au exprimat o opțiune și sunt deciși să voteze/participe la vot?
Datele sondajelor pot diferi, într-adevăr, în funcție de metoda de culegere a datelor, de perioada de realizare, dar și de contextul din preajma alegerilor, tipul de scrutin (parlamentare, prezidențiale, locale - primar).”
Perioada de realizare este importantă, mai ales atunci când există indecizie în privința candidaților, deci până la un punct, la începutul campaniei, o fluctuație mai mare a cifrelor nu ar fi chiar de neînțeles:
“În preajma alegerilor, peste 60% dintre alegători au opțiunea de vot conturată. În funcție de cum decurge perioada de pre-campanie și campanie propriu-zisă, de stabilitatea nominalizării candidaților, în special în situații de scrutin nominal (pentru funcția de președinte, primar, președinte consiliu județean), această pondere a votanților care au deja opțiunea de vot definită poate fi cu circa 10-15% mai mare decât media de 60%, amintită anterior.
În condiții de instabilitate, indecizie în privința nominalizării candidaților, informații despre candidați, poate varia semnificativ ponderea celor care, în perioade de timp relativ scurte, de circa o lună sau 2-3 săptămâni, își pot schimba opțiunile de vot sau decid să nu mai voteze.
Prin urmare, cele amintite mai sus au directă influență asupra perioadei de realizare a sondajului, adică nu pot fi comparate 2 sondaje realizate la diferență de 2-3 săptămâni, perioada de realizare trebuie să fie relativ similară”, explică Ionela Șufaru.
Importantă este și metoda de culegere a datelor. “Sunt studii specifice realizate în scopul determinării diferențelor obținute în sondaje în funcție de metoda de culegere a datelor, față-în-față, CATI (interviuri telefonice), CAWI (interviuri online). Astfel de diferențe semnificative au fost identificate doar prin acest simplu aspect: când și cum intervievezi subiectul”.
Crucială este metoda de eșantionare: “puterea sondajelor de opinie și caracterul lor de extrapolare la totalul populațiilor de referință stau tocmai în utilizarea unor eșantioane reprezentative pentru populațiile de referință. Eșantioanele trebuie să fie oglinda populațiilor de referință ca vârstă, gen, educație, zone rezidențiale, statut socio-ocupațional etc.”
Așadar, de ce avem diferențe între sondaje?
“Referitor la scrutinul pentru funcția de primar al Bucureștiului, instabilitatea nominalizării candidaților din perioada de pre-campanie a indus în rândul potențialilor votanți din Capitala incertitudine cu privire la opțiuni valide chiar și în perioada de campanie propriu-zisa. Aș spune că încă există.
Datele sondajelor publicate în aceste zile nu au o metodologie comprehensivă, lipsesc informații cu privire la ceea ce spuneam la început: intenția de vot pentru candidați este prezentată din total eșantion, sub-eșantion subiecți care au declarat o opțiune, sub-eșantion subiecți care au exprimat o opțiune și sunt deciși să voteze/participe la vot?”, spune Ionela Șufaru.
Așadar, un mix de cauze, unele să le spunem obiective și unele care țin de prestația “sondorilor”.
Cum este imposibil de crezut că două sondaje realizate în același timp, cu rezultate fundamental diferite, mult dincolo de marja de eroare, precum Avangarde și IRSOP, pot fi corecte în același timp, în mod evident unul dintre sondaje este complet greșit. Este imposibil să fie corect și cel care îi măsoară lui Sebastian Burduja 18%, și cel care îi măsoară 4%.
S-a întâmplat ca sondajele să greșească și în alte țări, dar în general din cauze obiective.
Cel mai adesea din cauza unor spirale ale tăcerii, oameni care și-au ascuns opinia de vot, pentru că ea era extrem de blamată în discursul public, fie care era vorba despre Brexit sau despre Donald Trump în 2016.
Nu suntem într-o asemenea situație decât cel mult în privința AUR și a SOS, care pot avea ceva mai mult decât măsoară sondajele la votul politic, însă nu pot fi în situația de a revendica Primăria Capitalei.
După scrutin, pe 9 iunie seara, cel târziu pe 10 iunie, ne vom lămuri cine a avut dreptate și cine a greșit. Însă e greu de crezut că oamenii vor mai fi atenți cine ce a măsurat, cine ce cifre a comunicat. Ceea ce va rămâne, probabil, este convingerea că nimeni nu e de încredere, că toți sunt fie neprofesioniști, fie corupți.