Într-o judecată schematică, dl Ciucă este nu doar candidatul PNL la prezidențiale. Este deja președintele României și nu de la finalul lui 2024, ci încă de anul viitor, după vacantarea funcției prezidențiale prin plecarea președintelui Iohannis din fruntea NATO.
Este narativul vândut din interiorul PNL pe toate sursele pentru a da o altă greutate schimbării intempestive a președintelui liberal.
Aș aminti din start că periodic suntem informați pe surse că dl Iohannis este pe cale să fie numit într-o importantă funcție europeană. În primul mandat, cea de-a doua candidatură a fost considerată incertă o vreme pentru că domnia sa urma să devina președintele Consiliului European.
Sigur, și speculația de acum, și cea de atunci au plecat de la niște zvonuri din presa europeană. Însă de la includerea pe o listă de posibilități până la desemnare e cale foarte lungă.
Spre exemplu, în cazul NATO, sunt membri vechi, precum Italia, care revendică postul. Dacă, totuși, el va reveni unui est - european, prima șansă ar avea-o o femeie. Fosta președintă a Estoniei este favorită de la distanță.
Dar pentru imaginea dlui Iohannis dă bine să credem că străinii îl apreciază mai mult decât ingratul său popor.
Va fi de anul viitor dl Ciucă președinte al Senatului, după rocada premierului între PNL și PSD? Eu nu aș baga mâna în foc că rocada va avea loc. Într-adevăr, este cu mult mai probabil să se întâmple acum, că dl Ciucă are o amprentă politică mult mai puternică, ca președinte de partid.
Guvernul în care PSD este cel mai mare partid are că premier președintele PNL, nu un vag liberal, ceea ce schimbă raportul politic.
Dar cum se știe că principalul decont al guvernării revine partidului care are premierul, dacă situația va fi proastă, nu aș exclude deloc ca PSD să aibă interesul să–l lase pe dl Ciucă să duca tot războiul economic.
De fapt, cel mai probabil dl Ciucă are exact această misiune de sacrificiu de a concentra tot pasivul politic al crizei care e abia la început.
E puțin probabil să conducă efectiv partidul, nu are nicio legătură cu el, nu îl cunoaște. De asta se vor ocupa dl Bode și prim-vicepreședinții, cum era gândit și pentru dl Cîțu, care însă chiar a început să se creadă președinte PNL.
Șefia guvernului deja o partajează cu dl Ciolacu, de facto. Doar că dl Ciucă ia pasivul, iar dl Ciolacu împarte ceea ce poate reprezenta activ de imagine.
Văd tot felul de temeri că milităria va învinge democrația. Nu aici e principala problemă. Da, dl Ciucă e obișnuit să dea ordine, să conducă cu autoritate, dar în alt sistem, cu alte reguli și alte ierarhii. În politică, reflexele din armată sunt un dezavantaj.
Dl Ciucă nu are suficientă autoritate ca să impună reguli. Dimpotrivă. Marea problemă este că în lipsa unei autorități centrale consecvente, harnice, vigilente, statul se destramă și puterea este ca o pradă din care, instituții civile și militare, politicieni și clienți de toate felurile se luptă pentru o porție cât mai mare, fără reguli și arbitraj ferm.
Dl Ciucă nu este crismatic, nu știe să comunice, singurul atu al domniei sale este războiul din Ucraina, un contex care se potrivește cu profilul domniei sale, de unde și procentele mai ridicate din sondaje.
Dar importanța războiului în preocuparile românilor scade. Directorul INSCOP Remus Ștefureac spunea la B1TV că este undeva pe locul 3-4, pentru că grijile sunt covârșitor economice.
Și toate sunt în sarcina dlui Ciucă.
Așa că șansa domniei sale de a fi un candidat prezidențial viabil depinde aproape exclusiv de felul în care va trece România prin criza. Deocamdată semnele nu sunt bune deloc.
Una peste alta, ar trebui o minune pentru ca dl Ciucă să devină un candidat viabil la prezidențiale. Și dacă ea nu se va întâmpla, liberalii vor fi complet descoperiți „grație” măiestriei politice a dlui Iohannis, care a anihilat orice democrație de partid, orice competiție care ar fi putut să îi tulbure confortul personal monarhic.