Avantajul conspirațiilor, a tezelor maligne, a marilor dezinformări și a tezelor totalitare e că se atrag reciproc și pot adera una la cealaltă, în vreme ce tezele raționale, democratice, liberale rămân solitare, tocmai pentru că nu pun în circulație emoții gregare, negative, strigăte de luptă care te fac să contracarezi amenințări imaginare prin furie și resentiment.
Acesta e marele inamic al democrației, care primește întăriri într-un an crucial nu doar pentru liberalism și relegitimarea lui, ci și pentru actorii nedemocratici, care acaparează tot mai mult din terenul unde oamenii își confruntă așteptările și fricile. Sunt câteva scenarii de dezinformare care sunt cu insistență propuse în spațiul public și care, prin zgomot, creează aparența că devin dominante:
- Rusia câștigă, Putin este mai puternic ca acum doi ani, când a decis declanșarea războiului de agresiune a Ucrainei. Argumentele care, trunchiate, construiesc fake news-ul, pentru că totul respectă anatomia unui fake news, sunt vulnerabilizarea ajutorului financiar al SUA dat Ucrainei și nereușitele contraofensivei ucrainene.
- Noua diabolizare a președintelui Zelenski, care și-a condus țara într-un dezastru, a refuzat mâna întinsă de Putin și a servit alte interese, nu cele naționale, în război.
- Reluarea tezei potrivit căreia poporul ucrainean nu există de sine-stătător, altfel decât prin opera de creație a Rusiei, corelată cu fratricidul pe care îl comit ucrainenii, pornindu-se împotriva propriei familii.
- Primatul ortodoxismului rusesc și, astfel, portretizarea Rusiei ca apărătoare a valorilor creștine. Este astfel resuscitată imaginea celei de-a treia Rome.
- Diabolizarea evreilor, folosindu-se intenționat interșanjabilitatea termenilor evreu/Israel. Contextualizarea cu originea evreiască a lui Zelenski.
Sunt câteva teze a căror apariție poate fi constatată, în ultima vreme, în social media. Dacă provoci un dialog și contracarezi tezele, argumentul care pretinde drept de veto este acela al trădării pe care o comiți, neținând cont de tratamentul violent al Ucrainei față de etnicii români, o teză foarte prizată în prima parte a războiului, care devenise mai silențioasă în ultima vreme.
Sunt însă două semnale care arată că toate aceste teze infantile intelectual, conspiraționiste sunt utilizate în construcția unor campanii de compromitere și subminare a curentelor democratice, în anul electoral din UE și SUA:
- Ieșirea din social media și declinarea cât mai zgomotoasă în spațiul public. Agresivitatea de tip troli capătă cu totul altă realitate dacă e adusă în offline, prin purtători de mesaj rău-voitori și idioți utili, pe de o parte și, pe de altă parte, manipulând contagiunea socială. Capitalul de furie latentă care a fost alimentat sistematic în societate, mai ales în rândul celor care se percep ca fiind marginali, este încurajat și validat ca fiind o etapă a preluării legitime de putere” „O să vedeți cât de mulți suntem noi!”.
- Amalgamarea aparent paradoxală a tezelor conspiraționiste și maligne: Israel/Rusia/creștinism. Teoria spune că un fake news devine validat și oamenii se atașează mai puternic de el cu cât este mai grotesc, mai gogonat: cu cât rațiunea sesizează inadecvarea, cu atât emoțiile negative vor adera mai puternic.
Un fake news nu e o minciună, ci un construct care amestecă bucăți de adevăruri într-un context care se adresează emoțiilor primare negative, prin suscitarea fricii și a urii, pentru a putea manipula politic. De aceea nu e suficient să spui, odată aceste teze devenite scenarii de viață, în care oamenii simt că se regăsesc cu fricile și resentimentele lor, că Putin e personajul negativ, că terorismul nu e un adversar legitim, că națiunea ucraineană există și așa mai departe.
Forța narațiunii democratice trebuie să fie una care restaurează așteptările pozitive ale oamenilor.