Fără o candidatură comună pentru Primăria Capitalei, tot proiectul listelor comune din 9 iunie și, în perspectivă, pentru sezonul electoral de toamnă-iarnă, ar fi fost aruncat în derizoriu. Deci decizia de luni seară era previzibilă.
După confruntarea pentru funcția prezidențială, cea de la București, în primul rând pentru primăria generală, dar și pentru sectoare, este cea mai vizibilă, personalizată și urmărită.
Era cu neputință ca în aceeași zi pentru un scrutin să fie parteneri, iar pentru altul adversari. Era cu neputință să ai candidaturi comune la sectoare și să nu ai candidatură comună la primăria generală. Mesajul ar fi fost unul de neputință și lipsă de viabilitate a întregii construcții.
Dar alegerea unui candidat comun de succes s-a dovedit o misiune mai grea decât fusese anticipat, din motive pe care le-am tot discutat. Pe scurt, pentru că niciun candidat din partea unuia dintre cele două partide nu reușea să capteze masiv electoratul celuilalt partid, deci candidatura nu ar fi fost în mod real comună.
Singura soluție ar fi fost un candidat din afara partidelor, numit independent, care să adune cele două electorate și chiar să aducă din afara lor, așa cum a fost Nicușor Dan pentru USR și PNL în 2020.
Doar că un asemenea candidat mai trebuie să îndeplinească o condiție esențială, pe care Nicușor Dan o îndeplinea: notorietate asociată cu problemele Capitalei. Cineva consacrat ca preocupat, activ, calificat pentru a gestiona Bucureștiul.
Așa ceva este greu de găsit, dacă nu crești și nu cultivi din timp.
Înțelegem că decizia, după multe runde de tatonări, ar fi medicul Cătălin Cîrstoiu, fost manager al Spitalului Universitar, decan al Facultății de Medicină Generală. Este adecvat acestui profil? Extrem de discutabil.
Notorietatea este mică, chiar Rareș Bogdan spunea că îl caută pe Google, nimic din cariera domniei sale nu este asociat cu Bucureștiul. Da, a fost managerul celui mai mare spital din Capitală, dar Bucureștiul este altfel de dihanie, și ca dimensiune, și ca specific. Rămâne de văzut și câtă charismă va afișa.
În plus, funcția de primar general este una politică, care cere abilitați și recunoaștere politice. Nu este concurs pentru angajarea unui city manager, ci scrutin politic pentru alegerea demnitarului votat direct cu cel mai mare număr voturi după președinte.
Da, strâmbătura din nas e generalizată când vine vorba despre oameni politici, dar după 34 de ani de alegeri și spectacol politic, alegătorii sunt atrași instinctiv de abilitățile politice.
Este, așadar, extrem de discutabil dacă activele de partid vor reuși să mobilizeze suficient electorat pentru a compensa lipsurile candidatului comun. Iar alegătorii nu sunt turme să fie mânate la vot cu biciul.
Așa că este foarte posibil ca bătălia să se dea între cei doi candidați de calibru, fiecare în felul său, primarul în funcție Nicușor Dan și Cristian Popescu Piedone.
Ei au particularitatea de a nu se lupta pentru același electorat, zonele lor de congruență fiind minime, dar fiecare poate eroda masiv din electoratele candidatului comun. Nicușor Dan de la PNL, iar Piedone de la PSD.
O înfrângere pentru coaliție la București ar fi o lovitură teribilă în prima serie de scrutine, una care ar pune sub semnul întrebării însăși viabilitatea alianței electorale. Deci prima opțiune e victoria, desigur.
Dar dacă pe datele fixe, candidat comun și din afara partidelor, victoria nu este, realist vorbind, posibilă? Atunci logic este să încerci să sterilizezi cât mai mult înfrângerea, să o împachetezi în bagajele altcuiva care să plece cu ea și să încerci să o transformi în victorie.
Dacă va câștiga candidatul comun, va fi victoria alianței, dacă va pierde, va fi înfrângerea lui, iar alianța va celebra victoria de la sectoare și din consiliu.
În plus, dacă dl Cătălin Cîrstoiu, sau cine va fi până la urmă inevitabilul candidat comun, nu va decola în campanie și, realist, înfrângerea va deveni inevitabilă, oricând ar sta la dispoziție scenariul 2008, când candidatul oficial al PSD a fost lăsat singur și tot sprijinul partidului s-a dus către „independentul” Sorin Oprescu.
Chiar prefectul Capitalei, Rareş Hopincă, viitor candidat la o primărie, probabil, a declarat că între Nicuşor Dan şi Cristian Popescu Piedone l-ar vota pe primarul de la Sectorul 5, care ar avea datele care i-ar fi necesare pentru a câştiga un scrutin.
Este interesant că Cristian Popescu Piedone a ajuns să candideze și nu a primit deja o compensație consistentă pentru o retragere, care ar fi fost esențială pentru candidatul alianței. Oare chiar nu s-ar fi găsit nimic de negociat cu dl Piedone sau rămâne soluția de avarie recuperabilă de către alianță post electoral?