Imediat după alegerile din 24 noiembrie, în stare de șoc văzându-se pentru prima dată în istoria sa fără candidat în finală, dar și după cele din 1 decembrie, când a ieșit pe primul loc, dar cu un scor care l-a scos din liga partidelor mari, PSD a început să spună pe toate vocile și pe toate canalele că a înțeles exact mesajul electoratului.
Tot ceea ce a făcut însă după reinstalarea la putere arată contrariul. Ori nu a înțeles nimic, ori, dacă a înțeles, încearcă să recurgă la aceleași șmecherii ieftine și fumate pentru a dribla aceste lecții până, nu-i așa, se plictisește electoratul și pleacă la bere.
Ce a transmis electoratul, de fapt? În afară unui nucleu mic cu adevărat extremist, marea masă a votaților a transmis, cu exasperare, că vrea seriozitate, predictibilitate, responsabilitate, respect pentru democrație și banul public.
Ce face PSD?
Anularea alegerilor a fost o traumă pentru democrația românească. În momentul când a hotărât anularea, CCR a stabilit, în forma inițială a motivării, ca alegerile să fie organizate în maximum 3 luni, o precizare care a dispărut în mod misterios din forma finală.
Dar există o prevedere constituțională, articolul 97, care spune că în termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacantarea funcţiei de preşedinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou preşedinte.
E drept, nu ne aflăm într-unul dintre cazurile expres prevăzute drept cauză a vacantării funcției, dar în mod evident prevederea este aplicabilă cât timp mandatul actualului președinte s-a încheiat și singurul motiv pentru care, discutabil, mai deține prerogativele este lipsa succesorului.
Era de bun simț ca alegerile să fie organizate în acest termen constituțional de trei luni. PNL și UDMR s-au pronunțat ferm pentru un calendar strâns, dar decizia este la PSD, și pentru că are premierul, fără de care Guvernul nu poate emite nicio hotărâre, și pentru că este partenerul majoritar al coaliției.
Cum hotărârea pentru organizarea alegerilor nu a fost emisă până pe 7 ianuarie, au fost ratate termenele pentru turul I pe 23 martie. Puțin probabil să fie organizat pe 30 martie, pentru a împinge apoi finala de Florii, ceea ce nu ar fi deloc sănătos, având în vedere că adunările bisericești mari sunt extrem de favorabile extremiștilor.
Este evident că PSD vrea să împingă alegerile spre vară. De ce?
Poate fi și o chestiune psihologică: îndepărtarea de iarna cu facturi mari, cu dificultăți de toate felurile, vot în optimismul firesc al începutului de vară. Mai e și speranța că până atunci curentul extremist, tocat de presă, va intra inevitabil pe un platou de banalitate și își va epuiza resursele, așa că va fi mai ușor de învins.
Ar putea fi argumente valabile dacă prețul amânării nu ar fi prelungirea mandatului lui Klaus Iohannis, cel mai detestat președinte de după 1989, și dacă am putea miza pe o guvernare care să nu genereze permanente motive de frustrare, ceea ce nu este cazul. Valul extremist va rămâne cu combustibil din belșug.
În plus, nici în democrațiile occidentale, cu regulile intrate în ADN, transformarea unei situații de criză, excepționale, într-o lălăială din calcul politic meschin nu poate fi acceptată. Este astfel aruncat în derizoriu însuși motivul de urgență pentru care s-a recurs la o măsură radicală, care ar fi trebuit să dureze minimul necesar.
În mod evident, motivul tragerii de timp ține de interesul PSD
PSD a pus condiția sine qua non a candidatului comun pentru crearea coaliției. Și ea avea o logică, pentru că o alianță de partide care se înfruntă în alegeri, am văzut, nu are absolut nicio șansă de funcționare, cu impact direct asupra stabilității guvernului.
Așa a apărut candidatul comun, prevăzut cu nume și prenume în acordul politic semnat pe 23 decembrie. Că el e bun, că e rău, că are sau nu are șanse trebuia gândit înainte. Acum e prevăzut în acordul politic pe care se fundamentează guvernarea.
Numai că PSD-ul dezmeticit nu pare deloc împăcat cu ideea de a nu avea candidat propriu. Că unii mai cred în șansa lui Ciolacu, că alții vor să-l împingă pe scări încă o dată, dacă prima oară pare să fi scăpat viu politic din înfrângere, contează mai puțin.
Cum îți poți imagina că eventuala repetare a episodului Cîrstoiu, care a aruncat în ridicol coaliția PSD-PNL, nu va avea efecte devastatoare în avantajul covârșitor al extremiștilor?
PSD joacă data alegerilor și seriozitatea acordului de guvernare strict în interes propriu, adică exact ceea ce s-a întâmplat tot anul trecut și electoratul a sancționat drastic.
Și nu doar atât. În zilele când PSD a evitat orice decizie privind alegerile, s-a ocupat cu totul felul de nerozii. De la filmul pe TikTok în care recunosc că au fraudat în masă alegerile, până la dispariția în vacanța prelungită de sărbători.
Când țara e într-o situație atât de gravă din multe puncte de vedere, în primul rând politic și economic, când zona extremistă este atât de agitată și mustește în ea o violență oricând gata să explodeze, cât de iresponsabil să fii ca premier să dispari în vacanță și să transmiți că o să reapari după ce termenele pentru organizarea rapidă a alegerilor vor fi trecut?
Neseriozitate, sfidare, nesimțire, iresponsabilitate. PSD face același lucru și speră să obțină alte rezultate.