Vizita la Bruxelles a premierului Florin Cîțu pentru a negocia acolo proiectul Planului Național de Redresare și Reziliență s-a constituit fără îndoială într-o bilă albă, atât pentru domnia sa personal, cât și pentru guvernul pe care îl conduce.
Nu știu să se fi întâmplat vreodată în guvernările trecute ca planurile, în baza cărora se obțin fondurile europene, să fi fost negociate la nivelul prim-ministrului, iar șeful Executivului european să fi încurajat optimist țara noastră, cu cuvinte precum cele ale doamnei Ursula von der Leyen:
„Lucrăm mână în mână cu România pentru a finaliza un plan solid de recuperare și reziliență cât mai curând posibil. Progrese bune in ceea ce priveste reformele”.
Au rămas undeva departe în urmă vremurile când autoritățile europene atenționau România cu privire nu numai la faptul că nu face progrese privind reformele, ci și că înregistrează regrese îngrijorătoare.
Tot în urmă au rămas vremurile când România nu putea accesa fondurile europene, întrucât nu prezenta planuri și documentații sau se alegea cu respingerea lor, după prezentare.
Și tot istorie sunt vremurile când comisarul european Corina Crețu venea la București ca s-o facă atentă pe fosta colegă de Parlament European Viorica Dăncilă că România pierde fonduri prin neprezentarea documentațiilor necesare.
Iar doamna Viorica răspundea țâfnoasă că nu are nevoie de banii europeni, întrucât România se orientează spre Parteneriatul Public Privat, nu spre fondurile europene.
Inutil să amintesc că niciun partener privat n-a venit în acest scop la București, deși doamna prim-ministru de atunci l-a tot așteptat.
Mult mai pragmatic procedează actualul guvern, care mizează pe disponibilitățile europene și s-a pregătit să negocieze Planul Național de Redresare și Reziliență pentru a-l pune dinainte de acord cu proiectele europene.
În această fază nu poate fi vorba de vreo hotărâre, ci numai de un schimb de opinii. Ar fi prematur să spui altceva decât ceea ce declarase premierul Florin Cîțu la Bruxelles, că a fost o discuție „foarte constructivă”.
Această apreciere a domniei sale este confirmată și de președintele CE, Ursula von der Leyen, în declarațiile sale. De aceea, mi s-a părut cam precipitată prezicerea de marți a domnului Rareș Bogdan, cum că premierul Cîțu „va veni cu o mare victorie de la Bruxelles”
Există toate premizele unei mari victorii, dar nu marți sau miercuri, ci numai după depunerea PNRR, la sfârșitul lunii mai, și după acceptarea lui oficială de către CE, probabil în iunie.
Până atunci, sunt negocieri, tratative, discuții și multă încredere reciprocă – în orice caz, mai multă decât altădată.
Un punct căștigat este, în opinia mea, și faptul că, în discuțiile avute la Bruxelles, domnul Cîțu s-a convins că un program precum PNRR trebuie discutat și cu principalul partid de opoziție. Citez:
„Colaborarea cu social-democrații – voi avea o discuție, PNRR nu e doar al acestui guvern. Eu cred că social-democrații nu vor ca România să pună în pericol adoptarea PNRR la nivelul întregii UE”.
Citesc în aceste cuvinte o frumoasă declarație de respectare a regulilor de democrație, dar și un avertisment.
Fără îndoială, avertismentul vizează unii lideri din Opoziție. Există temerea ca aceștia să complice lucrurile, doar pentru a pune Guvernul în dificultate, în imposibilitatea de a respecta termenul impus de CE, de a compromite munca partidelor din alianță.
Sper să nu se întâmple chiar așa, dar nici nu mi se pare greșită o asemenea temere, mai ales după ce l-am auzit pe domnul Ciolacu pronunțându-se astfel, cu privire la negocierile guvernamentale, ce se desfășurau zilele trecute la Bruxelles:
"La cât de rău arată acum lucrurile, premierul Cîțu se va intoarce din nou cu mâna goală de la Bruxelles”.
Asemenea profeție nu-i face cinste domnului Ciolacu. Domnia sa știe prea bine că delegația română nu se dusese acolo ca să vină înapoi cu mâna plină sau altfel.
Pur și simplu, s-a desfășurat cea de a doua etapă a unor negocieri, pe care Guvernul le-a socotit necesare pentru ca Planul ce se va depune oficial la sfârșitul lunii să fie acceptat în consens de către partenerii europeni.
Poate unor lideri din Opoziție li se pare că un eventual insucces al PNRR la Bruxelles ar însemna un eșec pentru PNL sau pentru alianță. Este o optică îngustă și neconstructivă. Un – Doamne ferește! – insucces înseamnă un eșec pentru România, pentru Putere, pentru Opoziție, pentru toți.
Ar reîntoarce țara în acel con de umbră în care s-a găsit ani în șir, pe vremea lui Dragnea.
În acest moment, arta liderului PSD nu constă în a combate partidele adversare, ci de a-i combate pe acei „Gică-Contra” din propriul partid pentru care tot ce vine de la Guvern și de la alianță trebuie combătut cu orice preț și cu orice mijloace.
Dezbătând planul, Opoziția va avea prilejul să demonstreze dacă are propriile soluții pentru îmbunătățirea lui sau dacă se pregătește să pună bețe în toate, cu mii de amendamente, fără alt scop decât acela de a-și satisface orgoliile și a întârzia depunerea lucrării.
Sunt convins că un astfel de scenariu ar fi descifrat corect de către cei de la Bruxeelles, ceea ce n-ar fi deloc avantajos pentru un partid care se zbate să-și spele păcatele trecutului, nu să-și facă altele noi.
Să fim optimiști și să sperăm că nu vom ajunge acolo.
Citeşte mai multe despre PNRR:
