Atunci când a fost inventat în 1990, mai întâi ca FSN și apoi cu diverse nume succesive, până la PSD-ul zilelor noastre, pesedismul trebuia să ocupe infiltrațiile lăsate libere de comunism în fibra instituțională și socială.
30 de ani mai târziu, pesedismul își dovedește eficiența, chiar și în absența marelui mamut care a fost, până de curând, partidul lui Ion Iliescu.
Din capul locului, trebuie spus că partidul fondat de Iliescu nu are nimic de-a face cu social-democrația interbelică. Din contra, aceasta a fost una dintre primele victime ale comunismului care instaura dictatura pentru aproape jumătate de secol.
În 1990, FSN nu a reînviat niciun partid istoric, iar PSD-ul de astăzi nu e continuatorul social-democraților ante-comuniști, ci acela al nomenclaturii comuniste, în pofida încercărilor de partid de a rescrie istoria și de a spune o poveste alternativă.
Dar nu partidul era miza majoră în 1990, ci continuitatea de cultură și de rețea subterană, popularea instituțiilor, asigurarea practicilor care creau rețelele de recompense și dependență, privilegiile care țineau loc de drepturi, după cum remarca Ion Vianu, într-una dintre scrisorile trimise lui Matei Călinescu.
Eficiența acestor tehnici se poate lesne măsura astăzi, trei decenii mai târziu, dacă ne uităm înspre instituțiile create după chipul și asemănarea acestei culturi a supraviețuirii în rețea: ICR, TVR, CNA.
Regula este mediocrizarea, în așa fel oamenii buni profesional în aceste instituții - și sunt! – să fie reduși la nesemnificativ, să nu conteze, să pedaleze în gol, ei, profesionalismul și principiile lor.
Institutul Cultural Român a avut o scurtă perioadă de aventură, devenind una dintre instituțiile de cultură care au făcut performanță internațională și care au reușit desprinderea României din matca provincială în care folosea tocmai rețelelor de mediocritate.
În mandatul lui Horia Roman Patapievici, instituția a reușit să creeze o cu totul altă paradigmă culturală, dovedind din plin că oamenii fac performanță în spațiile care permit libertatea, autenticitatea și excelența individuală. Adică opusul mediei în care băltirea e mult mai comodă.
O aventură care nu a durat mult, ICR-ul a fost repreluat de PSD și urmașii și repus în paradigma mediocrității.
Și Consiliul Național al Audiovizualului a avut aventura lui de profesionalism, dar a fost și el rapid repus în matca ”sinecurilor”.
Cum a fost distrusă TVR
Iar TVR, o instituție media cu profesioniști și arhivă unică, e poate unul dintre cele mai brutale exemple de înăbușire a excelenței pe verticală, în așa fel încât să pară o instituție decrepită, consumatoare de bani publici și împărțită politic.
E profund nedrept pentru jurnaliștii din televiziunea publică și mai ales pentru publicul unic la care televiziunea națională ajungea, acea Românie profundă, astăzi lăsată – voit și oportun – pradă manipulărilor Antena 3 și România TV.
Nu există niciun dubiu că în TVR încă există resurse pentru a servi interesului public, dar voința politică e în continuare aceea de a ține televiziunea în registrul minor, de acolo de unde jurnaliștii ei, nu politrucii și ”șefii” să nu poată influența agenda publică.
Pentru că adevărata bătălie e pe agenda publică. Temele pe care oamenii le digeră în fața ecranelor de televizor sunt un capital electoral, la care, până acum, niciun partid politic nu a renunțat.
Liberalii sunt deja de o vreme la guvernare, iar președinția TVR a rămas neatinsă, în pofida criticilor.
Mediocritatea e condiție pentru supraviețuirea pesedismului
Așa cum a fost el conceput în 1990, cu sau fără un unic vehicul electoral.
E o cultură care se așază pe recompense, servicii, privilegii, personalizări, un exemplu fiind chiar marți, când Grupul de Comunicare Strategică a anunțat jurnaliștii că bilanțul zilnic al COVID-19 nu e gata, mai sunt date de procesat, iar în același moment, bilanțul apărea pe pagina de Facebook a unui partid.
Partidul e PNL, doar din întâmplare, deși impulsul e să arăți tot înspre PSD. De fapt, e pesedismul care întreține un sistem de relații preferențiale, de impostură și agendă facilă.
Pesedismul va supraviețui și PSD-ului, dus în derizoriu de Dragnea/Dăncilă/Firea și continuatorii.