Declarațiile lui Trump despre Groenlanda și Canalul Panama nu trebuie luate drept delirul unui nebun sau ale unui bătăuș. Președintele ales al SUA perturbă ordinea mondială, iar restul lumii trebuie să facă față noii realități.
La inaugurarea sa din 20 ianuarie, Donald Trump le va vorbi americanilor despre ideile sale pentru a face America măreață din nou.
El a dat deja lumii „ordinul de încolonare” atunci când nu a exclus utilizarea forței pentru a prelua controlul asupra Groenlandei și a Canalului Panama, avertizând, totodată, statele membre NATO că vor trebui să cheltuiască 5% din PIB pentru apărare, dacă vor dori să rămână sub protecția de securitate a Statelor Unite.
Trump a spus că Golful Mexic trebuie redenumit Golful Americii și a numit Canada „al 51-lea stat american”, numindu-l pe premierul Trudeau „guvernator”.
Într-o altă provocare îndreptată în mod special către Marea Britanie, Sebastian Gorka, un consilier principal al lui Trump, a spus pentru Times că "orice națiune care dorește să fie văzută ca un aliat serios și prieten al celei mai puternice ţări din lume ar trebui să acționeze într-o manieră care reflectă acel angajament serios".
Afirmațiile lui Trump cu privire la extinderea teritorială a Statelor Unite au primit un răspuns previzibil. Liderii francezi și germani au afirmat că "granițele nu trebuie îndepărtate cu forța". Ministrul francez de Externe Jean-Noel Barrot a deplâns "întoarcerea la legea celui mai puternic".
Fiecare se descurcă cum poate cu Trump
Ideile lui Trump perturbă cu siguranță ordinea mondială și prezintă multe minusuri. Totuși, nu ar trebui să fie considerate delirul unui nebun, al unui bătăuș cu gura mare. Există o structură în divagațiile lui Trump. Fără tragere de inimă, unii aliați, în special Marea Britanie, încep să se adapteze în liniște la viziunea lui asupra lumii, arată Sky News.
În replică la primele erupții ale "vulcanului Trump", guvernul britanic își schimbă garda de politică externă, recunoscând că acesta este "un moment de mare incertitudine".
Doi veterani ai guvernului pragmatic New Labour au fost aduși înapoi "în prima linie" - Peter Mandelson, ca ambasador în SUA, și Jonathan Powell, numit consilier pentru securitate națională. Iar un nou diplomat de top a fost instalat pentru a conduce departamentul Commonwealth și Dezvoltare din Ministerul britanic de Externe - Sir Olly Robbins, mai cunoscut drept negociatorul-șef al fostului premier Theresa May cu Uniunea Europeană.
David Lammy, noul ministru de Externe, a spus săptămâna trecută: "Pacea de după Războiul Rece s-a încheiat cu adevărat. Acesta este un mediu strategic schimbat, cu mai multe conflicte decât oricând din 1945 încoace."
Mesajul, care pare să fi ajuns la guvernul britanic, este clar: vă place sau nu – se cere o abordare „Marea Britanie pe primul loc", după modelul "America First". Acest lucru poate părea evident; în fond, toate guvernele urmăresc să pună pe primul loc interesul național.
Expansionismul american, mai bun decât cel rus sau chinez
Amenințările lui Trump de a încălca tratatele internaționale și regulile privind acapararea de terenuri în numele "interesului de securitate națională" al Statelor Unite sunt acțiuni de tipul "dacă nu-i poți învinge, alătură-te lor".
Ele oferă acoperire pentru invazia lui Putin în Ucraina și ambițiile Chinei față de Taiwan, dar numai retrospectiv, ca justificări post-factum. China și Rusia și-au dezvoltat ambițiile teritoriale cu ani în urmă și reprezintă amenințări clare la adresa păcii mondiale, precum și a intereselor occidentale.
Guvernul chinez și cel rus sunt în mod activ ostile și în competiție deschisă cu aliații democratici occidentali. Prin organizația BRICS, acestea încearcă să atragă alte națiuni de partea lor.
Dacă Groenlanda sau Canalul ar cădea sub dominația chineză, America și aliații săi ar fi la cheremul lor.
La fel ca în afaceri, abordarea lui Trump față de politica externă este una de tip tranzacțional, în interesul său, cum era de așteptat. Declarațiile sale de deschidere sunt poziții de negociere pentru a atrage atenția, nu ultimatumuri, arată sursa citată.
Cererile lui Trump de creștere a cheltuielilor pentru apărare de către națiunile europene sunt exagerate din punct de vedere retoric - nici măcar SUA nu alocă în prezent 5% din PIB pentru apărare. Însă ceea ce vrea el să spună nu este lipsit de importanță - având în vedere expansionismul rusesc pe continent, națiunile europene, inclusiv Marea Britanie, vor trebui să cheltuiască mai mult pe securitate pentru a se apăra.
Cererile zgomotoase ale lui Trump reprezintă un avertisment puternic, ceea ce poate face mai ușor pentru guverne precum cel britanic să obțină mai ușor aprobarea pentru cheltuieli de apărare mai mari.
Raportul anual pentru liderii globali care va fi prezentat la Forumul Economic Mondial de la Davos la sfârșitul acestei luni recunoaște că viziunea lor globalistă va fi estompată de "o nouă perioadă mai instabilă, mai imprevizibilă de turbulențe politice și geopolitice".
Pentru Europa, relația cu America lui Trump va fi mai complicată, cu atât mai mult pentru Marea Britanie, aflată acum pe cont propriu, în afara UE.
Profesorul John Bew, care a efectuat evaluarea securității pentru ultimul guvern conservator, a rezumat situația: "În această eră a puterii brute, un lucru este cert: norocul îi favorizează pe cei curajoși", a scris el recent.
Marea Britanie, la fel ca aliații săi europeni, va trebui să conlucreze cu Trump. Statele Unite vor rămâne un aliat indispensabil, chiar dacă neadecvat, împotriva expansiunii chineze și ruse, într-o lume periculoasă, conchide analiza menționată.
T.D.