În pofida confiscărilor pe care George Simion și compania le-au făcut de-a lungul timpului cu Biserica Ortodoxă Română, pe care au instrumentalizat-o nu doar politic, ci și în narațiuni neolegionare, BOR a decis să comunice public că își menține neutralitatea politică în campania electorală, a cărei miză e tocmai una civilizațională, dincolo de toate celelalte care sunt puse în joc.
După ce mai multe biserici, romano-catolice și evanghelice, acestea din urmă jucând un rol important în disputa UDMR – Viktor Orban în ceea ce privește semnalul dat etnicilor maghiari din România, și-au îndemnat credincioșii, cu decență, să își exercite dreptul de vot cu luciditate, astfel încât să scoată România din scenariul nefast al influenței rusești și al derivei izolaționiste, Biserica Ortodoxă Română își clamează, încă o dată, cum însuși comunicatul explică, neutralitatea politică. O neutralitate care, de-a lungul timpului, a însemnat și complicități cu o dictatură criminală, în numele supraviețuirii.
“Biserica Ortodoxă Română își reafirmă clar neutralitatea în timpul campaniilor electorale, prin delimitarea de orice act de politică partinică și prin evitarea implicării în susținerea publică a vreunuia dintre candidații care participă la competiția electorală prezidențială”.
Prin contrast, într-o declarație comună a Bisericilor istorice vorbitoare de maghiară din Transilvania, Partium și Banat, înalți clerici ai bisericilor Romano-Catolică, Unitariană, Evanghelică și Reformată fac un apel la electorat „să susțină prin vot candidatul la prezidențiale care este capabil să contracareze forțele politice extremiste, să sprijine dezvoltarea vieții sociale și eficiența administrației publice și să se asigure că România rămâne pe drumul european”.
Fără echivoc, fără poziționări politiciniste, fără oportunism.
Statele postcomuniste sunt expuse încercărilor Rusiei de a delegitima ideea statului de drept și procesul de integrare euro-atlantică, iar România a devenit o țintă a acestei strategii de destabilizare, avertiza istoricul Oliver Jens Schmitt, încă din 2018.
Vedem, câțiva ani mai târziu, cum au fertilizat semințele plantate deopotrivă de personaje și grupări retrograde din instituțiile românești și Kremlin. În tot acest context, spunea Oliver Jens Schmitt, într-unul dintre interviurile pe care mi le-a acordat, atitudinea ostilă a Bisericii Ortodoxe față de clarificarea propriului trecut, fie că e vorba despre cauționarea legionarismului ori despre "pactul" cu regimul comunist, nu are cum să facă bine.
De ce procedează BOR astfel? De ce nu vrea să încapă în rolul major pe care i-l poate acorda, iată, istoria, ca o șansă de a face, într-un alt fel, prin implicare democratică reală, o mea culpa pentru un trecut de multe ori vinovat?
În cartea care tratează o istorie instituțională a BOR, Oliver Jens Schmitt arată că niciodată în istorie BOR nu a condamnat explicit derapajele, mai ales cele care sunt instrumentalizate politic.
„În cadrul BOR, există o tradiție de a nu lua o poziție oficială cu privire la multe chestiuni importante. Mai degrabă, conducerea Bisericii tolerează multe fenomene de evlavie, dar și de ortodoxie politică, fără a le susține sau condamna imediat în mod oficial.
Cu toate acestea, actori individuali sau grupuri de actori (ierarhi, mănăstiri, duhovnici, teologi) pot foarte bine să trimită mesaje mai clare și să creeze un climat în care extremiști precum AUR se pot simți încurajați. La fel s-a întâmplat și în perioada interbelică, când toți mitropoliții i-au susținut mai mult sau mai puțin deschis pe legionari și/sau pe cuziștii antisemiți, chiar dacă patriarhul și Sfântul Sinod nu au definit niciodată acest lucru ca politică oficială.
Mănăstirea Petru Vodǎ este doar un caz extrem și deosebit de vizibil de activitate neolegionară evidentă - dar nici BOR și nici statul nu au intervenit aici.
Abia recent, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei a încercat să traseze o linie de demarcație, delimitând astfel indirect BOR de AUR. Ca declarație, acesta este un fenomen nou - dar această poziție nu a fost adoptată oficial de Sfântul Sinod.
În mod evident, Patriarhia a recunoscut riscul care există prin instrumentalizarea Ortodoxiei de către AUR - dar nu a menționat AUR pe nume și nu a transmis credincioșilor că partidul reprezintă o ideologie în ultimă instanță necreștină și că, din punct de vedere politic, dăunează intereselor elementare ale României prin prietenia sa cu Rusia”, spunea acesta în interviul pentru spotmedia.ro.
Oliver Jens Schmitt este istoricul care, privind din afara României, dar cercetându-i cu acribie arhivele, a avertizat asupra pericolului reprezentat de Călin Georgescu cu ani înainte ca acesta să înceapă, la vedere, procesul de destructurare a democrației din România. De asemenea, a vorbit despre cum AUR a beneficiat, în mod masiv, de rețele ortodoxe puternice, care sunt abia percepute de mass-media urbană, un fel de contracultură ortodoxă:
“Aceasta se caracterizează, prin altele, prin impactul unor duhovnici cu un trecut legionar sau simpatii legionare. În special în mănăstirile din Moldova, au apărut în mod repetat de-a lungul anilor cazuri de exprimări de simpatii legionare, de pildă în jurul lui Iustin Pârvu.
În ultimii ani, Frăția ortodoxă s-a dezvoltat puternic; liderii ei poartă uneori cămașa verde legionară, iar culoarea legionară verde apare în simbolica lor. Aceste grupuri, aparent în cooperare cu părți ale forțelor de securitate, au provocat conflicte interetnice în 2019 (Valea Uzului). Limbajul folosit și punerea lor în scenă în costume naționale, dar și termenul Frǎția ortodoxă, amintește de Frățiile de cruce din perioada interbelicǎ.
Organizarea taberelor de vară amintește și ea de taberele de muncă legionare. Neolegionarii apropiați de AUR preiau astfel practicile și ideile Legiunii.
BOR a tolerat aceste activitǎți, cum a făcut și pe vremea lui Codreanu, prin faptul că nu se pronunță deschis împotriva lor.
În special în provinciile de est ale României, influența rusă în cercurile bisericești a crescut semnificativ în ultimii ani: Putna a primit clopote de la Moscova, tot mai multă literatură teologică rusă și hagiografii sunt disponibile în traducere română în mănăstiri; Ucraina este descrisă ca un adversar al României, în timp ce situația Transnistriei nu este abordată în mod deliberat. Gradul în care conducerea BOR este sub presiune a fost demonstrat de problema recunoașterii autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
Există curente ortodoxiste care preiau idei din perioada interbelică: antiberalism, anti-occidentalism, anti-individualism, propagandă împotriva minorităților, ideea unei Românii a românilor creștini, legătura strânsă dintre națiune și Biserică într-un proiect de stat autoritar. Aceste grupuri s-au putut dezvolta, la fel ca în perioada interbelică, deoarece unele idei cheie ale lor despre stat-biserică-familie sunt propagate și de instituții recunoscute, precum Academia Română.
Se remarcă faptul că ideile neolegionare, AUR și reprezentanții de vârf ai Academiei sunt promovați de către mediul de propagandă rus Sputnik.
Așadar, unele idei ale AUR sunt cel puțin parțial susținute – ca „valori tradiționale” – de instituții de seamă ale statului român.
BOR nu se poziționează oficial și închide ochii la faptul că membrii clerului tolerează un climat neolegionar; mai mult, în cazuri individuale, cel puțin aparent, îl promovează și ea.
BOR a ratat până acum șansa de a arăta cum poate fi conectată pozitiv tradiția ortodoxă la orientarea occidentală a României, aderarea la UE și NATO. Prin urmare, ea împărtășește responsabilitatea pentru curenții anti-occidentali care servesc în cele din urmă intereselor Rusiei, și cu siguranță nu celor din România.
Din cauza problemelor disciplinare din interior, care includ, aparent, și cazuri de corupți, atitudinea BOR nu este foarte consecventǎ și credibilă”.
Din păcate, neutralitatea pe care o clamează BOR devine, în contextul acestor complicități tăcute cu diverse mișcări neolegionare, o poziționare mult mai toxică decât aceea directă, pentru că alimentează narațiunile prin care un candidat cu conexiuni extremiste se pretinde a fi unsul Bisericii și "căpitan" al întoarcerii României de la drumul european, democratic, umanist la unul izolaționist.
Mai mult, faptul că această poziție oficială - era nevoie? - de neutralitate vine după gestul arhiepiscopului Tomisului de a merge la sediul AUR din Constanța, pentru a sfinți sediul, arată că BOR lasă balanța fără echilibru, chiar dacă e vorba aici de cazul lui ÎPS Teodosie.