Spațiul Schengen a fost conceput ca să asigure libera circulație a cetățenilor UE în interior și filtrarea cetățenilor străini care doresc să intre în UE prin granițele spațiului. Spațiul Schengen a fost gândit ca o întreprindere normală pentru vremuri normale, care să elimine redundanța controalelor în interiorul său, la granițele statelor membre.
Spațiul Schengen nu a fost conceput și construit ca să oprească fluxuri de migranți aidoma celui venit anterior din Siria.
Ce cere acum Austria României este o imposibilitate. N-au reușit grecii, bulgarii, sârbii și ungurii să oprească valul de migranți care a năvălit din Siria spre Germania. N-au reușit și nu reușesc nici în prezent Spania, Italia și Franța să oprească fluxul de migranți africani, și în mod cert nu o fac din cauză că sunt repetenți la implementarea regulilor Schenghen sau la capitolul justiție. Nu o fac pentru că modul de funcționare al spațiului de liberă circulație nu a fost gândit ca să oprească fluxuri mari de migranți.
Porturile olandeze sunt poarta de intrare a drogurilor în Europa nu pentru că Olanda ar fi repetentă ci pentru că fenomenul infracțional a ajuns atât de puternic încât nu poate fi stopat de legislația și de vameșii olandezi. Și pe drept cuvânt Olanda nici nu ne-a reproșat asta, ne-a reproșat corupția endemică a instituțiilor și a clasei politice.
Opoziția Austriei este din acest punct de vedere fățarnică. Austriecii nu spun că principala problemă cu migranții vine din partea Serbiei, nu a României. S-au trezit acum unii dintre ei că ar fi un moment bun ca să ceară UE să limiteze fluxul de migranți.
Politica europeană în domeniul migrației a fost evazivă și nesinceră. Comisia Europeană a dat fonduri țărilor cu ieșire la mare, ca Italia sau Grecia, dar ele nu au fost folosite ca să fie construit un sistem eficient de stopare al migranților.
Fondurile au fost date ca să mai ușureze povara țărilor de graniță invadate de migranți. Mai mult, pentru că Germania avea nevoie de forță de muncă ieftină, Comisia Europeană a închis ochii asupra problemei iar cancelarul german Angela Merkel s-a putut lăuda cu preluarea unui flux de aproape un milion de migranți.
Dacă țările mari au posibilittea de a absorbi fluxuri importante de migranți, țările mai mici, ca Austria, nu pot face față problemei. Dar nu obstrucționarea întrării României în spațiul Schegen este soluția.
Problema este că fluxurile de migranți au creat probleme sociale iar asta era o chestiune inerentă. Diferența de cultură și de comportament a nou veniților față de rezidenți nu putea duce la altceva. Dar acest fenomen trebuie gestionat de țara gazdă, iar Germania este un bun exemplu în acest sens. Alte țări nu au know-how-ul acesta și suferă: au apărut partide extremiste care fac din sosirea migranților cauza tuturor relelor, ca în Italia, ca în Austria.
Cetățenii acestor țări nu numai că identifică greșit problemele lor sociale și economice cu problema migranților ajungând să creadă simplist că oprirea migrației va rezolva tot, dar persistând în greșeală cred că oprind extinderea Schengen își pot rezova problema.
Nu, oprirea extinderii Schengen cu România nu va rezolva problemele Austriei, ele trebuie rezolvate cu Comisia Europeană. Presiuni asupra Serbiei și eventuale sancțiuni ca să nu se mai comporte în problema migrației ca până acum, încercarea de oprire a migrației la sursă, prin programe economice de investiții în zonele care provoacă migrația, un program european de pază comună a granițelor spațiului – pentru că nu e normal ca Austria să-și scadă numărul de grăniceri, deci să-și scadă cheltuielile, iar România să și le crească – și o politică europeană clară privind starea migranților – în principal separarea migrației cauzate de război sau de încălcarea flagrantă a drepturilor omului față de migrația cauzată de problemele economice – și nu în ultimul rând întărirea granițelor austriece cu Serbia.
Fără migranți nu se mai poate, Marea Britanie este un studiu de caz exemplar: a tarat Brexit de problema migrației, iar acum se confruntă cu mari probleme de forță de muncă.
Problema Austriei nu va avea rezolvare până ce ea nu va arde pe agenda Comisiei Europene. Iar până nu se vor stabili principii clare privind migrația, acceptate de toți membrii comunității, nu vor exista soluții. Iar dacă nu va fi gândit un mecanism separat care să stopeze fluxurile de migranți la graniță, Austria va rămâne cu problema arzând în mâinile partidelor extremiste.
Partea proastă este că divergența asta de opinii, cauzată de miopia sau parti-pris-ul Comisiei Europene și de derapajele unor state membre mult dincolo de normalitate, ne vor crea probleme și nouă în continuare, indiferent de vom fi primiți în Schengen sau nu.
Dar nu e cazul să ne victimizăm. Dacă Austria greșește sau se comportă ipocrit, nu trebuie să uităm că principalul vinovat pentru ratarea Schengen este clasa noastră politică care iată, nu numai că ne costă cei mai mulți bani din Europa, ne costă și etape din proiectul nostru de țară.