Măsura în politică

remus.pricopie
rector SNSPA

Măsura în politică – sau, mai exact, lipsa ei – poate arunca orice societate, oricât de solidă ar fi ea inițial, în mijlocul unei furtuni. Ne demonstrează acest lucru istoria; ne demonstrează acest lucru lumea tensionată în care trăim azi.

Omenirea se luptă de milenii cu un viciu social major: excesul.

Dacă ne uităm la grecii antici, de la mitologie, la filosofia clasică, o să vedem că toate scrierile lor abordează, într-un fel sau altul, lipsa măsurii. În acest sens, Aristotel este celebru pentru modul în care încerca, în urmă cu 2.400 de ani, să explice că nu trebuie să fim utopici, dar nici nu putem ignora bolile sociale. Excesul, răul, dorința de preamărire, de putere absolută și îmbogățire faraonică vor exista mereu în societate. Prin urmare, scopul nu este acela de a le elimina, ci de a le aduce la un nivel care să nu poată influența negativ societatea în ansamblul ei.

De atunci și până astăzi, toate lucrările importante din literatură, filosofie politică, drept, istorie, economie, sociologie sau psihologie socială abordează aceeași temă: lipsa măsurii și modul în care am putea ajunge la elixirul echilibrului social – dacă așa ceva există.

Astăzi, încă ne luptăm cu incapacitatea societăților moderne de a controla – sau măcar pondera – excesul, atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv. Așa am ajuns să împărțim societatea în tabere, în „bule sociale”, iar cele mai vizibile sunt și cele mai vocale, având și mesajele cele mai dure. Coeziunea socială, singurul element care poate garanta stabilitatea unei societăți / țări pe termen mediu și lung, a fost și continuă să fie sub asediul extremelor.

Da, excesul atrage privirile și like-uri pe FB, poate asigura chiar și ceva puncte electorale, dar, în final, macină și dărâmă încrederea în instituții, în viitor, adică ne dărâmă pe noi, pe fiecare dintre noi, inclusiv pe aceia care au semănat vânt, dar se miră de furtună. Altfel spus, excesul și ura alimentează un război în urma căruia nu există învingători, ci numai învinși.

*   *   *

Ce avem astăzi în spațiul public românesc este exact incapacitatea unor lideri politici și de opinie – și, în fond, incapacitatea sistemului nostru socio-politico-economic – de a pondera excesul.

Cam toate ieșirile publice, în special cele care sunt și foarte vizibile, sunt asociate cu o poziție extremă, într-un sens sau altul. Aproape nimeni nu este moderat, aproape nimic nu este echilibrat. Impolitețea și „înjurătura groasă” au ajuns să fie promovate chiar și de cei mai „elevați” formatori de opinie, intelectuali, lideri politici. Totul se discută în „tăblițe” sau etichete stridente.

Nu mai există mijloc, nu mai există măsură.

Dacă într-adevăr vrem să ieșim din această criză și să construim ceva, ar trebui să plecăm de la acest adevăr dureros. Nimeni nu are dreptate, în mod absolut, și fiecare – în primul rând politicienii – ar trebui să reintre în atribuțiile menționate în „fișa postului”.

Bunul simț și măsura sunt incluse în fișa postului.

Nu vom ieși din criza politică, medicală, economică sau socială în care ne aflăm dacă îl urmărim pe Dacian Cioloș cum simulează responsabilitatea formării unui guvern – el fiind primul care nu vrea instalarea unui guvern monocolor USR –, sau dacă îl ascultăm pe Florin Cîțu cât de „wow” este „România lui”, dacă ne luăm după promotorii alegerilor anticipate sau a suspendării Președintelui Iohannis – acțiuni politice care, evident, pe de o parte, nu se justifică și, pe de altă parte, ne-ar arunca în cea mai periculoasă criză politică a ultimelor trei decenii.

Nu vom ieși din criză nici dacă punem mâna pe furci și topoare, așa cum îndeamnă unii politicieni AUR, în consonanță cu unii formatori de opinie de dreapta – ceea ce este cel puțin atipic, dacă nu chiar ciudat.

Soluții există și putem ajunge la ele doar dacă revenim la măsură. Iar măsura trebuie creionată nu în funcție de orgoliile liberale, social-democrate sau progresist-încrâncenate, ci în funcție de țară și nevoile ei.

În istoria noastră, au existat politicieni care au știut valoarea măsurii – de exemplu, Brătienii –, așa cum și azi există partide / politicieni care pledează pentru echilibru. UDMR – foarte interesant – este partidul care ne tot spune aceste lucruri, încă din primăvară, când, de fapt, a început actuala criză politică, odată cu remanierea ministrului sănătății de la acea vreme (Vlad Voiculescu) și cu declanșarea atacurilor virulente ale USR Plus la adresa partenerilor de coaliție.

Sper ca după ce se consumă episodul premierului desemnat Cioloș – desemnare pe care, cu sau fără elemente de „pedagogie politică”, o consider corectă, pentru a clarifica nivelul de reprezentativitate și susținere a celor mai vocali și radicali politicieni de dreapta din actualul Parlament – liderii politici vor accepta dialogul și măsura.

În spitale mor oameni, inclusiv copii mici și elevi, în școli – sub privirile îngâmfate ale celui mai iresponsabil ministru al educației din ultimele decenii – domnește haosul, în economie lucrurile au luat-o razna, indiferent de ceea ce zic agențiile de raiting – aceleași care, în 2007-2008, ne spuneau cum duduie economia globală și care, evident, nu vor plăti facturile la energie ale românilor în această iarnă –, infracționalitatea crește (vă rog să vă uitați pe statistici), iar șansele de a utiliza banii pe care îi avem la dispoziție (banii europeni, de exemplu) scad cu fiecare zi de criză politică, în timp ce datoriile externe cresc.

Aceastea sunt realitățile pe care trebuie să le avem în vedere atunci când încercăm să definim un nou guvern al României. Acestea sunt temele pe care ar trebui să le aibă în minte orice politician, dar și formatorii de opinie care, uneori, instigă la ură și conflict mai mult chiar decât o fac politicienii extremiști sau populiști.

România trebuie condusă azi, trebuie scoasă din criză azi, iar cei care se gândesc la 2024 mai mult decât la 2021 pariază pe o nălucă politică.

România este guvernabilă, soluții întotdeauna există, iar redresarea țării poate începe imediat numai cu oameni mai puțin preocupați de proiecte politice individuale și cu un simț al măsurii bine dezvoltat, în timpul celor șapte ani de acasă, și consolidat pe parcursul carierei profesionale.

*   *   *

Sper ca politicienii noștri, după avalanșa de critici venite din toate părțile, dar în primul rând din partea celor 88% dintre cetățenii României, care consideră că țara nu merge în direcția bună, să aibă puterea să se adune și să demonstreze că au înțeles care este datoria lor, în vremuri de criză.

În fond, un politician de calibru este exact acela care, trecut prin furcile opiniei publice, descoperă măsura lucrurilor.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇