Lansarea listei de candidați ai AUR pentru alegerile parlamentare cu un an înainte de scrutin are, precum compoziția ei, semnificații țintite, dar pline de stângacii.
Având deja liste publice, AUR stabilește că la alegerile parlamentare va merge singur, nu în cadrul unei alianțe. Este o testare importantă, prin care partidul dorește să-și afirme locul pe scena politică și, desigur, punctul de plecare pentru poziția într-o posibilă viitoare alianță pentru restul scrutinelor.
Apoi, AUR vrea să transmită un mesaj de stabilitate și siguranță pe sine de tipul: avem oameni și nu avem scandaluri. Intenția este să arate că au capacitatea organizatorică și disciplina de a face listele fară tensiuni, din timp și să le respecte, deci maturizare.
Și, desigur, o țintă va fi și comparația cu restul partidelor, mai ales PNL, unde o foarte probabilă contracție de scor, deci reducere a numărului locurilor eligibile, va genera probabil multe tensiuni, care la liberali sunt mereu în văzul lumii.
Prima listă anunțată oficial vrea să transmită și poziția de lider, de numărul 1, de creator de agendă și trend din partea AUR. Că prima lista europarlamentară anunțată este a principalului partid antieuropean face parte dintre ironiile politicii românești.
Dincolo de aceste intenții, există multă șmecherie și multe fisuri. În afară de prima poziție pe listă, alocată lui Cristian Terheș, restul sunt total incerte. Este o listă cu 44 de oameni în total, însă nu sunt deloc clare ordinea, cine va fi pe cele 10-12 poziții teoretic eligibile și nici măcar câți dintre cei acum înscriși vor și rămâne pe lista.
Lista actuală se va învârti în spațiul public, va fi pompată electoratului țintă cu tot cu intențiile implicite despre care vorbeam mai sus, dar pe buletinele de vot ar putea arăta complet diferit.
Compoziția listei este un fel de shaorma cu de toate. Există și fondatorul Târziu, și actorul Mugur Mihăescu, foarte popular atât prin cariera, cât și prin pozițiile antivacciniste radicale, și intelectualii universitari cu o calitate profesională discutabilă, și sutana politică a lui Terheș, și promotori fanatici ai familiei tradiționale și anti-LGBTQ.
Unii sunt membri AUR, de mai lung sau scurt timp, alții sunt importuri de imagine, ceea ce sugerează o problemă la politica de cadre a AUR și un oportunism al ambelor părți, și al candidatului cu notorietate care vrea banii deloc puțini ai mandatului, și al partidului care vrea importul de notorietate.
De remarcat că George Simion nu e pe lista candidaților la europarlamentare. Cu siguranță nu ar fi avut cum să plece la PE, dacă vrea să rămână la vârful partidului și activ în politica internă. Niciun lider nu a reușit să le împace, mandatul europarlamentar este un (auto)exil din politica internă la nivel înalt cu mari recompense bănești, care justifica bătălia pe locuri eligibile.
Dar deschiderea listei de către lider o trage în sus și este un exercițiu pentru o eventuală candidatură prezidențială. Se teme dl Simion de acest test electoral? Ar fi ciudat, având în vedere trendul pe care se află AUR. De altfel, George Simion mizează pe un scor record care să seteze trendul anului electoral, a spus–o direct la Antena 3. De aceea, candidatul pentru prezidențiale va fi anunțat după scrutinul europarlamentar.
Simion a făcut o trimitere la așteptarea PSD, de repetare a scenariului de tip anul 2000 – Iliescu vs Vadim, dar a refuzat cu obstinație să confirme dacă va candida la prezidențiale și chiar să ofere un profil al candidatului: vom vedea dacă vor candida președinți de partide sau independenți impuși.
În ceea ce privește programul AUR, deși e o titulatură cam pretențioasă pentru compunere, elementul comun este populismul extrem. A fost lansată o sumă de lozinci fără nicio acoperire sau fundamentare, centrate pe suveranism și gâdilarea victimizării naționale: să ne recuperăm libertatea și identitatea. De parcă relele pe care le pătimim nu ar veni din metehne interne.
O componentă importantă vizează electoratul din diaspora, unde AUR are o susținere masivă. AUR le propune un program masiv de revenire în țară, dar numai la nivel de lozincă. Pentru că nu revenirea în sine este problematică. Se suie în avioane sau mașini și înapoi sunt. Dar după? Ce șanse la o viață decentă ar avea ei aici?
”Suntem decişi că primele măsuri care privesc românii de pretutindeni să se îndrepte spre familiile care duc o viaţă departe de casă şi care pot avea o viaţă mai bună în ţara lor”, se arată în documentul AUR. Cum anume ar putea avea o viață mai bună în țara lor... AUR nu spune.
La fel cu reducerea sărăciei, cu administraţia publică productivă, accesibilă, rapidă şi capabilă, cu sănătatea ca prioritate naţională, cu agricultura performantă etc. Lozinci, lozinci, lozinci.
Ceea ce nu reprezintă o rețetă a eșecului. AUR nu mizează pe o evaluare exigentă a viziunii, a soluțiilor. AUR mizează pe stimularea emoției negative, pe frustrare, pe victimizare, pe electoratul pentru care ștampila să fie răcorire, răzbunare și, la fel de important, armă împotriva pericolului imaginar care vine de afară, nu de la Est, desigur, ci de la Vest.
Dar furia și teama pe care se ridică AUR au explicații foarte clare, nu sunt paradoxale. Ele sunt provocate de actul de guvernare mizerabil și de aruncarea vinovăției pentru eșecuri în direcția Bruxelles-ului.
Cât timp acestea vor continua, ele vor reprezenta drojdie pentru creșterea AUR. Suveranismul populist din opoziție nu poate fi combătut cu suveranism populism la putere.
El nu poate fi combătut prin validarea argumentelor sale, ci prin dezamorsarea lor. Adică printr-un act de guvernare decent, nu numai cu respect pentru cetățean și banul public, ci și apt să valorifice, deci să evidențieze, beneficiile certe ale apartenenței la UE. Inclusiv beneficiile regulilor pe care trebuie să le respectăm pentru a accesa banii publici europeni.
Sigur că e mai ușor să clămpănești în rând cu AUR decât să generezi satisfacție publică prin actul de guvernare, dar altă cale nu există.