Mircea Geoană este, într-adevăr, din altă ligă decât restul clasei politice, are dreptate când spune asta. Și constatarea acestui fapt evident de către cei care nu au avut niciodată vreo apreciere deosebită pentru talentul său politic nu știu dacă dă măsura progreselor domniei sale sau măsură prăbușirii clasei politice.
Că ne place sau nu, că l-am votat sau nu în 2009, mi se pare de domeniul evidenței că prin comparație cu restul ofertei de oameni politici profilată sau posibilă anul acesta, dl Geoană vorbește corect românește, are coerență în discurs.
Nu aș spune și cine știe ce consistență, mai mult platitudini frumos exprimate, dar, din păcate, electoratul, mai mult la noi, dar nu numai la noi, vrea să fie inspirat, să trăiască emoții cu inima, mai degrabă decât revelații cu creierul.
Are contacte externe și exercițiul politicii la nivel înalt. Are și avantajul major că, fiind al doilea om în ierarhia NATO, se poate juca cu teme naționale, fără a putea fi acuzat de suveranism și naționalism în interesul lui Putin.
Iar într-un an când aversiunea față de partide a ajuns la cele mai înalte cote, Geoană nu este afiliat unuia și intră în tiparul care pare a fi moda electorală a anului 2024 – independentul de partidele politice.
Statutul acesta, dacă e real, este o condamnare electorală la impotență în exercițiul funcției, unde tot majoritățile politice ale partidelor contează, dar, până la urmă, nu e greu de înțeles de ce oamenii nu mai vor politicieni în sensul clasic.
Mai are de partea domniei sale și credința că în România nu poate ajunge președinte decât cineva girat de Înaltele Porți, ori un secretar general adjunct NATO, care își face campanie evidentă fără ca acest lucru să deranjeze Alianța, are premisa acestei susțineri.
Una peste alta, dl Geoană face o figură bună și diferită în deșertul actual. Și din toate aceste motive, toate sondajele de opinie, nu numai INSCOP care a făcut datele publice, îl indică în acest moment în topul încrederii publice.
Că este așa o demonstrează și iritarea extremă a liderilor PSD când vine vorba despre dl Geoană. În mod evident, dacă ar fi jos în sondaje, nu și-ar bate nimeni capul să-l atace. Dacă ești derizoriu, nu văd de ce s-ar mai strădui cineva să te arunce acolo.
Iar strategia liderilor PSD extrem de agresivă în raport cu Mircea Geoană nu face decât să îl ajute, fixându-l practic ca oponent de temut. Ceea ce probabil și este.
Dacă va candida, va capta o porție nu chiar neglijabilă în electoratul PSD în defavoarea candidatului pe care îl va avea oficial partidul. Iar dacă adunăm ce ar putea colecta de la PNL, cu atât mai mult în condițiile unui candidat comun Marcel Ciolacu, respins de 70% dintre liberali, dacă mai adunăm ce ar capta din zona nehotărâtă și fără simpatii politice, intrarea în turul al doilea nu ar fi chiar improbabilă.
Dar de la procente în sondaje și premise, oricât de favorabile, până la certitudini e cale lungă, iar dl Geoană este un expert al autodinamitării.
Nu e de așteptat ca pe tărâmul discuțiilor în format prezidențial să pățească ce i s–a întâmplat în lupta pentru Primăria Capitalei în fața lui Traian Băsescu, celebrul episod “în ce sector al Capitalei e platforma Măgurele?“.
Așa cum e de așteptat ca anii de la NATO să-l fi învățat destule încât să nu se mai aventureze în vreo vizită la ceas de seară care să-l detoneze. Nu cred că scandalul cumnatului, deja consumat, îl mai poate afecta, chiar dacă acesta va fi extrădat. Dacă îl joacă bine, un asemenea moment îl poate chiar avantaja.
Ceea ce îl poate pierde pe dl Geoană sunt două categorii de cauze.
Pe de-o parte, cele specifice oricărui candidat independent: cine îi adună semnăturile, cine aleargă în campanie cu afișele și organizarea, cine îi păzește voturile în secții.
Dacă pe acestea nu le are, cu alte cuvinte dacă nu va reuși să aibă, în mod miraculos aș spune, o structură foarte solidă de campanie și pentru ziua votului.
Altfel nu se poate și probabil că dl Geoană știe acest lucru, fiind trecut deja printr-o cursă prezidențială. Numai că atunci avea în spate structura organizatorică imensă a două partide mari.
Acum trebuie să o construiască, ceea ce costă imens. Din banii cui? Nu e un om sărac, dar nu poate fi vorba numai despre banii proprii. Iar banii mulți investiți în campanie nu generează oare obligații ulterioare pe măsură? Transparența finanțării până la ultimul leu va fi un test cheie pentru dl Geoană.
Pe de alta parte, pe dl Geoană îl poate învinge propria aroganță.
„Joc şi la altă ligă, aă să mă las afectat de astfel de comentarii. Eu sunt convins că majoritatea celor din partide nu sunt de acord cu astfel de afirmaţii. Nu tratezi un fost coleg aşa şi mai ales un lider atât de important. Ei ar trebui să fie mândri de faptul că unul care a condus PSD-ul a ajuns să fie un personaj atât de important, ar trebui să fie mândri şi neapărat să-mi propună mie să fac ceva, deşi au făcut-o. E altă discuţie, deci nu mă interesează!”, a spus dl Geoană la Antena3 , fiind întrebat de comentariile liderilor PSD la adresa sa.
Cum spuneam, are dreptate pe fond. Dar tocmai pentru că are dreptate, un asemenea discurs elogios al său despre sine îi ciobește nu numai dreptatea, ci și liga.
Când spui că ești din altă ligă, îi spui asta și lui Marcel Ciolacu, dar și celui care trebuie să te voteze și în fața căruia trebuie să fii măcar o dată smerit. Când repeți ce important ești tu, i-o repeți nu numai lui Marcel Ciolacu, ci și omului de la care aștepți votul și care o singură dată vrea să se simtă și poate chiar este mai important decât tine, pentru că el are votul și tu îl ceri.
Liga și importanța sunt cu atât mai valoroase când sunt implicite, atât de evidente încât nici măcar nu trebuie afirmate. Și în niciun caz în autoelogii.
Surse politice spun că dl Geoană transmite același tip de mesaje nepublice și către PSD, extrem de ușor de interpretat ca declarații de război, de unde temerea că în eventualul mandat prezidențial va începe o luptă pe viață și pe moarte cu foștii colegi.
O astfel de luptă nu ar fi cel mai rău lucru, dimpotrivă, cu două condiții: ceea ce vrea să pună în loc să fie cu adevărat mai bun, ceea ce nu am niciun motiv să cred că se va întâmpla, și să nu fie atât de intens trâmbițată încât să devină motivul pentru care să nu ajungă să o mai poarte.
Un pic de smerenie l-ar ajuta mult pe dl Geoană, altfel nu ar fi nici primul politician doborât de propria aroganță și nu i s-ar întâmpla prima dată.