După frica de coronavirus și după spaima unui posibil război în Europa, următoarea îngrijorare a contemporanilor este inflația. Și nu te sperie acea statistică, scrisă până acum numai cu o cifră și o zecimală, cât te sperie cealaltă, de la market, unde scumpirile în procente au ajuns deja la două cifre întregi, iar zecimalele nici nu le numără nimeni, că nu mai contează.
Mai este și o statistică băbească, nescrisă, dar pe care o simțim în buzunar: prețul cartofilor s-a dublat, iar ouăle, care dintotdeauna se ieftineau în februarie – când crește brusc fertilitatea găinilor, stimulată și de apetența cocoșilor -, în acest an se scumpesc spectaculos de la o săptămână la alta.
Inflația nu lovește însă numai țara noastră. Întreaga Europă, America și, până la urmă, întreaga omenire înregistrează numai scumpiri. Deosebirea dintre noi și celelalte țări ale Uniunii Europene este aceea că acolo rata inflației era în ianuarie de 5,1%, la noi 8,2%, iar BNR prognozează o creștere „cu două cifre” chiar în următoarele luni.
Mai exact, proiecția Băncii centrale este de 11,2% în trimestrul al doilea și de 10,2% în trimestrul al treilea. Perspectivele sunt sumbre. Domnul Ciolacu pune batista pe țambal, tot promițând că Guvernul ar mai putea majora în 2022 pensiile pe care le pretindea liberalilor în 2020 să le fi mărit ei, încă de atunci.
Domnul Cîțu lasă de înțeles că inflația e un nimic pe lângă o criză generală care ne așteaptă și pentru care numai dânsul are soluția salvatoare. Mai exact, dându-se mare profesionist într-ale economiei, atrage atenția că tot domnia sa a dat soluții și la criza din 2008.
Atunci soluțiile le propusese tot domnia sa, în calitate de economist, și propusese soluții pe care nu le-am reținut la timpul său, dar rețin acum concluzia:
„Cine ignoră lecţiile crizei din 2008 o să fie responsabil pentru o criză majoră, în perioada următoare”.
Măi, să fie! Care or fi lecțiile de atunci și ce propune astăzi președintele PNL? Fără să ne spună nici acum lecția de după 2008, domnul Cîțu o suprapune peste anul 2020 și ne dă următoarea explicație cu privire la contribuția sa în descurajarea inflației:
„Lecţiile pe care le-am aplicat în 2020 au dus la o revenire a economiei, cea mai rapidă, aşa popun şi acum, măsuri prin care creştem veniturile tuturor românilor. Vă spun că va fi complicat, eu am văzut tot felul de discuţii în spaţiul public, dar va fi complicat pentru PNL să susţină o măsură prin care vor creşte veniturile doar în sistemul bugetar”.
Se pare că lecția anterioară fusese reducerea TVA de la 24 la 20%, la puțin timp după ce crescuse de la 19 la 24%.
E greu să afli în această bâlbâială un ceva căruia să-i spui lecție și cu atât mai greu că asta ne va feri și acum de o criză majoră, pe care ar fi rezolvat-o economistul Cîțu după 2008.
Cu toate acestea, rețin o remarcă făcută corect de șeful PNL, atunci când se referă la creșterea veniturilor nu numai în sectorul bugetar (o cincime din total salariați), ci și în sectorul privat (restul de patru cincimi).
Dar cum? Asta nu știe s-o explice cel care se pretinde gata să ne dea soluții. Mă tem că nu le are nici acum, așa cum nu le-a avut nici în 2008 (corect ar trebui să vorbească de 2010) și poate nicicând.
Hai să punem punctul pe „i”. În 2016, mulți votanți au fost păcăliți, crezând că tripleta Dragnea-Olguța-Vâlcov va mări toate salariile. Abia după așezarea Olguței la butoane, descopeream faptul că doar bugetarii vor avea parte de creșteri salariale – dar și acestea numai din credite.
Iar acum, domnul Cîțu pretinde că va drege el stricătura altora, explicând, cam ca ex cathedra: „scopul este să ajutăm pe toţi românii care astăzi lucrează în România, nu doar pe cei din sistemul bugetar”.
Corect, dar cine este acela care va ajuta toți românii din România, nu doar pe bugetari?
Asta n-o spune liderul PNL, deși ca economist ce se pretinde ar trebui să știe că majorările sănătoase de venituri pentru toți angajații nu sunt cele obținute din scăderea contribuțiilor (cum propune dânsul, afectând sistemul sanitar și cel social), nici prin reducerea TVA (care numai ipotetic i-ar cuminți pe evazioniști).
Majorări sănătoase sunt doar cele provenite din creșterea productivităților, din adoptarea unor noi tehnologii perfecționate, din stimularea exporturilor, dintr-un grad mai înalt de prelucrare a materiilor prime sau din valorificarea superioară a resurselor materiale, energetice și umane.
Dacă liderul PNL sau altcineva știe să facă propuneri cu efecte de asemenea natură, atunci pot spune despre dânsul că a dat soluții. Altfel, discursul domniei sale este o simplă gulgută, nedemnă de a fi luată în seamă.
Chiar și reducerea unor impozite, cu care defila Dragnea în fața noastră, a dus la scăderea veniturilor la stat și creșterea împrumuturilor (cu dobândă!), pe care tot noi le plătim. Asta e ceva în felul anteriului lui Arvinte, care producea ilaritate cândva, în trecut.
Îmi permit să fac aici o paranteză, referindu-mă la o experiență trăită, la care m-am mai referit și cu alt prilej.
Întâmplător, sunt unul din cei care consumă multe legume: ciuperci, mazăre, fasole, morcovi, sfeclă, porumb boabe, toate conservate în cutii închise și pasteurizate.
Mazărea provine de cele mai multe ori din Bulgaria, Republica Moldova, Rusia, China și Ungaria. Pe ambalajul acestui din urmă producător este menționat că el n-a făcut decât s-o ambaleze. Fasolea provine din Franța, iar producătorul din Ungaria a închis-o în cutii ermetice, a pesteurizat-o și a comercializat-o în România.
Morcovii sunt din Cehia și Polonia, sfecla tot de pe acolo, lintea și ea din Ungaria, păstârnacul din India, iar porumbul boabe vine cam de peste tot. Te uimești aflând din câte țări poate să provină porumbul boabe la conservă, importat de țara noastră.
Românii, care fuseseră cândva în topul exportatorilor europeni de porumb, au ajuns să constate că este mai eficient să producă alții poumb pentru ei, să-l prepare, să-l ambaleze și să-l pasteurizeze, decât că-l crească singuri, să-l prășească, să-l plivească, să-i culeagă știuleții, să-i curețe boabele, să-l însilozeze și să-l trimită la fabricile de conserve, pentru preparat și pasteurizat.
Hai, că nu le-a trecut încă altora prin cap să pasteurizeze mămăliga. Parcă văd cum am consuma-o din import, deși s-ar cuveni să ne pricepem la mămăligă mai bine decât la orice altceva!
Nu pot avea decât cuvinte de laudă la adresa celor care, în condiții concurențiale, au produs, transportat și comercializat conserve, aproape eliminând producătorii noștri din propriile piețe. Legile economiei de piață își spun cuvântul. Jos pălăria!
Dar, pe de altă parte, apare o firească întrebare: ce i-a împiedicat pe producătorii unei țări cu vechi tradiții agricole, precum România, să producă ei cu costuri mai mici, să ofere mai ieftin, să concureze importurile și chiar să ofere produsele noastre la export, eliminându-i pe actualii ofertanți în propria lor țară?
Simplu: i-a împiedicat politica economică de la noi, interesul politic și electoral, mai mare decât stimularea producătorilor sau încurajarea exporturilor.
Mult discutatul program al lui Dragnea se ocupa de mărirea salariilor la bugetari, îi trecea cu vederea pe micii producători, nu era preocupat de nevoile acestora și îndeosebi de stimularea retehnolocizării, a creșterii productivităților și a exportuirlor.
Acum, Florin Cîțu face „descoperirea” că încurajarea sectorului privat poate produce nu numai creșteri salariale, dar și un substanțial venit la buget, prin creșterea impozitului și contribuțiilor datorate de aceștia.
Dar degeaba descoperi ce ar putea genera creșteri salariale, dacă nu știi să dai soluții acestui „ce” și nici nu te pricepi să spui „cum”.
Valorificarea superioară a forței de muncă și a materiilor prime, creșterea productivității, dezvoltarea exporturilor, acestea sunt soluțiile. Restul reprezintă discursuri, propuneri, analize, comentarii, declarații, afirmații, susțineri, cuvântări, alocuțiuni, reprezintă ce vreți, dar nu soluții.
Dacă domnul Cîțu - sau altcineva - are vreo soluție economică sau de alt fel care să ducă la creșterea productivităților, promovarea exporturilor, retehnologizarea fabricației, inovare, la dezvoltarea sectoarelor productive, dacă se pricepe să ofere un know-how, poftim. Merită felicitat.
Dacă nu, atunci totul este numai gargară.