Campania din 2024 a avut aparența unei extreme banalități, care a și îndemnat la tot felul de strategii de manipulare a rezultatului pentru o finală ideală.
Sub pojghița de aparență, însă, mocnea un vulcan politic și social violent care a erupt, șocând pe toată lumea și schimbând cu totul regulile jocului. Haosul instaurat atunci a rămas regula în această campanie.
Pentru prima dată nu mai discutăm în România despre două blocuri politice mari, regula alegerilor de până acum, din cauza/datorită căreia practic turul întâi era o formalitate cu rezultat cunoscut din start, cu excepția accidentului din 2000.
Discutăm despre trei blocuri politice, toate în crize mai mult mai puțin spectaculoase însă, în mod cert, suficient de intense încât să inactiveze o parte din potențialul lor electoral.
Corpul extremiștilor/izolaționiștilor
Este blocul aflat pe cel mai mare val, ridicat de Călin Georgescu. El este disputat de doi candidați. Favorit, implicit al primului tur, este George Simion, președintele AUR și autodeclarat moștenitor al lui Călin Georgescu.
Dl Simion pare stabilizat în sondaje pe la 30%, iese puțin și controlat la declarații publice pentru că asumă riscuri mici. Potențial de creștere în această fază nu are foarte mare, dar se poate prăbuși.
Cea mai mare problemă a lui este că dl Georgescu nu a formulat personal explicit nicio vorbă de susținere. Ea îi este atribuită, nu a infirmat-o, dar nici nu a confirmat-o.
O a doua problemă este scindarea AUR. Eliminarea lui Claudiu Târziu, chiar dacă nu a provocat efecte vizibile, se poate dovedi totuși problematică.
Tot pe acest bloc încearcă să se suie și Victor Ponta care țintește în mod special voturile pesediștilor izolaționiști, care părăsiseră din noiembrie soluția oficială de vot a partidului.
Dar nu numai, pentru că Victor Ponta este cu mult mai abil și mai antrenat decât George Simion, însă fiind obligat să comunice, să vorbească, să fie foarte prezent, pentru că trebuie să crească, se expune riscului de erori și am văzut deja una monumentală, referitoare la salvarea Belgradului, care îi lezează brandul naționalist.
Amândoi se declară nu numai naționaliști și trumpiști, ci și antisistem. Ceea ce este uluitor, cât timp amândoi, în grade diferite, desigur, sunt 100% produse ale sistemului.
Corpul coaliției de guvernare
Cu bolovanul guvernării impopulare de picior, acest bloc merge, teoretic, cu un singur candidat, Crin Antonescu, plasat însă substanțial mai jos decât suma scorurilor prezente, nu mai discutăm de cele din 1 decembrie, ale PSD-PNL-UDMR.
O diferență aritmetică generată, pe de-o parte, de o demobilizare provocată de faptul că niciunul dintre partide nu simte că are cu adevărat candidat. Pentru prima dată, PSD nu are pesedistul pe buletinul de vot încă din turul I, liberalilor candidatul le-a fost președinte, însă cu mult timp în urmă. În 10 ani, partidul, un organism viu, s-a schimbat mult. Iar UDMR are o componentă izolaționistă de inspirație Orban.
Pe de altă parte, dar inclusiv din motivele de mai sus, Crin Antonescu își împarte voturile partidelor din coaliție cu candidați din celelalte blocuri, Victor Ponta, din PSD, și Nicușor Dan, din PNL.
Ceea ce face ca blocul cu majoritatea primarilor să nu fie deloc sigur că își va avea candidatul oficial în turul al doilea, ceea ce e de necrezut în politică, așa cum o știam.
Corpul opoziției pro-europene
Pentru voturile lui, extrem de risipite între un partid mediu, USR, și multe partide liliputane neparlamentare, se bat doi candidați într-o situație halucinantă.
Elena Lasconi, președinta USR și candidată cu sigla USR pe buletinul de vot, este, în fapt, independentă, cel puțin în raport cu conducerea partidului, și Nicușor Dan, oficial independent, dar în fapt candidat al tuturor partidelor mici și conducerii USR.
Lupta dintre cei doi nu este numai electorală, ci se duce și în justiție, unde USR atacă decizia BEC care interzice partidului să susțină în campanie oficial alt candidat decât cel pe care și l-a înregistrat la BEC. Iar Elena Lasconi va cere reprimirea accesului la fondurile de campanie.
Nicio îndoială că se va ajunge la întrebarea cum e posibil ca un biroul național de 25 de persoane și un consiliu politic informal să infirme cu majoritate de voturi decizia unui congres în care au votat direct toți membrii partidului.
Care vor fi efectele acestui scandal asupra reîmpărțirii voturilor între cei doi candidați e greu de spus deocamdată. Cel mai probabil, mare transfer de la Elena Lasconi spre Nicușor Dan nu va fi, pentru că electoratele celor doi erau deja stabilizate.
Elena Lasconi, victimizată, ar putea accesa bazinul antisistem, în timp ce Nicușor Dan ar putea transmite mesajul de coalizare a votului util în jurul său.
Pe ansamblu, însă, există riscul ca imensul scandal, imaginea de amatorism a USR și scindarea evidentă din partid să contracte votul acestui bloc prin diminuarea încrederii în maturitatea și onestitatea lui.
Nehotărâții
Ei sunt al patrulea corp, absolut eterogen, cel mai instabil, dar și cel mai mare, în jur de 45%. Evoluția lui este imprevizibilă, de la absenteism, la migrare masivă spre unul dintre cele trei blocuri politice în funcție de orice eveniment care poate apărea de acum încolo.
Orice lebădă neagră cu potențial emoțional major poate mobiliza voturi din acest bazin și influența rezultatul cu atât mai puternic cu cât va apărea mai aproape de 4 mai.