Prima săptămână de campanie a fost ca un carusel dement cu întâmplări și decizii fără precedent și fără nicio logică politică.
Despre felul în care USR a aruncat-o pe Elena Lasconi pe scări am scris deja, însă nici nu se terminase bine puciul din partid că spațiul public a fost inundat cu nefăcută lui Victor Ponta.
Victor Ponta, intrat la apă
Fostul premier, acum candidat suveranist, a recunoscut pe ton șăgalnic că a primit cetățenia sârbă ca un fel de recompensă, șpagă ar zice unii, pentru că în 2014 ar fi decis pe cont propriu, „peste structurile românești”, să deschidă valea de la Porțile de Fier pentru a evita inundarea Belgradului, asumând însă inundarea unor state românești.
Pornind de la premisa că Victor Ponta nu e prost și nici începător, este foarte greu de înțeles o asemenea auto sabotare de proporții neprovocată.
De ce să faci asta când ești pe un trend crescător cert, de ce să îți dinamitezi principalul argument electoral de până acum, adică naționalismul? Și mai ales, de ce să proiectezi apăsat o conducere netransparentă, discreționară?
Nu cred în varianta că l-a scăpat gura, că l-a luat valul. Nu era nici măcar acel gen de conversație în acest moment. A fost o informație plasată intenționat, a cărei veridicitate este pusă sub semnul întrebării de Liviu Dragnea, de fostul ministru de resort Doina Pană până și de Hidroelectrica. Cu atât mai mult, de ce?
În principiu, pot exista două explicații care nici nu se exclud neapărat. Una ar fi cea livrată de chiar dl Ponta, avea informații că va fi atacat cu această temă și a preferat să o detoneze controlat cât mai departe posibil de vot.
Ceea ce nu se potrivește este tonul folosit. Dacă realizezi gravitatea, nu o povestești aproape în bășcălie, ci, eventual, o pui la capitolul nopți nedormite ale unui premier, decizii care te urmăresc.
Cea de a doua a fost că dl Ponta ar fi vrut să facă astfel un fel de ranforsare a unei componente diferențiatoare - antisistemul, pe care se suie acum victimizată și Elena Lasconi.
Dl Ponta a transmis că și-a asumat, cu costul de rigoare, să înfrunte sistemul instituțional, că este dispus să conducă cu mână forte, ceea ce poporul pare a dori. Greșesc sau nu, comanda va fi la mine, nu la sistem este un mesaj implicit al momentului. A și continuat de altfel atacurile la sistem pe un ton tot mai intens.
Să nu pierdem din vedere că Victor Ponta mizează în primul tur pe atragerea cât mai multor pesediști care trăiesc cu nostalgia unui lider suprem în suflet și pe furioșii antisistem. Lor le transmite că a fost un premier antisistem și vă fi un președinte antisistem, oricât de absurde și contradictorii ar fi aceste concepte. Un eventual dosar penal chiar l-ar ajuta.
Nu s-a ținut prea mult nici pe această linie și vineri a nuanțat, că de fapt nu ar fi decis pe cont propriu nimic, că legislația a fost respectată. Este totuși greu de înțeles cum să nu fi știut președintele Băsescu de o asemenea încălcare, dacă ea s ar produs în realitate, și în condițiile inflamatului an electoral 2014, nu i-ar fi imputat-o lui Victor Ponta.
Deci, una peste alta, gestul lui Ponta rămâne o bizarerie.
George Simion, aproape dispărut
Bizară este și reducerea drastică a vizibilității campaniei lui George Simion, confirmată de faptul că pentru prima săptămână, AUR nici nu a raportat cheltuieli.
Sigur, a existat filmarea de patul de spital, deci, presupunem, dl Simion a trecut printr un episod neplăcut, în week-end au mai apărut niște postări, a fost și un soi de conferință de presă cu circuit închis. Dar, chiar și așa, pierderea de viteză este evidentă. De ce?
O explicație poate fi că dl Simion se așteaptă la niște dezvăluiri de campanie foarte grave și a redus motoarele pregătind strategia de a le para. Dar mai degrabă, liderul AUR pare a încerca să imite campania lui Călin Georgescu, retras, cu mesaje țintite, un pic misterios și, mai ales, fără riscul de a greși ceva în interacțiuni necontrolate.
Pare destul de sigur că are numărul de voturi ca să ajungă în turul al doilea, unde oricum jocul se va reseta și atunci nu își dorește riscuri costisitoare electoral.
Între timp, nivelul campaniei este extrem de scăzut, pe teme care nu țin de competențele președintelui, ci de divertisment. Dar aceasta ține de așteptarea publicului. Când el nu are nicio curiozitate despre reforma serviciilor de informații, de exemplu, dar adoră soacrele care râd sau lăcrimează, exact asta primește.