Vicepremierul Dragoș Anastasiu adus la vârful guvernului de Ilie Bolojan și-a dat demisia după ce a ieșit la iveală că a dat mită vreme de mai mulți ani pentru a-și „salva” afacerea.
Se înțelege că în funcții importante ale guvernului pot ajunge oricând persoane compromise? Că nimeni nu verifică biografiile celor selectați pe criterii politice sau prin alte mijloace înainte ca aceștia să preia funcții în care au acces la informații secrete? Nimeni nu-i controlează pe cei care pot avea cu adevărat influență asupra legislației sau a tipului de reforme care se decid? Sunt aceste personaje dubioase pe cont propriu, au datorii în diferite medii și se gândesc să le achite din aceste poziții sau, poate, unii lucrează și pentru alte state?
E posibil ca Dragoș Anastasiu să fi vrut să ajute guvernul cu tot ce a învățat din experiența lui lungă de om de afaceri. Rolul lui era să reducă și să eficientizeze aparatul birocratic și companiile de stat, deși nu s-a mai ocupat niciodată de vreun audit public, iar expertiza îi vine doar din ceea ce a făcut în afaceri. Acolo s-a descurcat, însă, plecând de la premise care l-au împins să încalce legea de dragul profitului.
Se subînțelege din documentele apărute în spațiul public că i-ar fi plătit pe unii dintre angajații săi la negru și pentru a se proteja de ilegalitățile descoperite, ar fi dat între 2009 și 2017 circa 170 de mii de euro mită unei inspectoare de la ANAF (Agenția Națională de Administrare Fiscală), în schimbul promisiunii că, în urma controalelor, nu va primi sancțiuni.
Angajata Fiscului a fost condamnată la peste 5 ani de închisoare, pentru luare de mită și trafic de influență, iar un comunicat al Direcției Naționale Anticorupție (DNA) a explicat cum Anastasiu și partenerul său au venit în februarie 2018 la sediul DNA „cu un denunț deja redactat pe numele unuia dintre ei” și amândoi „au fost considerați de procurorul de caz martori denunțători”, beneficiind în acest fel de scutirea de pedeapsă.
Fapta e totuși clară, iar Anastasiu a spus în conferința de presă în care și-a dat demisia că a mituit pentru a evita falimentul: „există două tipuri de șpăgi. De supraviețuire și de îmbogățire. Din punctul nostru de vedere, treaba a fost de supraviețuire. În toată perioada asta a fost zona de frică și de supraviețuire”.
Cu această filosofie de supraviețuire în orice condiții și asumând orice riscuri ar fi urmat să lucreze și la guvern. Sub presiunea reducerii deficitului, dincolo de orice morală și la limita legalității, pentru salvarea cifrelor și aura personală, vicepremierul Dragoș Anastasiu era gata să comaseze, să elimine, să modifice, să taie în carne vie. Oare totul era în beneficiul statului? Al statului pe care, altminteri, îl disprețuiește profund, după cum rezultă din ultimul său discurs public, ținut duminică la guvern și în care a insistat că statul român e inamicul mediului de afaceri, că funcționarii terorizează mediul privat, că statul blochează returnările de TVA în mod intenționat, că întreg sistemul funcționează defectuos și tinde să fie corupt.
Contează poate mai puțin de ce, în ciuda acestui mediu toxic, Domnul Anastasiu a acceptat să lucreze la guvern: voia să facă schimbări, voia să profite sau visa la o carieră politică? Nu știm, în schimb, am aflat că guvernul e un sat fără câini, unde lupii pot deveni paznici la stână, unde primul-ministru poate fi pus în situații din cele mai delicate, fiindcă nimeni nu-i arată care sunt riscurile angajării unuia sau altuia în subordinea sa.
Oare când l-a adus, de pildă, pe Anastasiu ca vicepremier le-a cerut serviciilor secrete să-l verifice? Și dacă da, nu a aflat ce vulnerabilități are? Vicepremierul demisionar declară că a avut aviz de la Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (ORNISS), numai că instituția are mari carențe de credibilitate. Ultimul scandal e de anul trecut, când directorul instituției, la acel moment, Marius Petrescu urma să dea un certificat pentru accesul la informații secrete de stat, în mod ilegal și a fost depistat într-un dosar de trafic de influență în care era cercetat fostul senator PNL, Eugen Pîrvulescu.
E foarte probabil ca Dragoș Anastasiu să nu fie singurul subordonat al premierului cu schelete în dulap. Îi va afla pe rând Ilie Bolojan? E acest tablou cu vicepremierul său preferat parte dintr-o ecuație mai largă de compromitere a șefului guvernului? Sau totul ține de superficialitatea și lipsa de seriozitate instituțiilor de stat?
Autor: Sabina Fati