Sigur că o idee care ți-a intrat în cap te face să nu vezi pădurea din cauza copacilor. Nu are importanță dacă ideea este corectă sau nu.
Mintea umană are această nefericită însușire de a accepta adevăratul și falsul deopotrivă. Ciudat este că nici realitatea nu poate zdruncina ideile greșite, chiar dacă ele sunt invalidate de viață.
Așa se explică faptul că nici acum, la un an de pandemie, unii nu au înțeles cum stau lucrurile. Nu au înțeles necesitatea carantinării, nu acceptă restricțiile, nu pricep că pandemia a schimbat viața tuturor. Nu pricep că regulile care ne guvernează viața la vreme de pace nu mai sunt valabile la vreme de război.
De exemplu, pentru doamna Renate Weber libertatea de exprimare este ,,victima absolută a acestei pandemii nu doar în România, peste tot”.
Ca să deschidem discuția trebuie spus că nici la vreme de pace libertatea de exprimare nu este absolută. Calomnia, discursul discriminatoriu, vehicularea în spațiul public de informații false reduc masiv limitele libertății de exprimare.
Una peste alta libertatea de exprimare există când oamenii spun adevărul sau părți de adevăr, nicidecum minciuna.
Revenind la pandemie, că despre asta e vorba, să negi existența coronavirusului nu e doar o eroare, este un neadevăr, o minciună. Să negi faptul că oamenii se îmbolnăvesc și mor nu este altceva decât o greșeală bazată pe un neadevăr.
Demonstrațiile antimască și strigatul aiurea-n Piața Victoriei că măsurile de protecție sunt un abuz administrativ prin care statul își bate joc de cetățeni și de libertatea lor sunt niște cereri bazate pe un neadevăr, pentru că măsurile restrictive și-au dovedit eficacitatea.
Ceea ce fac manifestanții antimască sau ce spun pe la televiziuni personalități publice nu-i nimic altceva decât propagandă de proastă calitate. Ce strigă ei și ce spun nu sunt decât neadevăruri scoase din context, minciuni costumate cu zdrențe de adevăr ca să pară adevăruri.
Manifestațiile acestea au devenit scop în sine și scopul este clar: tracasarea Guvernului, ca acesta să piardă susținerea populației în implementarea măsurilor care trebuie să țină sub control pandemia. Toate acestea în numele libertății de opinie atât de dragă Avocatului Poporului.
Oamenii aceștia nu sunt teroriști, așa cum crede domnul Cîțu, sunt o masă manipulată politic.
Că domnul Cîțu percepe latura politică a acestor manifestații și nu-i cade bine la stomac este treaba dumnealui. Că dă cu bîta în baltă oferind motive de scandal oponenților nu mai este doar treaba dumnealui, ci a tuturor pentru că buna guvernare ne privește pe toți.
Revenind la teza violării libertății de exprimare, să constatăm că legea nu îți dă voie să spui ce vrei dacă ce spui nu este adevărat, pe motivul că astfel zădărnicești munca Guvernului.
Dacă poți enunța principii politice ce nu sunt împotriva democrației, poți enunța judecăți de valoare care nu au la bază negarea pandemiei.
Drept este că și contestatarii acestor măsuri nu mai neagă existența coronavirusului, s-au lămurit că e o prostie care n-a ținut și contestă doar măsurile administrative pe motiv că ei cred că sunt abuzive, le contestă pentru că au dreptul ăsta. Dacă au acest drept să facă manifestații câte vor și cât scandal pot.
Că guvernele restrâng ,,dreptul” unora de a găvări aiurea-n contra pandemiei mi se pare un lucru normal. Chiar doamna Weber constată stupefiată că această măsură se ia peste tot.
Că și site-urile de pe Net fac același lucru mi se pare la fel de normal, site-urile sunt spații publice și legile li se aplică și lor. Faptul că sunt reduși la tăcere propagandiștii e un lucru bun, site-urile de pe net trebuiau să ia astfel de măsuri mai devreme și în alte probleme delicate ca discriminarea sau difuzarea de știri false.
Ca rezultat al controlului aplicat de site-uri apare autocenzura, în sensul că cei ce-și permiteau să spună orice fără frică de sancțiuni și-au temperat discursul, ceea ce este evident un lucru bun.
Acest lucru poate duce la ideea că libertatea de exprimare a fost ciuntită, violată, trimisă într-un soi de lagăr de concentrare interior. Exagerarea aceasta evidentă poate conduce la idei de genul celei vehiculate de doamna Weber la televiziune.
Poate că dumneaei este interesată prin natura funcției pe care o exercită de această problemă și se simte datoare să reacționeze, să apere dreptul tuturor la liberă exprimare. Dar nici dumneaei nu are dreptul să exagereze vădit, cum a făcut când a spus ce a spus.
