Eșecul de la CNAS. Concurs pentru ce și pentru cine?

Eșecul de la CNAS. Concurs pentru ce și pentru cine?

Concursul pentru funcțiile de directori generali ai caselor județene de sănătate, cu doar 5 admiși după proba scrisă din 33 de participanți și 54 de înscriși, este un succes prin faptul că a existat, dar un eșec de proporții pentru toată lumea prin rezultate. Însă un eșec care poate constitui premisa unor corecții esențiale.

Miza concursului este imensă. Vorbim despre oameni care gestionează bugete de miliarde de lei, cei care realizează contractele pentru serviciile medicale. Anul acesta bugetul CNAS este de aproape 45 de miliarde de lei.

Din start aș remarca faptul că organizarea concursului și severitatea lui infirmă suspiciunea că demiterea lui Vlad Voiculescu de la Ministerul Sănătății ar fi avut ca motiv obscur blocarea/trucarea concursului.

Nici nu prea văd cum să fi fost așa cât timp concursul a fost organizat de șeful Casei Naționale de Sănătate, Adrian Gheorghe, numit de premier și deci revocabil tot de către premier, indiferent de soarta ministrului Sănătății.

Dl Voiculescu a plecat, dl Gheorghe a rămas și a organizat extrem de riguros un concurs care nu a ridicat absolut nicio suspiciune de fraudă.

De menționat că metodologia concursului este cea elaborată în 2020 prin Ordinul 973/2020 al fostului președinte CNAS, Adela Cojan, pentru concursul de anul trecut care însă nu a mai avut loc.

Dacă severitatea și corectitudinea sunt dincolo de suspiciune, există unele semne de întrebare privind bibliografia și conținutul subiectelor.

Au fost candidați, dintre puținii care au încercat să vină din afara sistemului, care au remarcat că bibliografia extrem de stufoasă, multe pagini de legislație în timp puțin, i-a favorizat într-un fel pe cei care lucrau deja cu normele respective.

În privința subiectelor, numai unul dintre ele verifică într-adevăr abilitățile manageriale, mai precis ultimul care cere măsuri de eficientizare a cheltuelilor cu asistența medicală în spitale. Restul se referă strict la prevederi legale, ceea sigur că face examinarea mai obiectivă. Dar relevantă?

Un director general are un serviciu juridic pentru asemenea aspecte, nu e nevoie să știe pe de rost legi, alta e treaba lui, după cum remarcă un manager general al unei importante firme din România:

“În activitatea mea am avut ocazia să apelez pt. recrutare de înalte poziții manageriale la firme specializate, la așa-numiții head-hunteri. Nu îmi aduc aminte să fi testat candidații privind cunoașterea legilor sau specificului activității companiei în care ar fi urmat să lucreze. Cum să întrebi un candidat la postul de director, aleg aiurea, al McDonalds, care este rețeta hamburgerului de vită sau cuantumul amenzilor pe care le poate da Autoritatea Sanitar Veterinară?

A, că îl întrebi cum a eficientizat activitatea în posturile anterioare, cât a ridicat cifra de afaceri sau cu cât a redus cheltuielile, dar mai ales cum, de acord, aia înseamnă recrutare profesionistă. Cu astfel de subiecte mă întreb dacă un manager capabil din sistemul privat de sănătate, și avem multe exemple de afaceri de succes în domeniu, rețele de sănatate sau spitale private, ar fi luat peste 70 de puncte. Mi-e teamă că nu!”

Cei mai mulți dintre candidați, 24, sunt actuali șefi ai caselor de sănătate, oameni care, cu cele 5 excepții, nu numai că nu au reușit să obțină cele 70 de puncte necesare pentru promovare, dar nici măcar nu au fost pe aproape. Au existat și rezultate sub 20 de puncte.

De aici două concluzii. Pe de-o parte, calitatea extrem de slabă a celor care au fost desemnați interimari în aceste funcții, pe criterii politice în imensa majoritate. Unde nu a fost așa, s-a văzut la concurs, de exemplu la prima clasată, Carmen Eleonora Prodan, director general al CAS Maramureș, despre care presa locala spune că a fost mereu interimara în locul directorilor politici demiși politic.

Pe de altă parte, se pare că nici actuala putere, și mă refer la ansamblul ei, nu a reușit să atragă spre acest concurs resurse puternice și competente din societate, ceea ce reprezintă o problemă.

Și aici e cheia. Cât de competenți sunt actualii interimari e clar. Soluția este cooptarea unor manageri competenți din domeniul privat, așa cum este chiar dl Andrei Gheorghe. Dar, cu alte subiecte de concurs, nu unele pentru juriști.

Până când va fi organizată o nouă rundă de concurs, casele județene de sănătate nu pot rămâne fără directori generali. Aceștia, cu notele lor, cei care nici măcar nu s-au mai prezentat sau alții pe care să-i numească actuala conducere a Casei.

A înlocui interimarii lor cu interimarii noștri mi s-ar părea o soluție proastă care nu va scăpa niciodată de suspiciunea politizării.

De aceea, soluția nu poate fi decât organizarea foarte rapidă a unui nou concurs, poate cu o tematică mai bine țintită pe ceea ce trebuie să fie un director de casă de sănătate.

Așa cum ar fi de dorit ca și postul de director general al INSP să fie scos la un concurs corect și sever, după încercarea, din fericire ratată, de a eșua într-o selecție de dosare aranjată pentru un candidat dinainte știut.

Citește și alte texte semnate de Ioana Ene Dogioiu


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇