Faptul, neașteptat pentru mulți, că a reușit să scape de cei doi mari protagoniști pesediști ai crizei azilelor este o mare victorie pentru Marcel Ciolacu, care, cu o oarecare întârziere, proiectează imaginea de lider de care se avea nevoie.
Că în cazul Gabrielei Firea își îndeplinește și un obiectiv politic vechi și dificil, de a scăpa de ceea ce americanii numesc “a pain în the ass”, este adevărat. Fapt este că în acest moment, partea pesedistă a scandalului a fost curățată în zona cea mai importantă și, cu paloșul umed de sânge politic, ritual fără de care (îmi spunea cândva un experimentat demnitar) nu ai autoritate reală, premierul își permite să ridice miza. Și pentru sine însă.
În mod evident, Gabriela Firea nu a plecat de bunăvoie, ci pentru că a realizat că și-a pierdut susținerea politică în partid. Dacă aștepta până luni retragerea sprijinului politic al PSD pentru portofoliu, probabil fără voturi împotrivă, cel mult cu abțineri, ar fi fost și dovada acestei situații, o probă pe care a vrut să o evite pentru că încă are speranțe politice de revenire. Nu este genul care să abandoneze din prima.
Ce a pierdut-o? În primul rând, lungul șir de minciuni în care și–a încurcat picioarele, în privința soțului, consilierei, surorii și a șoferului Godei. Ironia face ca inclusiv în lunga postare de anunțare a demisiei dna Firea să își fudamenteze sigură propria vinovăție, cel puțin morală, mai bine decât a reușit oricine.
“Pe unde a venit Ligia cu mine, la diferite job-uri, în ultimii ani, a venit și acel bărbat acuzat, să o ajute pe ea, și pe alți colegi. Ca șofer, ca om bun la toate“, scrie dna Firea. Dar a început prin a spune că nu știe cine e Ștefan Godei.
“Când a apărut primul articol despre cămine (în ianuarie – n.red.), i-am încetat contractul la biroul parlamentar”, recunoaște dna Firea. Dar a spus că nu știa nimic despre azilele groazei până la descinderea DIICOT din iulie. Și când a citit, în afară de a-l da afară, a făcut ceva pentru a curma oroarea? Nu, deși sustine: "Se poate uita cineva în ochii mei să-mi spună că eu aș fi putut ști și tolera cel mai mic rău față de cineva?".
Cu scandalul ororii scrijelit pe frunte, dna Firea nu pleacă doar din guvern, ci și din toate funcțiile de conducere din partid, din care se suspendă pe o perioadă limitată, după cum subliniază.
Cu alte cuvinte, anunță de pe acum că va lupta să revină. Va încerca probabil să câștige din nou șefia organizației București și să revendice cadidatura, mizând pe faptul că timpul va mai estompa emoția de acum, modelul Piedone cum ar veni.
Ar putea fi eficient dacă Bucureștiul ar fi tot doar un sector 5 mai mare, dar nu este. Și daca Marcel Ciolacu ar aștepta-o înapoi cu brațele deschise sau măcar ar sta cu mâinile în sân în fața încercărilor ei de revenire.
Cu atât mai puțin probabil cu cât Marcel Ciolacu deja a ridicat miza în mesajul ce a urmat demisiei dnei Firea.
„Aștept acum că și primarii, șefii de Consilii Județene, directorii de instituții publice locale sau șefii din poliție care au avut o legătură cu ’azilele groazei’ să își asume pe deplin responsabilitatea. Toți trebuie să facă un pas în spate”. Cine să fie primul dintre primari în scandalul azilelor? Dl Pandele, evident. În aceeași postare dl Ciolacu se ia de braț cu BOR, cea cu care familia Firea-Pandele a intrat în sinucigașă coliziune frontală.
Fără funcție și bani de împărțit, fără mesajul milosteniei, în confruntare cu BOR, rivala veche a lui Marcel Ciolacu, căruia tot timpul i-a purtat sâmbetele, dna Firea are șanse minime să se mai ridice, cel puțin pentru 2024. Și dacă pierde acest tren electoral, nu va mai avea control nici pe listele electorale ale Bucureștiului, deci nu va mai avea oaste in viitoarele mandate.
Mai ales că există și un probabil înlocuitor, Daniel Băluţă, primar destul de popular, infinit mai puțin controversat, care oricând poate fi inclusiv o soluție de candidatură comună PSD- PNL la București.
Deci, în mod aparent paradoxal, Marcel Ciolacu este pe plus în acest scandal, ridică miza și lasă în off-side inclusiv PNL. Dar despre asta și despre destinatarii semnului către ușa premierului, într-o analiză separată.