În timp ce trimiteau presa pe câmpii după un semi-fake aruncat pe surse, echipele de negociere PNL-PSD construiau în perfectă armonie noul plan pentru alegerile de anul acesta.
Dacă variantele lansate pe surse vor fi confirmate, soluția aleasă de cele doua partide este cu adevărat de noaptea minții și foarte probabil să nu mai aibă legătură neapărat cu mult invocata rezistență în fața valului extremist, ci cu ambițiile lui Klaus Iohannis de a construi argumente pentru o dregătorie europeană.
Duminică seara toată presa știa că negocierile PNL-PSD au fost anulate abrupt pentru că Marcel Ciolacu s-ar fi supărat pe o declarație a purtătorului de cuvânt PNL, potrivit căruia comasarea locale – europarlamentare era ca și decisă.
Și, din nou, discuții despre ruperea coaliției, despre candidatul la prezidențiale, despre luptele corp la corp PNL-PSD.
De fapt, exact în timp ce se discutau toate acestea, echipele de negociere ale partidelor lucrau intens, câteva ore bune, la planul final pe care liderii coaliției ar trebui să îl prezinte partidelor.
Prima concluzie pe care ar trebui să o tragem este că toate contradicțiile din coaliție, amenințările cu ruperea, cu refacerea alianțelor vechi și altele asemenea sunt bazaconii.
PNL și PSD se înțeleg foarte bine, au obiectivul comun de a păstra împreună puterea și, în afara unor chestiuni mai degrabă de adversitate personală, mimează tensiunile, pe de-o parte, pentru a-și ține cald propriul electorat, pe de altă parte, în încercarea, zadarnică, de a distrage atenția de la temele reale.
Zadarnică pentru că oamenii sunt sătui de spectacol politic, mai ales că nu are cine știe ce savoare, pe măsura actorilor, și nimic nu îi poate face să uite că viața lor e tot mai grea din cauza guvernării proaste.
Dacă informațiile privind conținutul negocierilor sunt reale ar însemna nu numai că alegerile vor fi comasate, ceea ce era previzibil pentru că avantajează ambele partide, nu numai că discuția despre eventuala candidatură comună la prezidențiale va fi amânată până după 9 iunie, ceea ce e normal politic, dar la europarlamentare vom avea liste comune PSD-PNL.
O mișcare greu de crezut și stranie având în vedere că PSD și PNL fac parte din familii politice nu numai diferite, ci de-a dreptul rivale. Sigur, inamicul cel mare e acum extremismul- suveranismul-populismul, dar asta nu poate șterge cu buretele ceea ce ar trebui să reprezinte diferențe majore, fundamentale între un partid afiliat popularilor și unul socialiștilor.
Adică vor candida împreună în România și se vor desparți din nou în Parlamentul European, fiecare cu familia lui? Ce fel de campanie vor face? Pe care spitzenkandidat (pentru șefia CE) l-ar susține oferta comună PSD-PNL? Pe dna von der Leyen de la PPE?
Și, mai ales, cum va fi realizată paritatea pe liste? Unu la unu? Ar fi o cedare imensă și inexplicabilă din partea PSD. Ce ar putea primi în schimb? Candidatura prezidențială comună? De-abia s-au jurat liberalii că nu renunță în ruptul capului la candidatura pentru Nicolae Ciucă. Ce împărțire ar fi acceptabilă pentru ambele partide?
Ce i-ar face pe liberali și sociali democrați să creadă că 1+1 fac 2 și când e vorba despre alianțe politice? Ce i-ar face să creadă că electoratele se vor însuma și nu cumva scorul final nu va fi mai mic decât cel pe care l-ar însuma în fața populiștilor dacă ar candida separat? Propriile simulări arată contrariul.
Până la urmă, dacă pericolul extremist este atât de mare, asemenea manevre nu ar face decât să-l amplifice prin enervarea pe care ar provoca-o celor care nu sunt dispuși să pună ștampila pe o listă din care fac parte și reprezentați ai celuilalt partid.
În plus, dacă tot ne paște așa o nenorocire, de ce nu fac liste comune și la locale, unde impedimentele nici măcar nu ar fi atât de mari, iar beneficiile reciproce chiar mai mari.
Și atunci de ce?
Varianta pe care o favorizez: a fost vorba despre un balon de încercare despre care surse politice spun că ar fi fost deja abandonat. Iar ceea ce ar urma să se decidă miercuri nu vor fi liste comune, ci două comasări: europarlamentare-locale pe 9 iunie și parlamentare – turul al II-lea prezidențiale pe 8 decembrie.
Dacă în pofida oricărei logici politice, vor exista liste comune, explicația poate fi legată numai de aspirațiile, practic declarate public, ale dlui Iohannis de a căpăta o funcție europeană.
Cum cine știe ce argumente personale în mod evident nu are, dacă le-ar avea nu ar fi nevoie să se milogească, ci ar fi invitat, este posibil să fi revenit la un plan pe care l-am auzit invocat în urma cu ceva vreme.
Ca să își sporească șansele de a prinde ceva, dl Iohannis ar putea gândi să invoce reușita unei mari alianțe împotriva anti-europenismului, opera de maestru, nu-i așa?, probabil unicat în UE, și ar putea gândi să invoce apoi o susținere transpartinică, adică inclusiv a social-democraților români din PE.