Pandemia aceasta ne-a arătat o față a Internetului pe care mulți dintre noi fie nu o recunoaștem, fie o omitem, fie râdem de ea: o bună parte dintre noi a distribuit știri false, știri pe jumătate adevărate sau știri cu vădit caracter manipulator.
Problema, în sine, nu este neapărat la gestul de a distribui aceste știri. Însă impactul interacțiunii constante cu asemenea tipologii de narațiuni poate avea efecte la nivelul percepției, la nivelul comportamentului și la nivelul efectelor sociale.
De la antenele 5G, la conspirația mondială pentru aflarea datelor prin termoscanerele supermarketurilor, la controlul populației prin răspândirea de virusuri, până la eternele bătălii care se desfășoară pe și pentru pământul românesc, noi, cu toții, am fost sau suntem victimele perfecte ale narativelor de tip fake news.
Tipologia de funcționare, însă, s-a schimbat enorm. Izolarea cauzată de pandemia provocată de COVID-19 a fost furtuna perfectă: cu toții ne-am schimbat comportamentele în mai puțin de 24 – 48 de ore și ne-am adaptat unei situații relativ noi. Iar locul unde ne-am refugiat cu toții a fost unul singur cu adevărat comun: platformele de social media.
În paradigma clasică, comunicarea are 3 piloni: comunicare non-verbală, para-verbală și verbală, în care ponderea varia, dar proporțiile erau întotdeauna aceleași: majoritară era comunicarea non-verbală (prezentă undeva între 60 și 90% din actul comunicării), urmată de comunicarea para-verbală (cu o proporție de 10 până la 30% din actul comunicării) și restul fiind ocupat de comunicarea verbală.
Întotdeauna primele înțelese au fost gesturile, urmate de tonul vocii și inflexiunea pronunției, iar la urmă cuvintele pe care efectiv le foloseam în fraze. În noua cheie online, primul element atacat a fost comunicarea non-verbală.
Vă întreb: unde regăsiți elemente de comportament, mimică, gesturi într-un status de Facebook? Sau într-un articol online? Sau chiar într-o conferință online care are loc preponderent cu camerele oprite? Așadar, în noua cheie online, ne-am trezit cu un vid: ce punem în locul pilonului non-verbal? Verbalul și para-verbalul. Rândurile scrise au căpătat noi capacități de influențare la nivel de comportament și percepții.
Și aici stă unul dintre răspunsurile situației curente: refugiul nostru, al tuturor, din online combinat cu nevoia de adaptare rapidă au dus către o înflorire a distribuirii știrilor false. Sau a distribuirii elementelor de tip alarmist, fără o verificare în prealabil. Dar nu este numai atât.
Luna aceasta se împlinesc aproape 3 ani de când sunt membru în diverse grupuri social media și urmăresc o serie de site-uri pe care le-aș numi cu indulgență ca făcând parte din narativul fake news. Timp de 3 ani, am urmărit cu o cadență aproape zilnică felul comportamentului celor care comentează. Nu m-a interesat subiectul, m-au interesat contextul și comentariile articolelor, postărilor, reacțiile aferente.
În mod evident și firesc, parte activă a acestor medii de distribuire a informației este prezența (majoritară câteodată) a profilurilor false. Cum să le descoperi sau cum să le identifici eficient am mai scris, nu insist pe subiect.
Însă ce mi s-a părut foarte interesant: existența unei piramide de tip MLM (multi-level-marketing). Grupurile și site-urile cu pricina aveau influența atât de crescută în rândurile membrilor (voi detalia mai jos) pentru că fiecare profil real era prezent la recomandarea altui profil real. De cele mai multe ori, persoanele cu pricina se și cunosc în viața de zi cu zi – cel mai bun rezultat al funcționării algoritmului de tip Facebook suggests din câte există în mediul online.
Aceste platforme au trei componente cheie: partea activă – cei care postează în mod constant, care aprovizionează platformele cu conținut, partea semi-activă – cei care nu postează, dar comentează și partea pasivă – marea majoritate a celor care accesează site-urile sau sunt membri ai acestor grupuri și nu interacționează în vreun fel vizibil cu ceilalți utilizatori.
Despre partea activă este plin Internetul de resurse extrem de bine argumentate, de analize foarte pertinente, unele dintre acestea oferind și soluții de reacție sau definiții utile. Cu toate acestea, s-a scris mult mai puțin despre celelalte două parți – cei semi-activi și cei pasivi. Cred, cu tărie, că aici constă cheia în a combate orice fenomen fake news.
Spuneam anterior că aceste platforme lucrează cu diverse narative pentru a crea un val al influenței. Am o veste bună și una mai puțin bună în aceeași propoziție: fenomenul știrilor de tip fake news nu poate fi combătut. De ce este și bine, și mai puțin bine?
Datorită acestor profiluri semi-active și datorită elementului pasiv (cititorii, prin excelență). Există un tipar al celor care comentează: daca nu ești în asentimentul sau în obendiența totală a subiectului prezentat, sigur ești “împotriva noastră”. Vă recomand să faceți un exercitiu simplu: când aveți timp, cu un creion și o bucată de hârtie, notați cuvinte cheie de la primele 100 de comentarii ale unei postări sau ale unui articol care vi se pare fake și vedeți ce rezultate veți obține. Veți avea o surpriză ????
Miza principală nu a fost niciodată partea activă sau partea semi-activă a unui site sau grup de asemenea natură. Cei care contează cu adevărat sunt membrii părții pasive, observatorii puri care citesc articolele, statusurile, comentariile etc. Aici sunt, de fapt, cele mai multe profiluri care corespund persoanelor reale, aici se află sâmburele percepției sau comportamentului vizavi de un narativ (fals sau cu accente de fake news).
Soluții? Ar fi două, ambele dificil de pus în practică fără o organizare solidă:
1. Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte, în format online. Există o tendință, greșit aplicată, de altfel, de a răspunde unui comentariu cu greșeli gramaticale (spre exemplu) cu o adresare care să conțină neologisme sau un stil de argumentare academic. Rezultatul este doar o stimă de sine crescută a celui care a scris comentariul cu pricina (și a celor care citesc și se regăsesc în el), dar nimic mai mult.
Căutați tipare de comunicare și folosiți aceleași tipare pentru că niciodată nu veți găsi într-o librărie romane polițiste la raionul cărților pentru copii.
2. Door-to-door în format online: vrei să schimbi cu adevărat ceva? Caută profilele reale și comunică proactiv pe chestiunea în sine, argumentat și rațional. În mod evident, este o muncă sisifică, însă atunci când vine vorba de un subiect ce poate avea consecințe sociale grave, poate că merită să ne gândim dacă asemenea muncă mai este sisifică.
Acum 3 ani am plecat la drum cu o preconcepție: știrile de tip fake news afectează doar o anumită categorie de persoane. Aceste luni au demonstrat contrariul: nu există bariere, nu există tipologii, există doar efectul persoanei a 2-a și nimic mai mult.
Concluzia este una singură: cu cât ne izolăm în turnurile de fildeș, cu atât nu vom mai înțelege de fapt realitatea de la firul ierbii (fie ea și digitală).