Noua regulă de acordare a burselor de merit, care a făcut că elevi cu medii sub 5, care nici măcar nu au intrat în examenul de evaluare națională, să fie recompensați pentru rezultate, în vreme ce copii cu medii mari, peste 9, nu primesc aceşti bani, este o mostră pentru felul în care „România educată” încurajează mediocritatea și pentru incompetența crâncenă a Ministerului Educației.
Cum pentru rezultate excepționale există deja bursa de excelență, din start e de discutat rostul bursei de merit, dacă pur și simplu a învăța bine trebuie remunerat.
Mutăm astfel accentul de pe importanța învățăturii pentru dezvoltarea personală, și așa în picaj, pe remunerarea învățăturii, deci pierdem importanța scopului ei firesc.
E drept că, la cum e conceput învățământul românesc, la cât de teoretizantă e materia, la cât de anostă e adesea predarea, poate fi greu pentru un copil să înțeleagă la ce îi folosește deșertul pe care trebuie să-l străbată și fără un stimulent de tipul bursei de merit să renunțe.
Prof. Mihaela Popa de la Iași a întrebat un elev de clasa a VII-a ce crede despre bursele de merit. Copilul de 13 ani i-a răspuns: “încurajează toceala, pe cei care cerșesc note, nu încurajează pasiunea. Eu sunt campion la șah și nu am timp”.
Când va fi mare, sunt gata să pun pariu că acest copil nu va conduce educația de la noi, ci va trăi undeva departe de România, unde este încurajată pasiunea.
Fapt este că bursele de merit există și până anul acesta criteriul de acordare era media generală de minimum 9,50. Adică măcar legea era consecventă cu obiectivul școlii românești – recompensăm toceala, dar măcar să fie toceală.
Criteriul avea măcar meritul că punea copilul în competiție cu sine, nu cu alții. Știa unde trebuie să ajungă, unde e ștacheta și se raporta la ea.
Cu noua catastrofală lege a educației, din această toamnă regulile au fost schimbate: nu mai conta media de minimum 9,50, ci locul în clasamentul clasei. Urmau să primească bursă de merit copiii cu primele 30% dintre mediile clasei.
Măsura a fost întâi decisă și abia apoi gândită.
Așa au descoperit după intrarea în vigoare că noul sistem va lăsa pe afară copii care conform vechiului criteriu, media 9,50, s-ar fi calificat la bursă. Cum să le explici că s-au bucurat degeaba la finalul anului? În schimb, au ajuns să ia burse de merit și copii cu medii sub 9,50, dar care în clase și școli slabe erau în primii 30%.
Așa se face că ministerul a introdus, prin metodologia de aplicare a legii, și criteriul alternativ al mediei: ori în primii 30%, ori minimum media 9,50.
Veți spune că în acest fel s-a încercat o egalizare de șanse în beneficul celor din medii defavorizate. Greșit, cât timp notarea nu e standardizată, într-un fel se obține 10 la o școală de top, în alt fel într-o școală modestă.
Nota oricum ține cont de nivelul clasei, pretențiile sunt adaptate la context și la gradul de calificare a profesorului. Ceea ce se vede la evaluarea națională, când elevi cu medii peste 9,50 la clasă în gimnaziu iau note sub 7, și nu sunt cazuri izolate, ci în masă.
De fapt, populist, noua lege a vrut să mai acorde o bursă socială și celor care nu se calificau direct la ea.
Conceptual, noul sistem, ca toată noua lege de altfel, este toxic pentru că nu stimulează competiția copilului cu propriul potențial, ci cu restul colegilor.
Niciun sistem de învățământ avansat nu mai face asta. Dimpotrivă, este stimulată munca în echipă, cooperarea, participarea la un tot cu propriul potențial, colegul trebuie să fie privit ca un partener, nu ca un rival.
Genul acesta de mentalitate are o contribuție majoră la atmosfera de bully din școli, unde cei mai capabili sunt ținta batjocurii celor mai slabi și mai mulți, din cauza comparației continue pe care o fac și profesorii, și părinții între ei.
Este încă o dovadă că învățământul românesc nu a ieșit din comunism, este vetust și chiar toxic pentru elevi.
Ceea ce nu au anticipat mințile politruce din minister este că noul criteriu poate genera orice aberație. “Vom avea şi anumite colective de elevi, anumite clase, unde ultima medie poate să fie sub 9,50, poate să fie 8,7 depinde care este nivelul fiecărei clase”, spune secretarul de stat Florin Lixandru.
De unde știe cât timp abia acum a solicitat ministerul centralizarea burselor cu defalcare pe medii?
Fapt este că vedem beneficiari de burse de merit copii cu note foarte mici, chiar sub cinci în cazul școlilor profesionale.
Care e logica, de orice fel, pentru ca un copil cu media 8,7, ca să mergem pe varianta dlui Lixandru, să ia bursa de merit și un copil cu media 9,49 să nu o primească? Ce învață cei doi din această situație?
Ceva de genul “prost să fii, noroc să ai”?
Nu contează ce știi, cât înveți, ce ai în cap, ci doar să fii printre alții mai slabi ca tine. Că raportarea la context trebuie să fie la minima rezistență.
Cum regula a fost croită înainte de a fi măsurată, legea trebuie modificată. De-abia adoptată, va fi corectată prin OUG, spune dl Lixandru. E de văzut care va fi justificarea urgenței. Cumva “pentru că suntem incompetenți”?
Cum anume va fi modificată legea nu știm. Probabil ministerul vă zmângali ceva pe genunchi în ultima clipă, după nivelul de competență dovedit.
Și oare câte asemenea aberații nevăzute mai sunt în marea lege a dlui Iohannis pe lângă cele deja cunoscute și dovedite, dar menținute cu o încăpățânare feroce, precum admiterea în licee?