În dicţionarul KGB nu există cuvântul pace. Pentru Putin, la fel ca pentru Stalin, pace a însemnat pregătirea de război, a însemnat doar intervalul între două războaie.
Imperiul colonial englez a fost făcut cu arma, cu sclavia şi cu comerţul. Imperiul ţarist a fost făcut doar cu arma şi cu robia.
Englezii s-au retras din lumea colonială, de voie, de nevoie. Astăzi Rusia, deşi încercuită şi înghesuită în propria casă, nu ştie să se retragă mental în interiorul graniţelor sale. Ruşii sunt prizonierii unor idei războinice de ev mediu, neadaptate la modernitatea globalizării.
Cheltuirea unor importante sume din buget pentru ,,măreţia mondială” a ţării împiedică Rusia să se dezvolte. Dorinţa asta de a fi o putere care să rivalize cu SUA macină economia ţării. Dorinţa asta bolnavă de a rivaliza cu SUA nu se opreşte la mărimea arsenalului nuclear, arsenalul nu e de ajuns.
După ce au ieşit la Baltica ţarii au vrut să ajungă la Bosfor şi Dardanele, la gurile Dunării, la Adriatica. Boala asta a vrerii pământurilor altora e ca un cancer politic pe creierul conducătorilor ruşi din toate vremurile.
Rusia și-a construit, încet și metodic, o adevărată forță militară în zona arctică. Și sunt multe moduri în care să o folosească (Video)
Amintirea Războiului Rece tulbură somnul Kremlinului şi al locatarilor vremelnici de acolo. Pierderea luptei economice cu Vestul care a trimis Rusia înapoi între graniţele sale naturale este un coşmar care nu se va sfârşi curând.
Cantonarea în ideea ca astăzi poţi câştiga un război economic cu puşca este o prostie politică desăvârşită.
De asta este periculos Aleksei Navalnîi, pentru că reprezintă normalitatea. Iar normalitatea pe care opozantul încarcerat o promovează duce toate visurile cleptocraţilor de la Kremlin în sfera bolilor psihiatrice.
Nu democraţia este marele pericol pentru Putin şi acoliţii săi, ci apariţia unor oameni politici ruşi care prin ce fac aruncă la coşul de gunoi al istoriei desuetul imperialism rus, fie el ţarist sau comunist.
Uite de ce e mai bună democraţia decât despotismul, pentru că în democraţie se mai întâmplă şi ce vrea lumea, nu numai ce vor autocraţii.
De la căderea zidului Berlinului maica Rusie este într-o continuă retragere teritorială. Ce a făcut cu Crimeea, cu Abhazia, ce face acum în Donbas sunt doar mici izbucniri de orgoliu.
SUA şi NATO, în alertă, după escaladarea tensiunilor între Rusia şi Ucraina în Donbas
Recentele manevre militare de la graniţa Ucrainei sunt expresia dorinţei ţarului de la Kremlin de a i se acorda importanţa pe care o pretinde. Sunt dovada furiei sale că este tratat de SUA şi UE ca un infractor prins cu cuţitul plin de sânge în palmă.
Putin, cacealma la granița cu Ucraina? SUA și UE se pregătesc pentru ce-i mai rău. Ceea ce e o veste proastă pentru Kremlin
Navalnîi a dovedit, prin întoarcerea în Rusia, nu un curaj nebun, cum ar părea la prima vedere, ci un pragmatism extrem. Un Navalnîi rezident în Germania nu mai era Navalnîi, ci un ins oarecare. Toată lupta sa politică ar fi fost un fiasco.
Putin a ratat şansa uriaşă de a moderniza Rusia şi acum suportă consecinţele. A ratat posibilitatea de a se urca alături de Petru cel Mare pe soclul istoriei. La ce altceva te poţi aştepta de la un fost mediocru agent KGB.
Moartea în închisoare a opozantului rus nu va aduce linişte la Kremlin, dimpotrivă.
Cleptocraţii lui Putin nu pot lupta cu o fantomă dostoievskiană întinsă peste imaginea măcinată a maicii Rusii imperiale. Mai înţelept ar fi ca Navalnîi să fie eliberat şi lăsat să se zbată să cucerească puterea politică. Dar asta ar însemna ca resurse locale să nu mai ajungă în buzunarul clicii lui Putin, lucru de neacceptat.
Uciderea opozanţilor e loc comun în Rusia. Boris Nemţov şi Anna Politkovskaia sunt doar două nume din lungul şir de victime ale Kremlinului. Niciodată dictatorii n-au reuşit să reducă la tăcere criticii altfel decât prin crimă iar Putin nu face excepţie.
Este un loc comun constatarea că cei ce şi-au clădit averile prin rapt nu pot să le gestioneze antreprenorial. De aia s-au dus de-a dura imperiile, pentru că cei ce le-au făcut n-au putut gestiona ce au furat cu arma.
Putin nu va avea parte de binefacerea unui lider care să-l protejeze politic aşa cum l-a protejat el pe Boris Elţin. Putin este condamnat să moară în scaunul de lider sau să fie aruncat de acolo în urma unei revolte populare. Cel mai probabil, să moară acolo, acrit, bolnav, apăsat de inutilitatea unui război pe care l-a promovat, dar nu l-a câştigat niciodată.
Pentru Putin şi ai lui ţinerea în închisoare a lui Navalnîi, în viaţă, pentru următorii zece de ani, ar fi ideal. Atunci când simţi că un lucru se apropie de sfârşit, că o stare se îndreaptă iremediabil spre colaps, tot ce-ţi doreşti este prelungirea acelei stări. Ca un bătrân bolnav de cancer care îşi mai doreşte încă nişte luni în plus de viaţă şi face scandal pentru asta.
Cât va trăi Putin nu se va resemna, va juca jocul Războiului Rece de pe vremea când URSS, exponentul şi exportatorul comunismului, era a doua putere mondială. Atâta a învăţat, atâta face.
Şi pentru că la şcoala KGB din dicţionar a fost şters cuvântul pace, maica Rusia va continua să se zbată inutil în propria piele, măcinată mental de coşmarul pierderii imperiului.