După ce de luni, nu zile nu au spus decât că economia duduie, că banii curg la buget, brusc, Guvernul este nevoit să admită că are o gaură la buget de vreo 20 de miliarde de lei. Și încă inflația nu a încetinit substanțial. Dacă se va subția și această taxă suplimentară, deficitul se va accentua.
Dacă a fost din start o supraestimare intenționată a veniturilor, pentru a ieși pe proiecția de deficit de maximum 5%, dacă este cu adevărat o scădere a încasărilor sau o explozie a cheltuielilor peste așteptări, numai dl Câciu ar trebui să știe. Probabil toate la un loc.
În 2022, oamenii încă aveau bani, consumul a avut o inerție și, combinat cu inflația, a adus bani mulți la buget. Pușculițele s-au golit, cei care mai au bani au devenit mai prudenți, deci nici încasările statului nu mai au aceeași anvergură.
De unde tăiem?, e întrebarea la care fiecare ministru are de răspuns urgent premierului, care promite însă că nu se va atinge de salarii și investiții.
Răspunsul este cât se poate de accesibil precum elefantul din odaie. În primul rând, de la Guvern însuși.
Avem cel mai expandat aparat guvernamental de după 1989. Niciodată un guvern nu a avut peste 130 de secretari și subsecretari de stat, iar dacă îi adaugăm pe cei care au rang de secretar de stat prin diverse instituții, numărul ajunge spre 200.
Ca să facem o comparație, Guvernul Ponta, tot de coaliție, tot dominat de PSD, avea în jur de 70, plus 25 cu rang asimilat. Guvernul Dăncilă - 110, 130 cu tot cu cei asimilați.
Și nu este vorba doar despre cei care au funcția sau rangul, ci și despre un întreg aparat de lucru al fiecăruia dintre ei, de la șofer, secretară, consilier.
Cei mai mulți dintre ei nu au cine știe ce calificări și nu fac cine știe ce muncă extraordinară. Dar funcțiile lor sunt pradă politică, expandată de faptul că PNL nu a vrut să renunțe la niciun secretat de stat din cei pe care îi avea în guvernarea USR, iar PSD nu avea cum să se mulțumească cu numărul celor pe care i-a avut USR.
Funcțiile au fost împărțite în partide conform performanței electorale sau influenței organizațiilor din teritoriu.
Dacă dl Ciucă vrea economii, ar putea să înceapă de acolo.
În ministere, câți angajați sunt în mod real necesari și performanți? A făcut cineva o analiză calitativă? Singurul care a anunțat așa ceva a fost ministrul Burduja. În rest, toți se plâng că mai au nevoie de oameni.
În mod real, toate ministerele mustesc de clientelă politică, de nepotisme, pentru că în România salariile bugetarilor sunt mai mari decât în mediul privat, ceea ce e o anomalie.
Apoi, pensiile speciale și dobânzile reprezintă aproape 3% din PIB, adică procentul de deficit pe care nu ar trebui să-l depășim.
O analiză Europa Libera arată că totalul împrumuturilor guvernamentale ar urma să depășească anul acesta 32 de miliarde de euro, din care aproape 18 miliarde de euro pentru refinanțarea datoriilor guvernamentale scadente, iar restul pentru acoperirea deficitului bugetar. Doar Ungaria se împrumută mai scump decât România dintre țările UE.
În ceea ce privește pensiile speciale, vedem că mai mult decât mici coafări nu sunt prevăzute. Cum s-ar putea face economii substanțiale? În primul rând, eliminând de la pensie specială pe toți care nu fac muncă efectivă de militar/polițist, jandarm/operativ, de magistrat cu carieră completă.
Personalul tehnic administrativ de prin armată, SRI, poliție etc nu are de ce să aibă pensie specială. Asimilații magistraților de prin tot felul de instituții nu au de ce să aibă pensie specială. Funcționarii parlamentari, parlamentarii, primarii, la fel.
Dar acolo e, din nou, multă clientelă, e mult electorat al PSD și PNL.
De aceea, cel mai probabil, tot investițiile vor fi sacrificate în primă fază, dar e foarte probabil să nu ajungă, mai ales dacă și reforma pensiilor din PNRR va fi ratată. Și tot ceea ce nu se face acum va fi și mai greu de făcut în an electoral, când cuțitul chiar va fi la os.