Ne aducem aminte euforia care a cuprins întreaga țară în momentul anunțării rezultatului ultimelor alegeri și efervescența creării coaliției guvernamentale, cu gloria unora și decăderea altora.
Din păcate, a trebuit să înghițim rapid elixirul visului devenit real, pentru că pandemia, necesitatea implementării reformelor și instabilitatea economică au luat prim-planul unei realități din spatele unui gard spoit la repezeală.
Rând pe rând, au căzut aspirațiile unui electorat întărâtat de prea multă dominație dragnistă a vieții economice și politice în premergătorii 4 ani, iar dezastrul și-a arătat întreaga dimensiune ajungând la cote paroxistice în momentul de față.
Așadar, suntem țara care a pierdut lupta cu pandemia, nivelul de aproape 600 de decese pe zi este atins, rata de infectare de 25/1000 este vehiculată în prognozele specialiștilor, iar sistemul sanitar este îngenunchiat de incendii, lipsă de paturi și de medicamente.
Deși coaliția de guvernare a funcționat poticnit aproape 9 luni, mult așteptatele reforme nu au venit: nici desființarea Secției Speciale (SIIJ) nu a avut loc, nici desființarea la fel de specialelor pensii nu s-a întâmplat, nu mai vorbim de reformele din educație, sănătate, administrație și multe alte domenii de interes.
La nivel economic, în ciuda unor declarații mai degrabă etiliste decât elitiste ale premierului, constatăm pierdută lupta cu organizarea liberalizării prețurilor la energie, o inflație amețitoare de 6,3%, datoria externă a depășit 135 miliarde euro la jumătatea anului, numai până în iulie guvernul s-a împrumutat cu peste 80 miliarde lei, iar toate acestea se răsfrâng dramatic, direct și rapid în spatele alegătorului entuziast, până în decembrie trecut, și extrem de frustrat, în momentul de față.
Cam ăsta este tabloul celor 9 luni de guvernare a premierului Cîțu, adică primul din actuala dinastie ”CI” a prim-miniștrilor desemnați de președinte pentru a-și asuma răspunderea tranziției către o viață politică, economică și socială așa cum ne-o dorim cu toții și cum poate o merităm.
Eșecul lamentabil al premierului Cîțu este rezultatul unei incapacități dovedite de a-și asuma adevăratele reforme care să schimbe structural actualul format. Totodată, am văzut că organizarea de partid tip gintă, comenzile primite și jocurile de putere au fost decisive în pierderea acestui pariu cu o Românie modernă, competitivă și prosperă.
Având în vedere acest eșec, tristul președinte devenit jucător scoate din joben un al doilea premier din dinastia ”CI”, adică Cioloș. Grea sarcină pentru o grupare reformistă a coaliției care a căzut victimă primului din dinastia premierilor ”CI”; cinismul președintelui, nesusținerea parlamentară, ostilitatea ”greilor” politicii românești, linșajele mediatice și fake news-urile au înfrânt entuziasmul, asumarea responsabilității și dorința de revanșă a premierului desemnat, Cioloș.
Următorul as din mânecă din dinastia premierilor ”CI” este omul președintelui, nimeni altul decât vestitul luptător ”scorpion” Ciucă. Dintr-odată se pare că planetele s-au aliniat: Ciucă, omul Cotroceniului, girat de ”licurici” și ”servicii”, înghițit cu greu de maghiari, propus de ”partidul meu” și cunoscător al disciplinei apăsării butoanelor. Mai mult, curcubeul a ieșit prin baletul făcut de mult hulita, până mai acum, ”ciumă roșie”, care profită de bâlbele guvernării din anul 2021 și își pregătește intrarea triumfală la guvernare cu mult înainte de termen.
Și iată cum, din această busculadă de interese obscure, demagogie și frică de reforme se naște posibilitatea următorului din dinastia ”CI”, nimeni altul decât băiatul de casă al PSD-ului, viitorul premier Ciolacu.
Ce trecere tristă prin dinastia celor 4 ”CI” de la extaz neconcretizat la agonie reală. Mulțumim domnule președinte că în momentele în care ne-ați convins să vă alegem, apoi ați avut guvernul dumneavoastră, majoritatea parlamentară și dominația în structurile administrative, ne-ați răsplătit cu posibilitatea intrării în scenă a unui Marcel Ciolacu, mai triumfător și mai jovial poate și decât Liviu Dragnea!
În acest context, o aritmetică parlamentară care întoarce UDMR lângă PSD, cu sprijinul minorităților, cu ruperea PNL și migrarea unor reformiști liberali autentici (vezi cazul Cîmpeanu și Constantin în trecutul recent) să vă scoată cuvintele magice din gură: ”am decis să dau încă o nouă șansă PSD-ului”.
Mulțumesc domnule președinte, se stinge lumina, România somn ușor!