Era de așteptat ca introducerea obligativității certificatului verde să stârnească mari tensiuni, iar unele motive sunt chiar justificate, nu țin de Covido-scepiticism sau negaționism.
Pe de-o parte, este vorba despre constituționalitatea extrem de discutabilă a HG-ului emis de Guvern vineri.
Orice restrângere de drepturi și libertăți poate fi introdusă doar prin lege. Au tot arătat asta mai multe decizii CCR, cele mai recente de anul trecut, pentru că așa scrie în Constituție. Nu există ambiguitate.
O altă chestiune obiectivă este jumătatea de măsură cu care operează Guvernul în încercarea de a supăra cât mai puțină lume. Folosirea certificatului doar la incidențe de peste 3 la mie este tardivă.
Dacă iei măsurile, o faci pentru a nu ajunge la acest nivel. Dacă deja s-a ajuns, degeaba le mai iei, pentru că bulgărele va continua să se rostogolească.
Un al treilea motiv ține de faptul că autoritățile pun presiune doar pe populație. În același timp, însă, capacitatea de testare rămâne scăzută din cauza stării jalnice în care sunt DSP-urile.
Și este trist că a fost nevoie să vină al cincilea ministru al pandemiei, un interimar, ca să ia la țintă exact instituțiile esențiale în orice epidemie și despre care se știe de cel puțin un an că băltesc în depopulare și deprofesionalizare.
Guvernul a pierdut cel mai important aliat în implementarea restricțiilor: frica de boală. Ea a devenit foarte mică. Cât ea încă exista, nici măcar nu era nevoie de cine știe ce restricții, pentru că oamenii zdraveni la cap au instinct de apărare și supraviețuire.
Teama a dispărut din mai multe motive. Unul dintre ele ține de însăși natura umană. Oamenii au învățat să trăiască de-a lungul istoriei cu tot felul de pericole. Dacă nu o făceau, probabil că încă eram în peșteri și mâncam rădăcini.
Există însă și un specific românesc care a accentuat această relaxare: antagonizarea populației și inconsecvența autorităților.
Probabil că o cercetare sociologică ar putea clarifica măsura în care fronda populației la vaccin și măsuri vine din aberația internării asimptomaticilor din prima perioadă a pandemiei, o măsură nu numai stupidă, ci și neconstituțională, la care nu a recurs nimeni altcineva în lumea civilizată.
Acea internare forțată în spital a unor oameni fără simptome a avut două efecte majore:
1.Oamenii au început să se ascundă. Medicii se plâng că ajung în stare gravă la spital. Și din reflexul creat în perioada când infectații fără simptome mergeau practic la pușcărie.
Oameni clinic sănătoși, cu posibilitate de a se izola acasă, au fost ținuți și 3 săptămâni în spital fără să fi strănutat o dată. Au ieșit de acolo depresivi și cu un sentiment de profundă frustrare.
2.Spitalele au fost blocate și oameni cu adevărat bolnavi de tot felul de alte patologii nu au mai avut loc în ele.
Unii au murit cu zile inclusiv pentru că spitalele rechiziționate complet stăteau goale sau pline cu persoane fără simptome.
Din momentul în care cetățeanul s-a simțit tratat ca un adversar, nu ca un partener, a intrat pe modul pe care îl are deja în reflex din vremea comunismului: respingere, necolaborare, ascundere.
Pe de altă parte, e greu să generezi încredere când măsurile pe care le iei sunt contradictorii. “Certificatul verde e în toată Europa din vară și nimeni nu a spus că ar fi discriminare”, spune dl Cîțu.
Dar nimeni nu a confuzat la fel populația. Dl Cîțu însuși a fixat ținte de vaccinare pe care, deși nu le-a atins, a relaxat totul.
Totul a fost permis, deși nici sistemul sanitar, nici acoperirea vaccinală, nici starea DSP-urilor nu justifica veselia.
Ce să înțeleagă omul? Că e grav? Dacă e grav, de ce premierul și președintele vestesc victoria? Așa a fost ratată și campania de vaccinare.
Am sărit de la măsuri draconice și absurde, ca internarea asimptomaticilor, la relaxarea totală fără ca vreuna să fi fost cu adevărat justificată. Cum să ia oamenii în serios ceea ce autoritățile par a nu lua în serios?
Niciunde în lumea democratică restricțiile nu au fost bine primite. Au fost proteste, antivacciniști și negaționiști sunt peste tot, dar acolo unde oamenii văd hotărâre și consecvență acceptă până la urmă.
Țineți minte cât scandal a fost în Franța. Iată că a ajuns la 75% acoperire vaccinală, iar președintele Macron și-a asumat deficitul de imagine, deși are în față alegeri, pentru că interesul public primează.
La noi, omul a văzut că numai alegerile au contat, locale, parlamentare, în partide. De ce ar crede că acum e altfel?
Atuul antivacciniștilor este constanța și consecvența. Spun același lucru mereu. Adevărat sau fals, îl spun.
Autoritățile nu au fost în stare să explice simplu, credibil și omenește ceva: vaccinarea nu imunizează, ci protejează de formele grave. Aceelea care ucid și blochează sistemul sanitar.
Interesul societății nu este să evite formele ușoare, guturaiul. Interesul societății este să aibă un sistem sanitar funcțional pentru ca oamenii cu alte patologii să nu moară cu zile, pentru că nu au unde să se interneze.
De ce să te vaccinezi? Pentru că, dacă fratele tău face mâine un AVC, un infarct sau un accident grav de mașină, să aibă sigur loc în ATI care să nu fie plin de formele grave de Covid care, spre deosebire de AVC și infarct cel puțin, puteau fi prevenite. Despre asta e vorba.