După o oarecare tăcere de vreo doi ani și ceva, Ombudsmanul României*) s-a trezit brusc la auzul scandalului cu azilele din Ilfov. În declarația sa, doamna Renate Weber pare că încearcă să pună batista pe un țambal care ne-a scandalizat pe toți, l-a indignat pe prim ministru și l-a determinat pe președinte să pronunțe o sintagmă usturătoare: „rușine națională”.
Citez din ceea ce declară Avocatul Poporului:
„…în condiţiile în care se relatează astăzi despre neajunsuri uriaşe, grave probleme în aceste centre, este într-adevăr de mirare că nimeni dintre rudele celor care erau internaţi acolo nu ne-au sesizat niciodată nimic”.
Îmi permit să mă întreb de ce ține Avocatul Poporului cu tot dinadinsul să-și exprime marea mirare a domniei sale, în fața faptului că nimeni dintre rudele celor internaţi acolo n-a sesizat înalta instituție.
Se știe doar că au mai fost și alte multe, chiar foarte multe, fapte când cei afectați au reclamat nemulțumirea diferitor organe administrative, forurilor politice, parchetului sau direct instanțelor, fără să fi reclamat și la Avocatul Poporulu. Iar acesta nu s-a arătat niciodată mirat în public de faptul că cetățenii îl neglijează.
Știți ce sugerează asta? Sugerează faptul că doamna Weber era activă în spațiul public mai mult când apăreau probleme care o deranjau personal (cum a fost încercarea de revocare de acum vreo doi ani), decât cele publice. Mai arată și faptul că instituția nu prea este cunoscută publicului larg, dar și acela că sunt puține cazurile când doamna R.W. ar fi rezolvat cu succes vreo problemă de mare interes social sau de impact public.
În ceea ce privește declarația citată mai sus, parcă aș zice că dna Weber vrea să insinueze că, atâta vreme cât nimeni nu i-a sesizat nimic respectivei instituții, este foarte probabil că fapta nici nu există sau, dacă totuși există cumva, atunci nu merită băgată în seamă, nefiind de proporții scandaloase, așa cum pretinde presa.
Dar presa a semnalat, am scris și eu, că mulți din nefericiții aflați în respectivele azile erau neglijați de rude, iar familiile abia așteptau să scape de ei, nicidecum să sesizeze ceva undeva. Scriam chiar cu privire la aceste cazuri că este intolerabil să vezi cum societatea nu face nimic pentru coeziunea familiilor, deși se pare că suntem singura țară din Europa (poate chiar din lume) dotată cu un minister al Familiei.
Îmi permit să citez o interesantă constatare a realizatorului de programe Dan Negru, de la Kanal D: „Vârstnicii noștri, chiar și cei care au familii, sunt de fapt niște oameni abandonați de societate, neglijați, și considerați de ceilalți ca fiind inutili”.
Este expresia unui adevăr crud, dar corect exprimat.
Mi se pare de necrezut că doamna Renate Weber, care este o persoană inteligentă, cultivată și dedicată științei dreptului, nu numai că scapă din vedere asemenea detalii, dar își declară chiar mirarea domniei sale cu privire la faptul că rudele vârstnicilor nu-i cer ajutorul, ca să-i salveze pe cei pe care i-au abandonat, neglijat și chiar i-au considerat inutili.
Pe de altă parte, pornind iarăși de la inteligența, cultura și nobila profesie a doamnei Renate Weber, nu-mi pot închipui că cele declarate au fost rezultatul unei scăpări. Citind printre rânduri, parcă-parcă aș zice că domnia sa țintește precis. Încearcă să pună la îndoială atrocităție constatate din respectivele azile și să sugereze că, de vreme ce nici rudele, nici altcineva n-a sesizat Avocatul Poporului, s-ar putea să asistăm la o exagerare. N-ar fi exclus ca viața din azile să fie mai mult ca într-un hotel de patru stele, decât ca într-un lagăr de exterminare.
Iar dacă faptele sunt altfel decât așa cum le prezintă presa, atunci ar fi nedrept să ne îndoim de seriozitatea și integritatea unor personalități valoroase precum Budăi sau Firea, ori de un primar merituos, precum Pandele.
Să-mi fie iertat, dar în asemenea situație, Avocatul Poporului se erijează într-un fel de susținător discret în cauza unor demnitari puși deja la colț în problema azilelor și foarte deranjați de incomoda muscă, așezată pe căciula domniilor lor.
Vorbeam ceva mai înainte de momentul jenant de acum vreo doi ani, când Parlamentul încerca s-o revoce pe doamna R.W. din funcția deținută. Încercarea n-a reușit, R.W. a fost apărată la CCR, dar, în dezbaterile din Parlament îmi aduc aminte că o apăra strașnnic – cine credeți? – da, domnul Marius Budăi, cel pe care acum pare să-l apere Ombudsmanul României, ce-i drept, fără să-i rostească numele.
Citez din declarația făcută de Budăi în aula Parlamentului, la 21 februarie 2012: ”Personal nu am ce să-i reproșez Avocatului Poporului (adică dnei Weber n.red.)”.
Că respectiva doamnă vrea să apere cauza lui Budăi – și, la grămadă, poate inclusiv a lui Pandele sau Firea – rezultă și din alte spuse din aceeași declarație. Astfel, după ce se miră, așa cum arătam mai sus, R.W. nu pierde prilejul să anunțe concluzia rezultată după ce a cercetat câteva din centrele destinate celor defavorizați: „Avocatul Poporului a găsit situaţii chiar bune pentru cei internaţi acolo”.
E ca și cum ar spune: nu vă mai legați de Budăi, întrucât el trebuie prețuit și lăudat pentru viața fericită din alte azile, nu ostracizat pentru nodurile din papură, la vreo două-trei.
Dar nici de primărie, acolo unde-i primar domnul Pandele și unde-i soție doamna Firea (ministrul Familiei, deh!) să nu vă legați, căci iată ce spune textual doamna R.W:
„Primăria din Voluntari nu dă autorizații pentru acele instituții. Nu sunt administrate de Primărie. Am înțeles că sunt entități private care aveau în administrare aceste centre, deci o asociație de drept privat care avea în administrare, cea care da autorizația este o autoritate a statului român. Nu știu ca Primăria să dea o astfel de autorizație” (Euronews).
Doamna confundă. Una e administrarea și alta autorizarea. Cea care dă autorizarea este o autoritate a statului, în general primăria, iar cea care administrează poate fi orice SRL. Dar nu orice SRL își dă sieși autorizație! Entitățile private pot funcționa numai cu autorizație emisă de o autoritate a statului român.
Iar afirmația cum că „nu știu ca Primăria să dea o astfel de autorizație” este mai mult decât jenantă. Cogeamitea Avocatul Poporului ar trebui întâi să știe, dacă nu știe să afle, eventual chiar să verifice în ce măsură este corect ceea ce a aflat, și numai după aceea să deschidă gura și să vorbească în public. Greșesc cumva, stimată doamnă R.W?
Ciudat. Simplul fapt că Avocatul Poporului nu știe despre autorizațiile primăriei ar trebui să-l apere de învinuiri grave pe primar, eventual și pe soția primarului, amândoi lideri ai PSD. Da, PSD, acel partid, care pusese umărul acum doi ani ca s-o scutească pe R.W. de revocare, prin hotărârea CCR și urmare contestației la care pusese umărul – nu-i așa? - exact același PSD.
Mi se pare ușor de înțeles de ce a găsit de cuviință Avocatul Poporului să se pronunțe din senin și tocmai acum în această poblemă. Evident, numai ca să salveze cumva obrazul PSD, cel care, acum doi ani, îi salva doamnei R.W. nu numai obrazul, ci și job-ul. Nu-i așa?
*) Ombudsman, în românește Avocatul Poporului, este o instituție creată pentru a proteja drepturile și libertățile cetățenilor față de abuzurile autorităților publice. Termenul este de origine suedeză, ca și respectiva instituție, înființată în anul 1766.